Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 24 decembrie 2008

STEAUA CRACIUNULUI

In seara asta o s-o caut, de va fi innorat, de va ninge sau daca va ploua. De va fi senin, o sa-mi fie mai usor s-o gasesc. Nu stiu ce o sa-i cer si nici ce imi va da. Cred in ea si ea va crede cu siguranta in mine. Anul asta nu-l mai astept pe Mos Craciun, dar poate a venit deja si nu sunt prea sigura ca pot recunoaste asta. Sa va fie liniste, impacare si credinta. Sa fiti sanatosi si iubiti!



Mele Kalikimaka
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, 15 decembrie 2008

LA VITA E BELLA

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la amintirile mele, ma apuca asa o nostalgie... Mai demult, un cineva imi spunea ca nu exista uitare; am invatat insa ca uitarea poarta in ea germenii impacarii cu noi. Si mai demult, un altcineva ma ameninta ca gesturi, cuvinte, lucruri nu pot fi decat ale noastre, pentru totdeauna si ca nu le pot doar eu repeta. N-a fost asa... Viata mi-a demonstrat ca poti spune si face aceleasi lucruri de un milion de ori, de milioane de milioane de ori. Mai demult decat mai demult, in Antichitatea existentei mele trecatoare,(hmmmm - asta aproape am uitat de tot), un alt-altcineva ma facuse sa cred ca noi alegem pentru viata. Dar viata a ales pentru mine.



Azi? Hm.... Azi!? Azi, nimic. Azi am reinvatat ca in viata poti gresi de milioane de ori, niciodata sa nu gresesti fata de sufletul tau....

duminică, 14 decembrie 2008

PESTELE SPAGA

AZI, MAGAZIN CARREFOUR, VARIANTA PLOIESTI CITY, RAIONUL DE ZBURATOARE ACVATICE

Oferta super - pesti cu aripioare si colti, alge, crabi si alte inotatoare. Culorile? Dubioase. De la alb gheata la negru taciune, cu mov - aramiu si rosu intens, variante ajutatoare. Stam cateva minute bune ca cineva sa ne acorde atentie. Stam degeaba. Dar nu e graba, nu ne putem decide asupra alegerii, asa ca nu protestam. In timp ce doamnele de la curatenie ne lustruiesc ghetele pentru a multa oara cu un mop gri-sobolan, impasibile la vreun gest, un domn din dreapta- bine construit si cu ochii albastrii - palmeaza vanzatorului 10 lei. Imi zic ca n-am vazut bine.

- Vazusi?
- Da,
zice companioana mea. I-a dat bani.
- Spaga?
- Pai ce altceva? Ca nu se plateste nimic aici.......
- Pentru ce? Nu vezi cati pesti sunt aici? E adevarat, par cam vechi... Dar spaga? La Carrefour? Nu pot sa cred.....


Intamplare ma incita. Uman, jurnalistic? Nu m-am decis. Cand sa plec ......

- Da-te mai aproape, zice vanzatorul.


Ma dau, chiar daca chemarea nu-mi era adresata. Se da si baietul cu bancnota. Il pot vedea mai bine.... Tipul? Purtator de breloc de masina cu multe X-uri, in trening de firma, tot numai un zambet. Eu devin, brusc, interesata de crustaceele din apropiere. Le studiez ochii, clestii, evaluez oferta, fac conversatie stupida. Individul nu are nicio jena....

- Am unul de 7 kile. Trebuia sa vina un bastan sa-l ia, il comandase de ieri. Mai mic n-am. Daca vrei, ti-l dau pe asta. E gata transat, aranjat, tot tacamul....

Tipu' se uita la intrusa, adica la mine, si-i face semn vanzatorului....

- N-ai treaba, nu s-a prins. Ce stie asta?
- Pai....
- Daca vine ala, nu iese scandal, ca-l rezolv maine si pe el. Ma descurc eu. Spune, il vrei sau nu? Ca io client gasesc.....


Domnul se uita din nou la mine. Eu ma uit fix la el si-i zambesc, cum doar eu stiu....

- Nu vreau. E riscant. Mai ales acum....

Pleaca. Plec si eu, fara sa-mi aleg nimic din super-oferta expusa la galantar. De un peste de 7 kile nu aveam nevoie, dar sunt convinsa ca poteam face rost de el usor sinu trebuia nici macar sa supralicitez. Nu pot insa sa realizez pentru ce naiba trebuie sa dai bani ca sa cumperi pestele-spaga. M-am decis sa incerc si eu o data varianta asta. Sa simt si eu gustul deosebit de cumparatura luata pe sub mana. Nu o sa ne treaca niciodata. Suferim de comunism cronic.

miercuri, 10 decembrie 2008

ROMANIA, NICICAND SURPRINZATOARE

Va gandeati ca vom avea alt premier sau alta formula guvernamentala?
Eu nu m-am gandit nicio clipa ca guvernul va arata altfel asa cum sunt ferm convinsa ca din 2009 vom deveni republica prezidentiala si ne vor trebui vreo 5 de ani sa ne dam seama cam ce e asta. Vom deveni prin vot popular.

marți, 9 decembrie 2008

DE CE-S FEMEILE PATETICE UPDATAT

Incep prin a va spune un adevar general-valabil: oamenii ca mine ar trebui desfiintati. De ce? Pai e simplu.......

ACUM DOUA ZILE

Acum doua zile imi trasneste in minte o idee. E cazul sa-mi execut femeieste sifonierul. Sa-l deschid, se evaluez, sa triez si sa dau; sa dau ce nu-mi mai trebuie, ce nu-mi mai place, ce nu folosesc. O bagatela, la prima vedere. Cand treci la fapte, insa, totul devine extrem de dificil......

IERI

Ieri, m-am hotarat sa-mi pun in aplicare planul. Am deschis sifonierul, m-am uitat la zecile de tricouri, fustite, rochite si sacouri si l-am inchis la loc. Ca sa-mi fac curaj, mi-am sunat o prietena care tot cara lucrusoare la copilasi saraci sa o anunt solemn ce am de gand sa fac. M-am linistit stiind ca deja promisesem sa fac asta si mi-am vazut de treaba....

AZI

Azi am trecut la fapte. Mi-am deschis sifonierul, m-am uitat la lucrusoare, le-am injumatatit asa. Pe unele le-am bagat in saci, pe altele inca le mai evaluez.... Acum mai am loc, pe ici pe colo, de achizitii noi, dar tot ar trebui sa mai dau cel putin jumate din ce a ramas.


MAINE

Maine o sa desfac sacii sa vad daca nu am omis ceva de care am nevoie, sa pun la loc.


MORALA?

Ce morala? Pastrez toate nimicurile care-mi amintesc de mai stiu eu ce evenimente sau oameni. Ma apuca nostalgia toleasca si cedez in fata unor bucati de carpe, asa ca peste cateva luni iar am probleme cu supraaglomerarea..... Patetic, nu?

UP-DATE:

REPLICI PRIMITE PE MESS, REACTIE DE LA DIFERITE DOAMNE SI DOMNISOARE:

1. Da-ti tot sifonierul. Tot vine Mos Craciun.
- Nu ma lasa astia dezbracata pe strada.

2. Nu le da pana nu-ti iei altele.

THE BEST OF:

3. Ai dreptate, mai usor renunti la un barbat decat la o bluzita.

Si cum o astfel de replica nu poate fi trecuta cu vederea usor, lansam sondajul din dreapta....

Si, pentru ca am fost acuzata ca fac discriminari sexuale, le-am dat si masculilor ce-i al lor.... Berea?

luni, 8 decembrie 2008

PRIORITATI

Cateodata viata iti schimba prioritatile intr-o secunda. Un rand scris pe o foaie de hartie te face sa vezi totul altfel - oamenii, lucrurile, intamplarile. Deodata tu devii cel mai important; nu din egoism, ci din dorinta de a le face tot celorlalti bine, prin binele tau.

vineri, 5 decembrie 2008

SA CREZI...

- Ce-ti aduce mosul?
- Mosul? Care mos?
- Mosul cu ghetutele....
- A, nu cred ca am fost prea cuminte. Niciodata nu sunt suficient. Vine azi?
- Tu, de fapt, nu esti niciodata rea, esti doar altfel....


Nu-mi plac zilele de nastere, "La multi ani!"-urile, pupaturile, complezenta, cadourile si viata ca un kitsch. Nu-mi plac lucrurile care se fac doar pentru ca trebuie; am reguli pe care nu le are toata lumea, dar care le intrec pe cele ale tuturor; am invatat sa dau, nu ca sa primesc ceva in schimb; am invatat sa ma bucur ca dau si nu prea stiu sa arat ca ma bucur atunci cand primesc. Am invatat sa cred. In mine si in ceilalti.

Cand crezi nu ai nevoie de dovezi; asa ca, daca in seara asta ghetutele mele sau ale tale vor ramane goale, nu fi trist. Mos Nicolae nu a murit. Am crescut doar si pe lista lui de prioritati sunt copiii mai mici. Vei simti insa ca cineva se gandeste la tine. Daca nu va fi nimeni, atunci sa stii ca o sa fiu sigur eu. :)

COMPATIMESC

Oamenii care vor intotdeauna sa aiba prieteni importanti si care ajung sa fie singuri intr-o multime de oameni.

marți, 2 decembrie 2008

CE-AM AFLAT EU DUPA ALEGERI

Pai am aflat multe, dar astea mi s-au parut cele mai relevante:

1. Deputatul de Congo sau de Madagascar din Parlamentul Romaniei e un ungur ales de 34 de romani.

2. Ca Adrian Nastase se duce azi de buna voie si nesilit de nimeni la DNA. Cred ca are sesiune de autografe.

3. De unde i se trage lui Anton cazu'.

4. PSD-ii au si ei succesurile lor. Incununate cu mari felicitari.

Sa mai zica cineva ca-n tara asta te plictisesti vreodata.

TRAIM INTR-O TARA

1. In care toti coruptii nedovediti ajung in Parlament, ca le merge mintea si le permite legea sa aleaga colegiile bune, de la Cucuietii din Deal unde sintagma DNA nu a ajuns.
2. In care partidul de pe locul doi are sanse sa ia mai multe mandate decat ala de pe locul 1, ca asa e la redistribuire.
3. In care un baiat Hubert Ştefan Thuma de care eu nu am auzit niciodata - poate sunt eu inculta, dar nici google nu prea a auzit de el - reuseste sa castige mai multe voturi, doar cu 18 e adevarat, decat viitorul ex-premier al tarii, probabil viitor-tras-de-par paralamentar, singurul care i-a pus bete in roate domnului actual si viitor deja presedinte.


Cica asa e democratia. Am votat, dar acum imi pare rau. Imi pare rau ca legitimizez cea mai mare porcarie electorala din ultimii 20 de ani. Parerea mea.

UPDATE: Ma scuzati, am uitat de domnul care o sa voteze legile de la puscarie, asta este, cred, culmea democratiei.

CU BLONDA LA PISICOLOG

MOTTO

La palat, 10 patrupede detinatoare de pedigree se vor inclina intotdeauna in fata unui maidanez. Sa ai succes trebuie doar sa fii altfel


M-am dus cu blonda la pisicolog, nu ca ar fi capatat vreo boala pisiceasca, ci pentru ca Gigi - baiatul ala cu par portocaliu - a intrat in randul lumii Capitaliste. Si-a luat buletin de Bucuresti si si-a schimbat numele, pe cale administrativa. Nu-l mai striga nimeni, cu exceptia mea, Gigi; a devenit Robin sau Robi, in functie de cat de grava e prostioara pe care o face. Cu aceasta importanta ocazie, blonda a ramas fara PET. Cealalta jumatate detinatoare a apartamentului in care locuieste a decis ca e periculos pentru pisica sa fie plod de blonda, asa ca s-a trecut pe el in acte drept stapan.

Blonda a ramas insa mama iubitoare care are grija ca baiatu' sa-si ia regulat vitaminele, sa scape si de ultimii puricei si sa mearga la doctor, pentru un program de revigorare. Asa se face ca intr-una din zilele tocmai trecute, in calitate de prietena de blonda si de nasa de pisic, am transportat cotoiu' la doctor.

- Te-ai trezit? Mergem?
- Mergem! 5 minute.....


Dupa 15 minute, ma prezint regulamentar cu Luluta in fata blocului blondei. Mamica grijulie coboara cu bebelu' transportat regulamentar intr-un recipient asortat. Fond verde asortat cu pisici.

- Unde-l punem?
- Lasa-l ca se duce singur....


Si se duce. Fix sub scaunul meu, se face ghem si nu spune nimic.

- O sa avem probleme.
- De ce? Nu il calc, nu ajung cu picioarele la el, nu face scandal, nu ne zgarie, e foarte bine unde sta.
- Trebuie sa fim atente cand coboram, sa nu fuga.
- Si daca fuge, ce? Poate vrea in libertate....
- Ti-arat eu tie libertate, ma omoara ala daca pierd pisica.....


Gigi, mult mai cerebral ca blonda. Ajungem la locul torturii, nu schiteaza nici-un gest. Demembram masina, scoatem motanul, ne prezentam la doamna doctor. In sala de asteptare, omor. Caini cu labutele lovite, pisici multe, cu parul lung si busite in bot, lenese, superioare si indiferente. Pana apare Gigi cand in cabinet incepe rumoarea stapaneasca......

- Vai ce pisic frumos, e maidanez?
- Da,
spune blonda jenata.
- Ce dragut din partea dumneavoastra. E asa frumos. E mai dragut ca a mea.....

A mea-ua o persana impecabila, deja geloasa pe intrus, facea figuri pisicesti dand din colt in colt.

- Domnisoara, luati astea, sunt vitamine pentru pisici mai mici. Sunt in garantie, sunt foarte bune....
- ( jenata, blonda ) Cat trebuie sa va dau pe ele?
- A, nimic, stati linistita, e asa de frumos.....


Gigi, baiatul despre care multi au zis ca-i cea mai urata pisica din lume, simte si el ce i se intampla, motiv pentru care cand ajunge pe masa taierii incepe sa zbiere ca din gura de sarpe.

- Din cauza ta face asa, imi zice blonda.
- A mea?
- Da, nu a mai facut asa pana ai venit tu cu el, cred ca vrea sa-l salvezi de injectie...
- Aiurea, a devenit vedeta, cu atatea moase in jurul lui......


Plecam, dupa o noua programare de tonifiere pisiceasca. Gigi intelege clar ce i se intampla, asa ca pana acasa crede de cuvinta sa-si de ochii peste cap intr-un mod cat se poate de felin. Am facut impresie si de data asta. Cred ca in acest ritm, pana la anu' o sa dam si autografe. Am decis amandoua ca, pentru a nu ne lua cineva pozitia tocmai castigata, programul de instruire pisiceasca, inceputa acum cateva zile cu dans artistic si vocalize, trebuie sa continue: Gigi, Jiji, Robin sau cum l-o mai chema pana saptamana viitoare trebuie sa invete sa danseze lasciv la bara.

marți, 25 noiembrie 2008

DE CE VOTEZ

Avem o tara. Sa ne-nfloreasca. Avem o constitutie. Proasta, ar spune unii; foarte buna, adaptata la necesitatile actuale ale Romaniei, sustin specialistii; romaneasca mi-as spune eu. Avem un stat, bazat pe aceasta constitutie. De drept?!
O republica semiparlamentara, adica o camila cu cap detasabil de strut sau un strut cu corp inlocuibil de camila. Expertii spun ca ar fi cea mai buna solutie pentru tendintele personale ale oamenilor politici actuali; ca, daca am fi republica parlamentara, ne-am putea trezi cu un guvern dictatorial, iar, daca am merge spre republica prezidentiala, ne-am trezi cu un presedinte ce s-ar dori sef suprem absolut. Ipoteze, bine-nteles, sustinute de orgoliul sangelui care ne curge prin vine.
Pe scurt, suntem o republica mutant!

De ce as vota pentru o astfel de republica? Pai tocmai d-aia. Ca presedintele sa nu poata spune ca "oamenii nu cred in sistemul prlamentar, avem nevoie de un presedinte mai autoritar" - daca numarul votantilor ar fi prea mic, iar parlamentarii sa nu se laude " am obtinut increderea majoritatii, in noi are incredere poporul, rolul sefului statului trebuie diminuat" - daca numarul votantilor e prea mare.

Da, tot o romaneasca, dar asta sunt si eu pana la urma. In plus, chiar cred ca exista oameni in tara asta care s-ar vedea sefi absoluti.

Ce o sa votez? Pai simplu. Idei, ca la mine-n colegiu oamenii nu m-au impresionat deloc. Am luat planurile de guvernare, cat am gasit din ele, le analizez, ma gandesc la ce au facut unii si altii cat au guvernat si cat n-au guvernat si o sa decid. Nu cred nici in votul alb si nici in semnalele pe care el le-ar transmite Occidentului.

Deci, votez! :)

NOROC

Norocul este aceea intamplare, mai buna sau mai rea, care cultiva doar sentimentele frumoase din tine. Toate celelalte, nu conteaza cati bani, fericire sau multumire iti aduc, sunt ghinioane. Evenimente nefericite ale spiritului.

luni, 24 noiembrie 2008

GIGI

Sambata. Ora ..., nu mai stiu ora!

Suna telefonul. La capatul celalalt, blonda.

- Unde esti?
- Pai nu-s!
- Pai cand vii, ca am facut o tampenie.
- Pai depinde cat de mare e tampenia. Nu-s in oras.
- Mi-am luat PET. E un pisic, intr-o padure l-am gasit. E mic, mic si saracul abia mai respira. E asa dragut. Trebuie sa vedem ce facem cu el, pana vine cealalta jumatate a familiei detinatoare a casei in care locuiesc, ca ma omoara, adica pana maine.
- La mine nu-l pot lua, ca-mi mananca PET-ul meu.
- Ti-ai lua PET si nu mi-ai zis!
- PET-ul meu zboara si avem o relatie doar dimineata, cand vine, la geam, sa-l hranesc... Exclus, mi-l mananca pisica, imi distrugi toate relatiile.
- Bine, bine, dar ce facem. E plin de purici, l-am spalat dar tot mai are. In plus, cred ca e pisica si o sa se inpuieze, cand o sa vada domnul, ne arunca pe amandoi de la etaj.


Bag viteza a sasea, desi Luluta are doar 5, execut toate vizitele pe care le aveam in plan, alerg repede la farmacia de pisici, iau prafuri ecologice de despuricare si, cu viteza luminii, ma prezint la blonda. Cand intru pe usa, il gasesc pe el.




Pisicul mic mic, are cateva saptamani bune, nu e deloc cafeniu cum l-a vazut blonda ci roscat si nu e deloc pe moarte ci alearga prin toata casa.

- Saracul.....
- Care sarac, ca vad ca e intreg.
- Acum ce facem?
- Il dam cu prafuri, ii dam demancare, il invatam sa denseze si sa cante si apoi mai vedem.


Operatiunea despuricarea o face ea. Saracul pisic, mai avea putin si devenea om de zapada.

- Mai lasa-l ca nu-i trebuie toata cutia.
- Dar puricii ce fac?
- Cum ce fac? Fug prin casa si apoi trebuie sa-i prindem si pe ei.
- Tu faci misto de mine....
- Eu, niciodata!!!!

Creatura portocalie suporta cu stoicism operatiunea, chiar cred ca i-a placut.

- Auzi, dar e fata sau baiat?
- E baiat.
- Cum ti-ai dat seama?
- Mi-am dat. Si uita-te la fata lui, are fata de golan. E baiat.
- Dar are mamele.
- Si ai vazut tu barbat fara?


Il mai hranim o data, dar nu prea mult, sa nu i se aplece si apoi il invat sa danseze si sa cante. Blonda a zis ca-s nebuna, dar pisicului i-a placut, motiv pentru care a stat doar la mine-n brate toata seara.




L-am botezat, dupa cum fusese deja botezat de stapana-sa - Gigi, desi sustinea ca e fata. Am lasat-o sa infrunte intalnirea de gradul 0.

- Auzi, daca e ceva, sun la 112 si apoi la tine.
- Nu, suni la mine si apoi sun eu la 112, ca sunt mai aproape si ajung mai repede.


DUMINICA, CAM LA ACEEASI ORA,

Suna telefonul.

- Fata, cealalta jumatatea detinatoare a apartamentului in care locuiesc a reactionat foarte misto. Nu-mi vine sa cred. S-a dus si i-a cumparat la pisic toate cele necesare. Dar eu nu vreau sa-l tin, el vrea.
- Esti dusa, nu ai adus tu pisicul.
- Da, dar se plictiseste, stii ce program avem noi.
- Lasa, ca mai vin eu sa stau cu el.
- Nu, exclus, nu tin pisicul.
- Bine, mai vedem.
- A, si vezi ca e fata si a zis domnul ca e foarte urata.


Asadar, acesta este GIGI, fina-meu. Eu sustin ca e motan, ma-sa ca e pisica, timpul va da dreptate uneia dintre noi.




Acum are o familie iubitoare. Tatal e normal, desi fusese prezentat ca cel mai mare pericol felin, ma-sa e dilie, dupa ce l-a scapat de la moarte sigura, vrea sa-l dea spre infiere. Eu va pot spune doar ca are ureche muzicala si inclinatii spre dans. Va tin la curent cu viata lui.....

duminică, 23 noiembrie 2008

DESCOPERIRI

Ieri mi-am imbogatit, din nou, cultura generala cu informatii pretioase si de nelapadat. Sper sa le uit repede, sa pot sa mi exersez memoria si saptamana viitoare, cand le voi auzi la fel. Ca sa fiu jurnalistic-corecta, nu pot preciza exact sursele, dar sunt mai mult de trei, sunt si audio, si video, si scrise, si sunt independente.

1. Mai intai, am aflat ca iarna, in Romania, ninge.Cu fulgi. Iar cand iarna, in Romania, ninge cu fulgi inseamna ca iarna a pus stapanire pe Romania.

2. Apoi, pentru ca iarna ninge cu fulgi, pe soselele din Romania se circula in conditii de iarna. Iar, pentru ca iarna, in Romania, se circula in conditii de iarna, inseamna ca haosul a pus stapanire pe trafic iar soferii trebuie sa aiba nervii de fier, tari, de otel, pentru a ajunge la destinatie, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna.

2 bis
Daca ninge iarna in Romania, drumarii trebuie sa munceasca de dimineata pana seara, sa deszapezeasca soselele. Daca au ghinion si mai bate si vant..., pardon, viscolul, atunci, clar, duc munca de Sisif.

3. In Romania, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna, e frig. Si polul frigului e la Miercurea Ciuc. Iar, pentru ca iarna ninge cu fulgi, se circula in conditi de iarna si mai ales pentru ca polul frigului e la Miercurea Ciuc, oamenii de acolo ( bine ca-s unguri, nu?) sunt nevoiti sa faca fata unor temperaturi minime record.

4. Cand e iarna si ninge cu fulgi, uneori se mai rup si cabluri de telefonie. Si ca se intampla o asa tragedie, localnicii sau locuitorii sunt nevoiti sa foloseasca retelele mobile, pana la remedierea urgenta a situatiei.

5. Si cum m-am plictisit deja de atatea informatii pe care probabil mintea mea nu va reusi sa le retina in intregime, asa ca astept urmatoarea ninsoare, va mai trec in revista doar cateva:

a. La cabanele din munte se ajunge, din cauza - sau datorita, dupa caz- conditiilor nefavorabile, cu masini de teren, dar ca oamenii blocati acolo nu vor ajutor, desi salvatori disponibili s-ar gasi.

b. Militia recomanda tuturor conductaorilor auto sa adapteze viteza la conditiile de mers, si sa nu plece la drum fara cauciucuri de iarna, lanturi si lopetica. (Am mai aflat, nu mai stiu de pe unde, ca trebuie sa folosesc luminile de intalnire, ca, daca nu, iau amenda. Asta stiam eu ca e si vara, dar se pare ca gresesc. :P)

6. Si in final, si o veste buna: dupa atatea probleme neasteptate pe care le-a adus iarna in Romania, doar pentru ca ninge, unii fura mai destepti ca noi toti. Stiau toate astea de dinainte. Iubitorii sporturilor de iarna care au luat deja cu asalt partiile din Romania, in special pe cele de pe Valea Prahovei, sunt fericiti ca iarna, in Romania, ninge.

Facand o recapitulare scurta, retinem:

In Romania, iarna ninge cu fulgi. Din aceasta cauza, pe sosele, se cirula in conditii de iarna, iar afara e frig. Drumarii deszapezesc soselele, cand nu e viscol; cand e, lucreaza in van. Pe munte nu se poate urca si sunt turisti blocati. Ar dori unii sa-i salveze, dar ei nu se lasa salvati. Militia vegheaza sa ninga regulamentar si exista si oameni fericiti.

Nu, n-am innebunit, doar ca, pentru prima data in viata mea, am visat urat, am dormit repede si m-am trezit devreme. Nu atat de urat cat sa ma sperii, dar suficient sa-mi amintesc de lucrurile care m-au marcat in ultimele ore.

Pai sunt atat de marcata ca zapada a pus stapanire pe Romania, ca ma intreb daca nu cumva au mutat astia Bucurestii in alta tara; cu tot cu mine, doar sa-mi faca in ciuda ca in alte parti ninge, iarna, cu fulgi si la mine in cartier tot o amarata de ploaie a dat.

EU NU CRED IN CUVINTE.....

Eu nu cred in cuvinte. Imbracate frumos in prea multe sau prea putine sentimente, mincinoase sau cat se poate de sincere, multe sau mai putine, noi sau mai vechi, cuvintele ascund, fura esenta sau o fac sa fie prea multa.
Imi place sa cred ca fac, mai mult decat spun....

vineri, 21 noiembrie 2008

DILEME

Uneori ma simt atat de departe de mine, ca-mi vine sa iau telefonul, sa ma sun si sa vad cine raspunde la aparatul de la mine din mana. Mi-e teama ca va suna insa ocupat.

joi, 20 noiembrie 2008

E MAI IEFTIN SA FII INTELECTUAL

De cand mi-am schimbat statutul din pretinso-intelectuala in aproximativ-casnica auto-intretinuta, m-am decis sa ma aplec cu totul spre lucruri mult mai lumesti. Dupa ce am experimentat cateva retete de al doilea fel de mancare, cu succes spun degustatorii, m-am decis sa produc ciorba, la mine acasa. Ciorba-n vecini nu m-a satisfacut niciodata.

Si, ca sa faci ciorba, ai nevoie de recipient in care sa fierbi ciorba, normal. Nu stiu cum, dar nu mai detin un astfel de obiect. Cum s-a intamplat, de ce, cand, in ce conditii am ramas fara niciunul, nu mai stiu, dar nici nu ma intereseaza. N-am tinut niciodata la (t)oale, sa fie un pacat?

Dupa saptamani de negocieri cu propria-mi persoana, azi m-am dus sa cumpar OALA. In supermarket, la Cora.

Decizia, extrem de dificila; asa ca, pentru a atenua impactul psihic al noului meu statut social ajuns la stadiul de materializare, am inceput la departamentul cosmetice. Mai exact mi-am adus brusc aminte ca am nevoie de o perie noua si de spuma de par.

M-am asezat tacticos in fata raionului, mi-am trantit cosul pe jos, am luat distanta si am inceput sa citesc ostentativ etichete si sa compar traduceri. In momente ca acesta detest ca nu mai port ochelari, ca efectul ar fi de 10 ori mai mare. Deci....It's all about attitude! In 5 minute, era deja coada la raionul de spuma de par. In principal, barbati. Cum era destul de nepotrivit sa testeze din priviri drai vetar tafturi, se reorientau din vole' catre gel. Si cum sa nu-ti creasca brusc dorinta de a deveni si mai casnica atunci cand doi pisi-men, unul cu tepi, celalalt cu chelie, au urmatoarea discutie intelectuala?

- Eu d-asta folosesc, de doi ani, sunt fidel
,( fata, completez eu in gandu-mi), zise intepatul.
- Si eu tot d-asta foloseam, e super bun, dar acum nu mai am nevoie. Ha, ha.... , zise nefericitul.

Dupa ce trag colcluzia ca barbatii e mai muieri ca femeile, aleg spuma pe care o stiam deja si, cu inima parca mai plina, ma duc spre oale. In drum, mai achizitionez un pulover, mov, marimea 10 ani, cu buric - prietenii stiu ce e, dragut. Imi doresc ca dupa prima spalare sa nu ajunga marimea 6 ani, sa nu mai am ce face cu el.

Si ma indrept, si ma indrept. La inceput nu gasesc raionul. Eu la alt supermarket sa caut oala nu ma mai duc. Cand sa rasuflu usurata, ca cineva mai presus de mine imi traseaza calea de ne-casnica, dau nas in nas cu oalele. Toate marimile, nu toate culorile - putine si hidoase. Rosu ardent cu interior in mozaic alb-negru, maro toailet cu mere si pere asortate, gri sobolan. Ma uit la preturi si cedez. Sun blonda.

- Nu pot sa fiu casnica, nu ma lasa preturile. ( adaug un semn de punctuatie neaos si la moda)
- Adica?
- Cu o oala marimea S cumpar doua carti, spre trei, literatura clasica.
- Oala te tine o viata.
- Si cartea ma tine o viata. Iar daca vad oribilitatile alea in casa, imi piere tot cheful de normalitate.
- Le tii in bucutarie.
- Pai ce bucataria nu e tot la mine?! Ciorba de peste pe fundal de prune galbene cu picatele maro. Horror. Bleah!


Blonda incearca sa fie rationala.


- Cauta una sub presiune, e aia simpla din inox, nu e colorata.


Ma uit eu in stanga, ma uit in dreapta. Execut doua tigai. Adica le dau pe jos, sonor.

- Ce ( semn de punctuatie) ai facut? ma inoportuneaza blonda.
- Nimic, aranjez tigaile la astia. Nu stateau bine pe raft..... Ce am facut?! Am dat cu ele pe jos, e bine?!.....Stai, am gasit. Oala sub presiune?! Nu, exclus. Costa cat un dictionar, d-ala ultima moda, cu toate semnele de punctuatie femeiesti si barbatesti in el.
- Bine, las' ca-ti iei tu alta data. Vezi ce mai spargi ca sa-ti ajunga banii pe care-i ai la tine!!!


O las pe blonda in ironiile ei. Nu plec din prima, ca, desi nu pot gati ciorba in tigaie, tot pot sa fac ceva. Asa ca, pana la urma cuminte, redusa la limitele mele anterioare ne-casnice, ma resemnez cu niste chestii demancare si asteptatul la casa. Nu mai trag concluzii, ca nu sunt bune la nimic.

Sa nu credeti insa ca am scris asa, degeaba, sa ma fac de doi lei cu noul meu statut. Nu, am scris sa-i amintesc unei alte persoane, femeie la casa ei, detinatoare de oale Princeps, marimea Zepter, ca mi-a promis ca-mi ia oala de ciorba, acum 2 saptamani fix. Nu vreau decat marimea XS, dar nu vreau sa dau eu bani pe ea, asta e ideea, mai ales dupa plimbarea de astazi. Noul meu statut de casnica intretinuta nu-mi permite. :)


P.S.

Blondo, daca o sa am vreodata copii sa nu ma lasi sa-i duc la supermarket sa vada pestii vii. "Mama, de ce are sange la gura?" e fraza care m-a convins sa fac toate cumparaturile la non-stopul din colt, macar pana la sfarsitul anului. Daca ma prinzi cu plodu' sa-i arat crapu' muribund, sa ceri sa fiu decazuta din drepturile parintesti. Ai deja acceptul meu pentru asta. Si asta e cat se poate de serios.

miercuri, 19 noiembrie 2008

SUNT IN SEVRAJ

Buna ziua. Ma cheama Oana si am mai multi ani decat ati zice dupa ce ma ascultati scriind. Nu sunt alcoolica si nici nu stiu daca o sa devin vreodata. Orice e posibil. Sunt in sevraj, de doua zile. Nu am luat niciodata droguri, de niciun fel, nici albe, nici negre, nici in stare solida, nici prafuri si nici frunze. Singurele frunzulite consumate au fost de tutun. De la ele am ajuns in sevraj.

Fumez de la 17 ani si m-am mai lasat, ca am vrut eu, de doua ori. Ultima oara m-a tinut patru zile, penultima oara, patru ani. Mai demult puneam pariuri ca nu fumez zile sau luni. Am martori care pot confirma ca le-am luat bani buni din astfel de competitii. N-am fost niciodata dependenta, pana acum.

Acum? Sunt in sevraj. Nu-mi tremura mainile, nu ma dor muschii, nu am insomnii, dar as fuma 3 pachete dintr-o data, de fiecare data cand ma enervez. In ultimele doua zile nu m-am enervat niciodata, asa ca nu am avut de ce sa fumez. Dar am decis sa ma declar preventiv in sevraj

Nici maine nu ma enervez si nici in urmatoarele 257 de zile, asa ca nu o sa fumez. Dar o sa raman in sevraj. Dupa aceasta perioada, nu mai garantez nimic, trebuie si aia care au votat NU la sondaj sa aiba o satisfactie, pai da?

BANII N-ADUC FERICIREA

Azi am aflat ca Luluta imbatraneste iar vestea m-a trimis direct in depresie... financiara.

La pranz am fost amandoua la revizie. Cucoana s-a ales, pe langa preconizatele filtre si uleiuri, cu frane noi si cu o reprogramare la lifting de nu stiu ce role si curele saptamana viitoare; eu mi-am reviziuit bugetul, planurile de vacanta si starea psihica.

Cand am ajuns acolo, am vazut ca filtrele aveau reducere si speram sa-i iau Lulutei macar o cizma de iarna din banii astfel economisiti. Cand am plecat nu mai aveam niciun ban in protofel si deja o linie de creditare ipotetica deschisa la prieteni sa-i achit cocoanei amenajarile interioare viitoare.

Care e partea buna in toata afacerea? Pai am aflat ca masina mea nu a avut nevoie timp de 3 ani jumate si aproape 80 de mii de kilometri de nimic in afara de filtre si ulei. Cica asta e de bine.

Cat despre restul.... le gasim noi o solutie. :)

PRIMA ZI

Am trecut cu bine de prima zi. O sa va mai anunt dupa prima saptamana. :)

marți, 18 noiembrie 2008

MI-E DOR

Mi-e dor de iarna, de aceea in care lemnele mocneau intr-o soba cu gaze la bunici, de serile cand afara ningea, iar noi, in casa, mancam placinta din dovleac copt si ascultam povesti nevreodata scrise.

Mi-e dor de sunetul zapezii strivite sub bocanci mari de colindator, de rontaitul de mere si covrigi, de imaginea obrajilor lor atat de rosii. Mi-e dor sa-mi doresc sa ma duc si eu cu colindul prin sat, desi niciodata nu am avut curajul acesta.

Mi-e dor de vara
, de aceea in care in fiecare zi bunica-mea se ruga frenetic sa ma dau jos din cires si de fiecare data ii spuneam ca mai am putin de citit din carte. Mi-e dor sa aud ca un om mai are nevoie si de mancare ca sa traiasca.

Mi-e dor de serile in care adunam insecte, sa am cel mai tare insectar, si-l aveam. De cearsaful alb, agatat pe culme - ispita pentru zburatoare. Mi-e dor sa joc sah cu bunica-meu si sa ma lase sa-l bat aproape de fiecare data si de boscoradeala bunica-mii - iar imi murdarest lenjeria sau mai lasa copilul sa doarma.

Mi-e dor de toamna
, de aceea in care o obligam pe maica-mea sa-mi impleteasca parul cret. Sa nu va inchiuiti ca era mica, nu, eram ditamai golanca de liceu. Imi placea atat de mult cum se juca cu parul meu, incat nu voiam sa inteleg in ruptul capului ca parca nu merge sa ma duc cu parul zburlit la scoala.

Mi-e doar de primavara, de cea a vietii mele. De lipsa de griji, de vacante, de maidan, de toti copii - si cei pe care-i bateam si cei de la care mancam bataie. Mi-e dor sa ma parasca cineva ca am facut vreo boacana. Mi-e dor!

Dar cel mai dor mi-e de oameni. De cei care nu mai sunt aici si de cei care, in fapt, nu au fost niciodata. De dorul asta imi va fi intotdeauna extrem de dor.



Asta fuse o leapsa, de la Dan. Sa mearga la Ioana si la Nico, si la cine o mai vrea ea.

luni, 17 noiembrie 2008

DACA

POSTARE CU CIRCUIT INCHIS

Daca de maine nu fac ce trebuia sa fac de mult (fix doua lucruri), imi rog prietenii sa ma ignore total pana la sfarsitul anului. Ca tot l-am decretat al meu. :)

P.S. Am lansat sondaj, sa vad care mai este ponderea de incredere in ambitia mea. Stiti ca eu nu trisez si stiu ca unii dintre voi imi vor respecta dorinta daca voi calca pe langa promisiune. :)

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

CHEIA

Cheia este acel obiect mic, indispensabil, care te ajuta sa patrunzi in tainele anumitor lucruri. Nu e nimic mistic in aceasta afirmatie, din contra, totul e cat se poate de penibilo-practic.

De ceva vreme am o problema cu cheia, de toate tipurile.

Cel mai mult ma provoaca aia de la intrarea in bloc. Si ma provoaca doar la ore nepotrivite si cand nu detin niciun obiect de comunicare in masa, asupra mea adica, pe scurt, telefonul.

Cam cum stau lucrurile..... Pai simplu. De fiecare data cand ajung acasa devreme sau tarziu - depinde exclusiv de unghiul de perceptie a lucrurilor, de fiecare data cand plec in apropiere fara telefon, cheia refuza sa mearga. O introduc in lacasul dedicat ei, o invart, o data, de doua ori, de n ori si nimic. Sa sun la interfonul vecinilor, nu-mi vine la X dimineata, sa sun la un prieten, nu am cum, ce telefonul e descarcat, asa ca mai incerc, o data, de doua ori, de n ori..... Pana acum am avut noroc. Pana la urma a mers. M-am gandit insa la solutiile pe care ar trebui sa le adopt in caz de urgenta - cea mai simpla ar fi sa ma imprietenesc cu Luluta o noapte, dar cred ca am fi amandoua stresate de atata imprietenire si, desi mi s-a spus ca e sifonier si biblioteca ambulanta, nu a devenit inca dormitor; ar mai fi o varianta - sa ma duc la cel mai apropiat prieten - cam la doua blocuri distanta si sa sun la interfon. Dar poate nu merita asta.....

Cam asta e aventura cheii de la intrarea in bloc, cheia de la intrarea in casa are o alta poveste. Mai simpa si mai, mai cum?

Intr-o dimineata suna la intrare, nu raspund, nu avea cine sa ma caute. Cand dam sa plecam.....

- Ai pus tu cheia in usa acum?
- Nu, de ce?
- E pe dinafara....
- Inseamna ca a ramas de azi-noapte.
- D-aia suna la usa... Sa ma anunte ca aveam cheia in usa.

Nu a intrat nimeni peste. Pana la urma vecinii mei sunt baieti de treaba, iar cheia e un accesoriu. Si atat. Cine are nevoie de incuietori?

vineri, 14 noiembrie 2008

SA-TI PESE

Ca sa muti muntii trebuie sa ajungi la ei. Ca sa ajungi la munti trebuie sa pornesti din loc si sa gasesti calea. Cateodata obosim, ne plictisim, nu ne mai pasa si nu mai vrem nici macar sa vedem acei munti. Pentru un om ca mine, inevtabil toate aceste momente trec si niciodata nu e prea tarziu.

miercuri, 12 noiembrie 2008

PISI RULZ!

Pisi, zisa si Pepusa, este acel personaj care incearca sa ne umple viata tuturor. Fiecare femeie e pisi in felul ei, macar o zi pe an, o saptamana in viata. Cum PISI e diversa, am incercat sa le gasesc pe cele mai reprezentative. Lista e open, not minded.

SUPER-PISI

SUPER-PISI isi plimba geanta prin Mall, accesoriu la noile silicoane marimea C spre D. Zambeste cu gurita pana la urechi, sa nu se vada cusatura de la lift-in'. Isi da ochii peste cap atunci cand nu stie sa rapunda la o intrebare si sofeaza, neaparat, o masina d-aia mare cu nume straine greu de pronuntat - Porsu' generic. Coeficientul de inteligenta de care dispune e invers proportional cu contul din banca al prietenului. Se indragosteste frecvent. De numere cu multe cifre. Cand e parasita sufera, dar se repliaza repede. Nu lucreaza niciodata in gasca pentru ca risca sa-i fure alta pisi norocul.

EMO - PISI

Genul intelectual. Modesta, frumoasa, desteapta, conservatoare, cu o familie si/sau o cariera beton, pe scurt 5 in 1, emo-pisi isi scoate gherutele doar atunci cand se simte amenintata. Face pe dependenta, dar de fapt controleaza toate situatiile. Stie sa-si foloseasca toate talentele, de la nurii, la amenintari, iar cand nu mai are munitie, trece la taiat venele.

PERVERSO-PISI

Din familie "buna", adica detinand ceva pozitie sociala, face pe independenta. Are casa ei, masina ei, viata ei; greu construite, cu bani de la tata. Munceste din pasiune pana la epuizare; pasiunea de a parea normala. Se simte epuizata uneori, asa ca aplica formula deja consacrata: "Da-i in p.... mea pe toti m... aia de la serviciu, ce nevoie am eu de ei?" E prietena cu baietii si isi bareste consoartele, mult mai rau ca celelalte pisi. Isi pune-n valoare limitele atunci cand vorbeste mai ales despre altele. " Ce umbli ma cu grasa aia?", " E proasta ailalta, stiu eu!" " Ce varza esti, ba, te uiti la toate ratatele". Dintre toate genurile de PISI, mie una mi se pare cea mai periculoasa.

PISI - MAN

Orice exceptie confirma regula. Nu e metrosexual, nu-si plimba unghiile pe la stilist si nici pieptul pe la depilator. Nu merge in Mall decat rar. Face pe macho, dar e unul in mizerie. Aspira la mai mult si testeaza orice teren posibil. Sufera atunci cand e refuzat si pica in depresie. Atunci cand nu e, face pe durul. N-are bile decat la jocurile de societate pe care le joaca in fiecare saptamana cu "golanii". Isi da ochii peste cap si pozeaza in victima. Ar purta o geanta Gucci, dar nu da bine, asa ca renunta. Barbatul in varianta feminina sau PISI-MAN.


P.S. Sa nu ziceti ca sunt rea, va spun si eu ce fel de pisi mi-s. E simplu - am putin din toate, mai mult din nimic. Pai, nu am geanta de firma, silicoane si nici nu conduc X5-ul, nu am familie, proprie si a mea, construita de mine, nu-s intelgienta, modestia mi-am pierdut-o de mult si nici lame in casa, nu am bani de la tata, nici casa, dar am masina. Asa zisele defecte fizice ale celorlalti mi se par calitati.
Dar, eu sunt subiectiva, asa ca o sa va las pe voi sa ma caracterizati. II rog doar pe cei care ma cunosc sa voteze. Ma cunoaste cineva?!

marți, 11 noiembrie 2008

VIRTUAL PARTY

Azi mi-s la petrecere, la una virtuala. M-am auto-invitat la Dan, ca a fost cu auto-invitatie. Mi-am calcat pijamalele de gala, ca m-am pus deja in coltul roz. Nu prea am experienta cu astfel de chefuri, dar macar o sa stau pe bara si o sa observ. E bairam ECO cu specific est-european. Ce m-a convins?

luni, 10 noiembrie 2008

PONTURI DE PARCARE

Mai intai va anunt ca masinile se ridica dupa program clar stabilit, ce credeti ca in meseria asta treaba nu e bine organizata? Asadar, in sectorul 6, Melitia Ridicarii functioneaza cu succes intre 8 dimineata si 8 seara in cursul saptamanii, adica de luni pana vineri, si are program redus in weekend, de la 8 la 14.

Acestea fiind spune, iata ce va propun.

PONTUL 1

1. Veniti acasa doar dupa 8 seara si plecati inainte de 8 dimineata. ( Pont suplimentar - melitia face cam 15 minute pana la locul faptii, asa ca puteti dormi linistiti inca 5 minute suplimentare. La opt si 15 sa nu mai fiti insa de gasit.

2. Daca veniti mai devreme, parcati linstiti in locul interzis, dar asigurati-va ca aveti la dumneavoastra REBUS, o carte de citit, cartofi de curatat sau orice obiect care v-ar putea destinde si de care v-ati putea repede debarasa. Daca vedeti ceva suspect, fugiti cat va tin rotile si mai veniti inapoi abia dupa orele 20.

3. Daca vreti sa dormiti mai mult dimineata si ati parcat unde nu trebuie, solutia e simpla. Puneti ceasul sa sune, va dati jos din pat, sus in toale, jos din bloc si sus in masina. Panditi pe unul care se duce la serviciu matinal si-i furati locul. Dupa aceasta procedura, puteti dormi linistiti....Pentru cei carora le fuge somnul usor, n-am solutii. Eu mi-am pus memento la 8, pe toate telefoanele, mai putin pe ala fix. Ma trezesc, ma gandesc unde am parcat si, daca am vreo problema, pac aplic procedura 3.

PONTUL 2

Daca nu va deranjeaza sa schimbati ultimele variante de " du-te-n..., fir'ai... sau Pepuse M...." cu vecinii, va puteti incerca norocul pe stradute. Aici functioneaza, cu succes, tripticele din Militari, Drumul Taberei si alte zone afectate. Iti lasi masina fara frana de mana trasa si nebagata in viteza, ca urmatorul sa-si poate face loc. E ceva de genul asta.......



Singurul risc e ca puteti ajunge in seara asta in Drumul Taberei si sa plecati maine din Militari.

PONTUL 3

Presupune investigatie. Identificati un supermarket cu parcare subterana in apropierea locuintei. Astia nu dau voie parcarii pe timp de noapte la ei, dar incercati o intelegere cu paznicul si poate va iese ceva. Eu n-am avut succes, dar mai incerc. La supermarketul de la 1 km distanta de casa, mi-au dat pas; mai am vreo cateva pe autostrada. Daca ma accepta, impusc doi iepuri. Nu ma mai doare capul cu parcarea si ma apuc si de jogging. 5 kilometri pe zi m-ar tine in forma......

PONTUL 4

Ideea mi-a venit azi cand am constatat fara stupoare ca liftul nu merge iar. Daca tot a devenit ceva frecvent si nu exista sanse reale sa fie reparat, o sa propun la administratie sa ia unul putin mai mare. Iau lectii de urcat cateva trepte cu Luluta si o garez cu succes la un etaj superior. I-am amenajat deja loc pe hol si o trec si la intretinere, sa nu existe vorbe.

Acestea fiind spune, va doresc la cat mai multe parcari! :)

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

CUM A FENTAT BRUNETA MELITIA, IAR PRIMARIA A FENTAT-O PE EA

Ce-si poate dori un om cand se trezeste sambata la pranz, isi pune laptopul in spate, se imbraca regulamentar pentru un drum lungut si coboara s-o porneasca?

Sa nu-si mai gaseasca masina, va spun eu!

Mi s-a intamplat azi, la 12 jumate. Pregatita de prezumtiva bataie verbala cu soferii de le autostrada intunericului, numerotata generic cu numar unic 1, am plecat, incarcata ca un Mos Craciun, spre locuri mai primitoare. Ajung la soseaua principala si ia masina de unde nu-i. De data asta nici macar nu uitasem unde parcasem cum mi se intampla in 92.8 la suta din timp; dar Luluta se incapatana sa nu fie acolo. Ma bag repede in sedinta cu propria-mi memorie. Poate, totusi, am uitat unde-am parcat, imi zic. Nimic, acolo parcasem, stiam sigur. Cu toate astea trec la verificari aprofundate. Dau ocol la bloc, la al meu. O data, de doua ori. Nimic. Dau ocol si la blocul vecin, poate am uitat unde stau. Tot nimic. Simt cum mi se urca la neuroni un ceva nedefinit. Nu-mi vine in cap decat o singura idee: " Mi-au furat masina!". Incep sa mi se amestece franturi de contract de casco in cap. "Mi-am platit oare rata la timp? Am asigurare de furt, dar iti dai seama cat dureaza. Si iubeam masina aia, avea personalitatea ei.Ce ma fac eu fara Luluta?"

Ce sa fac? Imi sun prietena blonda. Nu raspunde, normal. II dau mesaj. Sec si la obiect. " Mi-a disparut masina. Nu e gluma!" Nimic.

Ma asez cu posteriorul pe asfalt si ma gandesc. Mai profund decat o facusem pana atunci. Imi strafulgera ideea ca mi-or fi ridicat-o vreunii, in exces de zel si o fi la vreo institutie publica. Dar sa fi scapat aproape doi ani de asta si sa mi se intample sambata asta la pranz?

Scot laptopul sa fur un wireless de pe vreundeva din zona. Wireless-ul nu se lasa furat, asa ca apelez la telefon. 931, primaria sectorului X.

- Buna ziua. Exista vreo sansa sa imi fi ridicat dumneavoastra masina?
- Exista! Sunati la Politia Comunitara.

Sun.

- Buna ziua. Masina mea e la dumneavoastra?
- Stati sa verificam.
PAUZA DE ASTEPTARE. Este!
- Bine, o vreau inapoi.
- Pai e simplu. Mergeti pe strada X, luati amenda, platiti niste taxe si o luati.
- Cat?
- 650 de lei.
- Wow, 650 de lei.
- Da, si vedeti ca azi e program pana la 14.00


Ies din consternare si explodez. Scapasem de o forma de infarct, ma pregateam de a doua.Luluta era vie, imi luasera tembelii masina. In mintea mea se aduna toate injuraturile posibile din limba romana. Stau de aproape doi ani in cartier, am fost la un pas sa ma linseze vecinii ca le luam locurile de parcare, m-am certat cu toti cretinii, au vrut sa ma taie, m-au injurat de toate neamurile, mi-au ridicat toate stergatoarele, mi-au lasat belete de amor si cand gasesc si eu un loc, nu in statia de autobuz, nu pe trecerea de pietoni, nu blocand alta masina, la soseaua principala, fara sa perturb circulatia imi ia militia masina ca-s infractoare.

Ma uit la ceas. Mai aveam 40 de minute sa gasesc minunea de depozit de masini saltate. Cum sunt moartea orientarii, incep sa sun la toata lumea, sa aflu pe unde o iau. Nu putea fi departe.

- Zi-mi unde-i strada aia.
- Uita-te si tu pe net!
- De unde frate net in mijlocul soselei?


Intr-un final, aflu. Ca o bruneta veritabila ce sunt, pornesc pe jos. Cu toate bagajele in spate. Nu e departe, imi zic. Ideea de taxi, nici nu exista pe lume la ora aia. Si merg, si merg, si merg.

Intre timp blonda se sculase. De la capatul celalalt al telefonului incerca sa ma convinga ca " poate ai gresit". Poate am gresit. Si ce? Incearca sa duca munca psihologica cu nebuna care alerga de dementa pe strazi. Nimic. Era tare pe pozitii. Si ea, dar si eu.

- Du-te ia-ti masina, calmeaza-te si mai vorbim. N-ai dreptate.


N-am dreptate, dar mai sun un prieten.

- Sunt pe stada aia, mai am mult?
- Stai acolo, ca vin eu sa te duc.
- Este nebun? E fara 10. Trebuie sa ajung. Am nevoie de masina. Inchide la militie si asa stau pana luni. O sa raman fara tot bugetul pe anul asta.


Continuu. Ma imprietenesc cu toti portarii de pe drum, aflu ca-s pe calea ce buna si ca nu mai am mult. Vreun kilometru. Cand mai aveam putin, o masina se opreste langa mine.

- Buna ziua, sunteti X?
- De ce?
- De ce.... Sunteti sau nu sunteti.
- Sunt.
- Bine, m-a rugat prietenul sa va duc sa va luati masina, urcati.


Ma uit la domnul din fata mea. Parea serios, prea serios. A innebunit ala, imi pune pile, gandesc eu.
- Nu vreau nimic, ma descurc singura, daca am gresit sa platesc, sunt o infractoare. (de la blonda mi se trage atitudinea asta de super-corectitudine, parol)

Si ajung. La timp. La fara un minut. La poarta ma intampina neste meletieni.

- Vreau masina.
- La biroul ala.


La biroul ala, ocupat.

- Bine, io ce fac, va expira programul.
- Stati linistita, daca ati ajuns acum va rezolv, sa-l rezolv intai pe domnu'.


Ies pe hol. Un meletian tanar vine la mine.

- Ha, ha. Eu v-am luat masina.
- Ha ha, De ce?
- Era in intersectie.
- A mea in intersectie? Nu era a mea.
- Ei nu, nu e un Peugeot albastru? Nu l-ati parcat acolo in intersectia aia?!
- Ei bine, nu. Al meu e rosu si nu l-am parcat acolo.
- Hmmmm, nu-mi amintesc atunci, nu v-am luat-o noi. Nu-i aici.
- Ba da, ca am vazut-o in curte.
- A inseamna ca am luat-o ieri si nu mai tin minte.
- Bine cred ca aveti si poze, nu?
incepe sa se agite justitiara din mine.
- Da, dar nu-s developate.
- Hm, developate? Ne vedem cu ele pe hartie la Trebunal.


Clar, facusem deja impresia buna. Se elibereaza colegu' lu domnu' de mai de sus. Intram in camera torturii. Colegu' incepe sa-mi gangure din codul rutier. Ghinion. Al lui, al meu? Domnul de afara zice:

- Hai ca-i fac eu actele domnisoarei.

Imi zic in minte. Pana aici mi-a fost, dar macar sa ma tin tare.

- Auziti, dar spuneti-mi si mie unde era masina mea si ce era interzis.

Scoate catastifu'.

- Ha, era prima sub semnul de stationare interzisa, langa statia de autobuz.
- Bine, dar nu deranja pe nimeni, pana la statia de autobuz mai erau 20 de metri.
- Ha ha, si v-am luat-o aseara, intre 17.32 si 17.45.


Incepe sa scrie. Eu mai mai calmez.

- Pot sa va intreb si eu ceva?
- Va rog.
- Ce face politia ca sa exista locuri de parcare. Am parcat-o la strada principala ca pe stradute nu ai un loc.
- Domnisoara, stim. Noi nici nu le luam pe alea de pe stradute, ca nu ajungem la ele.
- Dom'le. La mine-n spatele blocului am zeci de garaje d-alea vechi, pline de muraturi si lazile de zestre ale tuturor bunicilor din cartier. De ce nu le desfiinteaza.
- Aveti dreptate, dar eu sunt un simplu executant.


Si scrie.....

- Auziti, va dau doar avertisment, nu va iau bani, dar tot va dau 3 puncte penalizare.
- Aham, de ce? Daca e de amenda. Dati-mi amenda.
- Nu ca e la aprecierea noastra, in functie de gravitate.
- Si cum apreciati?
- Pai ne uitam la om.
- Asa, si ce am eu special? Ca-am fost cam recalcitratnta. Dar cum vreti, dati-mi avertisment si puncte.
- Mai aveti?
- Nu mai am!
- Ha, e bine. Eu am 7. Toate luate la parcari neregulamentare in Bucuresti.
- Sa le stapaniti sanatos!
- Ultimele le-am luat acu 3 zile. Eram cu Jeepu' lu' tata.
- Imi pare rau.
- Stati sa termin asta si va arat hartia. Am avut noroc si eu, ca daca ma prindeau la dumneavoastra, la Ploiesti, aia imi dadeau amenda.

Saracu' meletean, gandesc eu.... Termina. Semnez. Nu am obiectiuni. Cum naiba sa am obiectiuni cand imi spusese ca, daca nu semnez si nu iau procesul verbal, nu imi iau masina pana nu are decizia instantei. Imi arata procesul verbal de amenda.

- Vedeti, io sunt, Asta e legitimatia de Politie. E acelasi nume.
- Vad,
( ca nu sunt inca chioara)

Dau sa plec. Sa-mi platesc darile catre primarie, ca noaptea de parcare si transportul nu-s moca, iar la premarie nu e ca la melitie, aia nu are apreciere in functie de om.

- Auziti, scrieti undeva discret numarul dumneavoastra de telefon pe masina, la parbriz acolo. Daca e ceva, data viitoare sa va sun, sa nu o mai ridicam. Io va sun, dumneavoastra o luati.
- Pai cum sa-mi scriu numarul pe masina? Va dati seama. Ma suna toti obsedatii....
- Da, aveti dreptate. Si cum facem atunci?
- Pai cum sa facem. Va dau numarul acum.


Ii dau numarul. Scrie in telefon.

- V-am trecut Oana PH. Tin minte masina asa.
- Va multumesc.


Ies pe usa. Ce am fost si ce-am ajuns. Ma simt ca Dana International in varianta carpatica productia noiembrie 2007. Ma duc sa platesc darile catre premarie. Domnul pe care il flituisem pe drum imi zice, politicos.

- Nu va iau taxa de parcare, doua milioane. Eu sunt cu firma cu parcarea si nu o iau, dar ridicarea si transportul sunt la primarie.
- Va multumesc, sunteti dragut. Ma scuzati pentru iesirea de mai devreme.
- Stati linistita, stiu cum e sa fii nervos.
- Nu ati vrea sa faceti locuri de parcare in cartier mai bine, ca sa nu mai existe probleme.
_ Noi am vrea, dar stiti cum e romanu'. Nu ar da 50 de euro pe luna sa aiba masina in parcare pazita.
- Eu as da, tot roman sunt.
- Dumneavoastra.....


Platesc 300 de lei noi, adica 3 milioane. Ajung la Luluta. Aratam la fel. Jegoase amandoua din cap pana in picioare. Ea ca asa ii place sa stea, eu dupa aventura prin molozuri. Dar ne regasisem in sfarsit

Morala?

Pai, lucrurile stau bine. Am facut economie de 350 de ron la bugetul familiei, adica aproape 100 de euro; daca vreau sa ma lansez sa cant manele play-back am nume de scena - Oana PH, ( va dati seama daca era ca in strainatate si se trecea pe numar numele orasului? Eram Oana PL. ) mi-am mai facut un prieten la melitie si am ajuns si unde trebuia sa ajung. E adevarat, cand toata lumea pleca. Dar ce mai conteaza.

Si am mai scapat de o obsesie. Nu mi se-ntampla toate numai mie. Alea bune se intampla altora.

Acestea fiind spuse, ma duc, pana luni, sa sparg banii pe care tocmai i-am economisit.

P.S.

EPILOG

Ma suna blonda sa vada cum mai traiesc.

- Auzi, sa te iei de mana cu bunica
, zic eu. Si ea mi-a zis sa fiu mai atenta unde las masina.
- Femeie normala, vezi. Din cauza golanilor ca tine nu merge tara asta.
- Blondo'. M-ai convins. Eu emigrez ca sa-i mai dau o sansa la Romanica. Ma duc in Somalia. Cred ca acolo gasesc loc de parcare.

vineri, 7 noiembrie 2008

GAGAMITA RELOADED

Politica e ochiul dracului, nu mai am nicio indoiala. In asta seara, va fi in ailalta seara cand voi fi terminat eu de scris, ma manca undeva si, in loc sa dorm, asa cum bine mi-ar fi fost, ma apuc sa fac politica cu vara'meu pe mess. Eu aici, el acolo. Adica eu la Bucuresti, capitala Romaniei, el la Muenchen, capitala landului nu stiu care; ba stiu, dar sa zic bavaria, nu-mi vine, ca suna a bere si la ora asta par alcoolista, sa zic bayern, nu le am cu fotbalul, asa ca mai bine ma abtin. Deci, ne apucam de politica. Incepe el, ca e mai in tema ca mine.

- Ai vazut cum fac aia campanie la Bucuresti? Se intalnesc cu administratorii de blocuri in secret si fac excursii cu pensionarii la manastiri. Te bagi?
- Nu-s in target, n-am pensie.
- Eu m-as baga in locul tau. M-as duce la o manastire in Franta, crezi ca fac astia excursie pentru mine?
- Mai taci, tu nici nu stii cine candideaza la tine si o dai prin araturi. Votezi? Ca eu votez....
- Votez, da nu stiu cu cine. Cine candideaza la noi?


La ei? Pardon, la noi? ( Am vazut eu un slogan EI cu EI si NOI cu VOI, nu mai stiu la ce partid, si ma tot gandesc daca nu promoveaza relatiile alea, celelalte. De ce sa nu fie EI cu ELE?) In fine, la noi, la toti, in diaspora, habar nu aveam cine vrea sa ne reprezinte, asa ca apelez la colegu' google si descoperim.....


Mai intai dam de PSD. Stirea, adunata dintr-un ziar ne zice clar: unul dintre candidati sta la Andora, langa Genoa, mare presedinte de Comitii nationale din strainatate. Apropitar de sala de fitznes.

- Bun, zice vara-meu. Asta e bun. Poate da si el un abonament moca.
- Si cum te duci acolo?
- Pai sa dea si beletu' de autobuz.....


Ne continuam cautarea. Dam de PDL. Astia, frate, iuropenizati pana-n maduva oaselor. La Camera cantindeaza WILLIAM, pe numele mic, si BRANZA, pe numele mare, iar la Senat, in tandem, RICEARD - da, RICEARD, VIOREL SI BADEA, nu trei, ci unul cu toate aceste nume. In fata unei astfel de oferte, il las mut. Mai gangureste ceva de genul:

- Pe William nu-l votez, ca a fost si la Ploiesti si n-a facut nimic.....
- Bine ma, dar daca iti da excursia?
- Hm, mai vedem.....


Si mergem la PNL. Cap de lista idolul tuturor tesatoarelor vreodata nascute, el insusi, Petre Roman.

- Ihi? Ce zici?
- Nu vreau bani, nu vreau valuta, vreau ca ......
- Deci... cu el?
- Auzi? Crezi ca am fost vreodata la Apaca pe statu' de plata?


Trecem la PRM. Aici, domnul Ilascu e primu' la colegiu Ieuropa.

_ Bai, daca ma lasa sa-l ascult pe Vadim fo' doua ore debitand, poate ma convinge.....

Nu mai continuam, ca sunt altii in familie care ar putea vota cu minoritatile, nu ne bagam pe felia lor. Cu ce a ramas vara'meu dupa asta? Pai sa repetam. Cu o excursie in Franta, platita de baietii lui Shakespeare, Riceard si William de la PDLu', unde-l va avea de ascultat pe Tribun insusi, cu un abonament de fitznes, cu transport inclus si cu altceva decat banii si valuta lu' nea Petrica.

Eu cred ca iese bine dupa alegerile astea. Nu mi-a zis cui da votu' nici picat cu ceara virtuala transmisa pe mess, dar cred io asa in mintea mea ca se duce spre Riceard. E neaos frate, mai neaos ca Gagamita, sa mor!

DESPRE FELURITE FELURI DE PRIORITATE

POST CONCEPUT DE UN BIRJAR

PRIORITATEA DE SCULA

Ca sa ai prioritate de scula iti trebuie o scula, normal. Cu cat scula e mai smechera cu atat prioritatea creste, ca in jocurile alea pe calculator ale domnilor de bine ce se chinuie sa ajunga la high level. Nu marimea conteaza, ci puterea. Caii, motoru', designul, investitia. Cand ai prioritate de scula ai voie orice: sa treci pe rosu, sa mergi pe toate benzile in acelasi timp si sa urinezi, ma scuzati, pe organ. Cu prioritatea de scula nu se pune nimeni, e invincibila si are in general denumiri straine ce contin mai multe XXX-uri.

Exista insa si o exceptie....

NEPRIORITATEA DE SCULA LA BLONDE

Indiferent de scula pe care o conduc, blondele nu au prioritate, ca doar nu si-au luat scula singure, asa ca trebuie sanctionate de toti soferii din trafic, dupa o formula clasica, usor de retinut, cu nuante internationale:

- Fir'ai a haluia de muNDista. Ce-ai facut faPTURA sa ai o asa scula? Ia stai tu pe banda ta!


PRIORITATEA DE NUMAR

Asta e un fel de prioritate locala, ca si nationalismul - Miticii si restul lumii. Se
manifesta in ambele sensuri, cu aceeasi intensitate.

- Auzi, ba, tarane, ce necuratu' cauti tu, ma, in Bucuresti? Nu va mai ajunge ma ogoru' sa va dati cu GOLANU'! Du-te ma la muma-ta la origine.

Asta e una. Cealalta e la fel de virulenta.

- Ba Capitalistule, ba, data viitoare cand te mai duci ba sa-ti cheltui ieuroii aia la munte, ia s-o iei tu ma pe centura, sa nu ne mai poluezi orasu'. Pe centura, acolo ti-e locu' ba.


Prioritatea asta e mai activa. Se taie fata intrusului, se pune frana brusca sau se dau flash-uri pana la orbire.

PRIORITATEA DE SEX

Cum toate muierile sunt proaste, sexul tare conduce si aici. Cu ambreiajul, viteza si apelative de tipul:" pepuse", " pisi", "faPTURA".

Prioritatea asta poate fi rasturnata cand sexul slab devine posesor de organe genitale masculine, proprii sau de imprumut. Atunci sa te tii ce e la gura doamnelor. Nici eu nu pot, monser, sa reproduc.

PRIORITATEA DE NOXE

O au toti soferii ce conduc hardughii langa care nu poti sta. Indiferent cu ce bolid esti, fugi de astia, ca necuratu' de tamaie. Bleah.

PRIORITATEA DE MARIME

De obicei are nume pe parbriz, scris frumos cu majuscule- GICU SAU COSTEL -, se plimba prin toata lumea, dar se manifesta doar pe pamant romanesc. Nu e decat uneori agresiva si se exprima simplu: " Ce Tiru' meu? "

PRIORITATEA DE PROSTIE

Asta o au toti, nu conteaza scula, marimea sau sexul. Se manifesta in intersectiile hasurate in galben, cand vrei, nu vrei trebuie sa-i dai prioritate boului oprit in mijlocul drumului, ca sa nu blochezi si tu circulatia.


Acestea fiind spuse, io birjar cu state vechi am o singura nedumerire. De ce, Doamne iarta-ma, nu le trecura astia pe prioritati la codul rutier, le stie toata lumea. Nu de alta, dar sa avem ce incalca, monser.

joi, 6 noiembrie 2008

BANCA MADE IN ROFUCKINGMANIA

Mie-mi place la banca, la aia care iti face oferte extraordinare, adaptate profilului tau, unice, satisfacatoare, pentru toate categoriile sociale. Nu ca-mi mareste in fiecare luna dobanda la credite si ca uita sa ma anunte, nu ca imi calculeaza dobanda la depozite dupa formule doar de angajati intelese, nu ca ma surprinde cu vreun nou comision, nu, astea sunt deja nimicuri. Imi place la banca pentru ca, de fiecare data cand merg acolo sau ma lovesc de vreuna din ele, imi amintesc ca sunt in Romania si ca indiferent cum se numeste patronatul, de unde vine el, angajatii au facut scoala vietii p-aici pe langa noi si mintea lor functioneaza dupa formule balcanice, daca or exista.

Povestea incepe acum vreo 2 saptamani cand am descoperit ca bunatate de card in euro, ala cu care fac achizitii de pe net a fost folosit fara voia mea. Nu ma prindeam, dar doua achizitii cu aceeasi suma in aceeasi zi, mai greu. Sun la banca:

- Buna ziua, io sunt. Ma identific, cu nume, numar, act de identitate, parole si alte d-astea.
- Buna ziua, ce-ati patit?

Le spun eu povestea, identificam site-ul de pe care se facusera achizitiile, nu-l recunosc.

- Blocam cardul, zice duduiul de la capatul firului.
- Il blocam, dar vreau altul.
- Ok, facem altul. Va costa 12 euro.
- Nu ma costa nimic, zic eu. Ca atunci cand mi-am facut cardu' mi-ati zis ca e promotie si ca pot sa-l pierd de 2 ori.
- Da?
- Dea.
- Bine, asa e atunci. Unde stati?

Ii eplic eu cu lux de amanunte. Cautam amandoi, ca baietii, sucursala cea mai apropiata de mine, stabilim ca ma duc acolo sa-mi iau cardul cand primesc sms de la banca, de confirmare.

Pana aici, nimic spectaculos. Acu' vreo saptamana primesc smsu'. Azi ma duc sa-mi iau cardul. La banca la care stabilisem cu duduiul. Imi aleg o ora nepotrivita, adica 4 si ceva.

Ajung la banca, intru. Ma intampina un batranel pe post de om de paza.

- Buna ziua. Vreu si eu sa-mi ridic cardu'.
- La ghiseul ala.


Ma asez la coada. La coada o persoana, adica eu. Ma uit la duduiul numarul 2 din fata mea. El nu se uita la mine. Zic sa fiu politicoasa. Citesc toate prostiile care ma inconjoara, aflu norme noi BNR, memorez noile dobanzi promotionale. Nu ma enervez, la ce mi-ar folosi?. Ma mai uit o data la el. Nimic. Imi zic, lasa-l e ocupat. Intre timp, coada mea singulara se impuiase. Eram vreo 3 fraieri. Dupa vreo 10 minute, ma baga in seama.

- Ma scuzati, e final de program si.....
- Va scuz, vreu si eu cardu'.


Pleaca sa caute in niste catastife. Se intoarce dezamagit.

- Nu e.
- Ba e, ca am primt sms.
- La noi, nu. Mergeti la colegii din spate.


Ma duc la colegii din spate. Acolo duduiul se transforma in duduie. Zambitoare si amabila.

- Eu? Vreau cardu'.
- Nu-l au colegii?
- Nu-l au.
- Atunci nu e.
- Trebuie sa fie... Smsu', bla bla....
- Dati-mi-l pe cel vechi.
- Eu vi-l dau, dar e anulat, nu-l mai gasiti.
- Incercam totusi.


Si incearca. Normal, nu era. Se uita la mine. Ma uit la ea.

- Ce facem?
- Sigur aici, la noi?
- Sigur! Si-i dau adresa....
- Da, eu zic sa incercati si la sucursala X, e mai incolo, vreo 3 statii de autobuz, la iesirea sprea autostrada. Ei sunt mai mari si cred ca acolo e.


Ies din banca si nu ma enervez. Mi-am propus sa fac sport extrem azi, sa fac atunci. O iau frumos la pas spre cealalta sucursala. Drumul mi s-a parut de cosmar. Nu ca a fost prea lung, dar cred ca orice deplasare spre periferia Bucurestilor e plina de imprevizibil. Nu am auzit decat vreo 3 ratati cu "pepuse" si nu am intalnit mai mult de vreo doi baietii d-aia bine facuti, de la care cred ca puteam sa iau bani cu dobanda mai mica decat la banca. Ma gandeam ca voi ajunge pe centura, la fete, si ca nu-s tocmai adecvat imbracata. Ghinion, n-am ajuns. Intru in banca. Ora? 16.30. Banca mai mare, drept e. Paznicul e tanar de data asta, asa ca nu ma baga in seama. Ma duc la un ghiseu.

- Io, cardu'.
- Casa doi,
imi zice o doamna mai in varsta in timp ce-si facea bagajele.....

Ma execut. Casa doi. Imi ia buletinul, scotoceste. Gaseste.

- Semnati aici si mergeti sa va luati pin-ul, la ghiseul ala.

La ghiseul ala, coada reala. Eram a treia. Primul domn avea probleme cu RENELU'. Sunase saracul ca gresiseara aia numarul de cont. Pana la urma a rezolvat. Crede el. A doua doamna avea probleme cu creditul.

- Mi-ati marit sau nu dobanda? Pe graficul pe care mi l-ati dat acum 10 minute scrie ca trebuie sa platesc 15 lei pe luna. As vrea eu... si rade
- Pai nu stiu, zice ghiseista. E sfarsit de program, nu mai merge programu'. Ala din calculator.

Pleaca femeia nesatisfacuta.... Urmez eu.

- Eu? PIN-ul.
- Spuneti-mi....


Nu o las sa termine. Ii intind buletinul si cardul, simteam ca m-as fi enervat altfel si nu aveam niciun chef. Cauta in alte catastife. Imi da foaia, semnez. Ma uit la ea. Se uita la mine.

- Asta e tot.
- Nu, vreau inapoi buletinul si cardul.
- AAAAAA, ma scuzati, e sfarsit de program sunt obosita.....


O scuz. Plec spre casa. Pe drum ma asalteaza niste pusti cu afisuri, cum s-ar zice la ei la partid.

- Sunteti din cartier?
- Nu sunt din cartier, dar daca te ajuta, imi poti da pliantele.
Gandesc ca iau si ei niste bani pentru plientele pe care le plimba de colo colo si zic sa le fac un bine.
- Multumesc!

De pe foaie, un domn pe nume MUTU imi spune "Romania pe maini bune". Nu-nteleg daca a fost, este sau va fi, dar ce mai conteaza. Ma simt ca la 8 ani cand zanatica de mine nu voia sa stea acasa singura sau pe maidan cu ceilalti copii iar bunica-mea era nevoita sa-mi fie gazda la serviciul ei dupa scoala. Mi-amintesc clar cum de pe la 3 jumate toate doamnele isi faceau bagajelul si la patru fara zece rupeau usa.
Ne-om schimba vreodata? Dati-mi voie sa nu cred.
A, si inca ceva. Sa nu aveti impresia ca experienta cu noul card e singulara. Cu vreo doua luni in urma mi s-a intamplat la fel, cu alt card si alta banca. Deja am deja vu-uri.

Nu-mi mai schimb niciun card pana n-or expira de tot si nici pe la banca nu mai trec. Am zis!

miercuri, 5 noiembrie 2008

VIATA PE BLOGSPOT

In seara asta am avut o revelatie. A propiului eu. Un amic de pe mess m-a intrebat daca-mi doresc propriile-mi creatii, de pe vremea cand eram .com sau cand ma numeam ca la scoala despaoana..... In cateva minute mail-ul mi s-a umplut de povesti, iar mintea de amintiri.

Am decis sa le republic pe unele, mai putin virulente si mai mereu actuale.

Cred ca pentru traitorii zilelor noastre, post-urile sunt ca pozele alb-negru ale bunicilor. Ne reafirma ce-am fi fost sa fim.....

PRINCIPII

Nu e greu sa ai principii! E greu ca ele sa treaca dincolo de vorbe si sa devina fapte. Suntem generatii care spun, cu putere, ca mai cred, fara insa ca putina lor credinta sa mai fie un mod de a fiinta.

marți, 4 noiembrie 2008

CATEODATA

Cateodata toti incepem batalii pe care nu le putem duce la capat. De putine ori intelegem ca, pentru castigarea razboiului, nu acelea sunt esential importante.

joi, 30 octombrie 2008

CUM NU AM VRUT EU BUCHETUL MIRESEI, DAR M-A VRUT EL PE MINE

MOTTO:
" De fiecare data cand imi fac program administrativ, ma pocneste insipratia."

DE MINE


Sambata fusei la nunta. Nu spun la cine si nici unde. E top-secret si asa ramane. Inainte sa ma prezint imbracata regulamentar la evenimentul cu pricina, ma suna blonda.

- Pleci la nunta?
- Dea....
- Bine, ai misiune: sa prinzi bochetu' miresei. Tu il prinzi, il facem juma-juma. Da' sa-l iei, ai inteles?
- Io? Ai innebunit de tot. Ma si vezi ca ma bat cu duduile prezente pe trei floricele, le smulg parul din cap si paietele de pe rochii sau le dau vreo doua peste picioare sa prind bochetu'? Io nu ma marit si, daca vrei, prinde-ti tu cate bochete vrei! Ce-s io, masa de manevra? Tu sindicalist?
- Huo. Ceva te rog si eu o data si tu nimic.


Plec. Trece dimineata, trece dupa-amiaza, vine seara. Mergem la local, ca oamenii. Ca un Mos Craciun incarcat cu tot felul de aparaturi - nu de ascultare, intru in restaurant. Ma intampina niste baieti cu niste pahare in mana. Insfac unul. Piscotul de pe el se tavaleste pe jos.....

- E semn bun, zice soacra mica. La anu' te mariti.
- Aham
, zic eu.

Cu superstitiile nu te pui, am invatat eu de mica; da' ca sa ma marit, trebuie sa zic DA, iar eu stiu sa zic doar NU, deci nu ma marit, ma linistesc singura...

Ma asez cumintica unde mi-e numarul. Se fura mireasa, furam mirele, se pupa aia pe acolo, se danseaza, se canta, se la la la si la la la. Trece seara, trece noaptea,
vine dimineata. Pericol!

Miresica vine la mine:

- Arunc buchetul!
- Foarte frumos, succes.
- Trebuie sa-l prinzi.
- Io? Da' ce? Nu mai ai doamne nemaritate p-aici? De ce eu?
- Mai sunt, dar trebuie sa-l prinzi tu.
- Bine, aduna-le pe ele si mai vedem.


Scap pe moment, dar e cazul sa organizez o diversiune. Norocul meu, la nunta sunt si straini care nu prea inteleg ei ce se intampla, asa ca-i pot manipula usor. Putin peste un metru 90, vreo suta si ceva de kile, e bun, bate orice duduie la prins florile. Ma duc cu tupeu:

- You have to catch the bride's flowers.
- Nein!
- Ja! You have to.
- Only women are allowed to do that, i saw that in movies.
- Nein. We are in Romania, you have the unique opportunity to do that. It is a tradition here
, zic eu dand din toate pleoapele.

In jurul meu, baietii ma sustin. E clar, am rezolvat problema, rasuflu usurata.

Vine mireasa, cu alaiul de doamne nemaritate, se intoarce, isi ia avant, pac!
Omul meu isi face datoria. Dintr-un voleu prinde bochetu', dar intreaga asistenta insoteste realizarea cu un lung si apasator "OHHHHHHHHHHHH"! Tipul se prinde! A facut ceva rau. Imi arunca o privire dulce si se retrage.

Miresica insista. Se intoarce din nou, arunca. Obiectul se indreapta cu putere spre mine, ma feresc, ma loveste in cap si ajunge pe jos.

- Gata, e al tau.
- Nu e, ca nu l-am prins. Trebuie sa mai arunci o data!
- Ba e al tau.
- Ba nu!
- Bine, hai, mai arunc, dar de data asta sa nu te mai feresti.
- Io? Nu m-am ferit nici data trecuta. Ti s-a parut!


Se duce la locul ei, isi ia avant a treia oara si PAC. Ghinion. Salonul are tavan fals, miresica probabil a vrut ca a treia oara sa-mi sparga capul cu buchetul si a aruncat cu toata forta ei. S-a oprit in tavan. Atat de departe ca in primele momente nu a fost nimeni in stare sa-l dea jos de acolo. Cum nunta nu putea sta pe loc, aia ghinionista am fost tot eu pana la urma. M-au plantat pe un scaun si mi-au pus voalul in cap, apoi m-au pus sa ma invart in jurul salii, sa dansez dansul miresii sau cum se mai cheama ala.

Pana am plecat, nu recuperasera bochetu', dar mi l-au dat a doua zi, cand am mancat ciorba aia de potroace. (Buna ciorba!). Cica s-au urcat pe mese si au dezorganizat organizarea alora ca sa-l recupereze.

Stiti cum s-a incheiat povestea? Cum trebuia. O sun pe blonda:

- Am bochetu'. Sa vii sa-l iei! Si-i povestesc toata tarasenia....
- Nu mai iau nimic, esti dusa, strici nunta oamenilor cu fitele tale. Sa ti-l tii.

N-am stricat nicio nunta, parol. Pana si chelnerii au zis ca nu au mai vazut de mult asa o nunta deosebita.... Ce Dumnezeu fac cu el acu'?

EU VOTEZ!

Dupa patru ani in care am refuzat cu vehementa sa mai fiu un cetatean model si chiar i-am sfatuit si pe altii sa trateze cu posteriorul intreaga clasa politica, m-am decis sa votez. Ce se intampla zilele astea la televizor, tatismul, balcanismul si fustangismul partidelor in prag de campanie electorala ma umple de scarba profunda. Romania, in zilele noastre, nu mai este altceva decat o adunatura sinistra de interese personale. Si asa, cred ca o diversitate politica e intotdeauna mai buna decat un consens national, reformat spre stanga sau spre dreapta.

La uninominal, nu o sa votez pentru om, ca la noi nu exista, politicienii nostri nu se pot numi asa. O sa votez insa pentru principii, pentru cele personale care nu mi s-au schimbat in ultimii 20 de ani.

miercuri, 29 octombrie 2008

CUM IMI DESTABILIZEAZA BLONDA BUGETUL

Pe blonda ati cunoscut-o deja. Este personajul acela din viata mea care ma lasa sa scriu despre el pe blog, cu viziunea si cuvintele mele. O tipa super, pe care n-as da-o la schimb pentru nimic in lume, in ruptul capului.

De fiecare data cand ies cu blonda la shopping din acela de femei, materializat in hainute, briz-briz-uri, farduri sau alte prostioare muieresti, eu ma intorc cu cardul gol, ea nu cumpara nimic.

De fiecare data, dar de fiecare data, se intampla la fel.

Acum vreo trei saptamani, intr-o seara, ma intalnesc cu blonda:

- Sa vezi ce am descoperit. La noi in cartier, au deschis un magazin nou cu haine. Nu sunt scumpe deloc si sunt..... suuuuuuper.

- N-am bani, sunt saraca, i-o tai eu, ca de fiecare data.
- Hai ma, doar ne uitam. Am vazut ieri o rochie acolo, draguta, pentru mine, dar nu m-am decis. Sa-mi zici si tu ce parere ai......
- Nu merg, ca iar raman fara niciun ban, chiar nu-mi permit de data asta.... E departe?, incep eu sa ma inmoi asa putin.
- Nu, e chiar la statia cealalta de autobuz; in 5 minute, pe jos, suntem acolo....

Ma convinge, e bun mersul pe jos, nu cumparam nimic, nu pierdem vreme multa, doar ne uitam. Daca ii e buna rochia aia si-o ia, dar eu nu cheltui nimic, am decretat. Pornim vitejeste la drum. Cei 200 de metri sunt mult mai lungi, mai ales cand stai sub presiunea lui....

- E cam tarziu, crezi ca inchide? zice tot ea.
- Doamne fereste, cum sa-nchida? Hai mai repede!

Ajungem la magazinul cu pricina. Intr-adevar nou, nimic de zis. Cochet, aranjat cu gust. Intram. In stanga, haine - camasute aranjate pe culori si categori. Intorc ravasita capul - clar, directia aia nu-i de mine, e periculoasa. In dreapta, rochite - asezate la fel. In fata pantaloni. Ma abtin sa ma apropii de vreunul din rafturi.
- Hai, unde e rochia, zic. Cum arata?

Scotoceste blonda la raionul din dreapta. Scoate o impletitura colorata, un fel de pulover mai lung.

- Asa era, dar alta culoare. Hm, nu mai are, cred....
- Sa intrebam!


Dar intrebam degeaba, nu mai are. Rasuflu usurata. "Am pazit ambele bugete, raman intacte." imi zic.

- Sa mergem!
consider eu ca e momentul sa transez problema.
- Mai stai putin, poate gasesc altceva.

Si mai stau. Pret de cateva secunde ma postez statuie in mijlocul magazinului si nu ma uit la nimic, apoi vine ispita. O duduie bruneta, cu ecuson in piept pe care-i scrie numele. Ma fac ca nu o vad.

- Sa va ajut cu ceva? Cautati ceva anume?

"La naiba, imi zic eu in gand, ce caut? Ce caut eu aici? O omor pe blonda, uite in ce situatie ma pune."
- Aaaaa, pai, voiam sa ma uit de o camasa.
- Sunt aici, ce culoare doriti?


Ma apropi eu de raionul cu pricina, spunandu-mi insistent ca nu o sa-mi placa nimic. Duduia, langa mine, miere si lapte. Ii arunc o privire candida, atat de dulce ca dispare imediat, dar incep sa scotocesc prin toale. Mare greseala! Nu trece mult si se petrece nenorocirea. O vad, o camasa alba, impecabila, cu guler mare, legata organic de un puloveras gri. "Ce ma fac, e exact ce-mi doream de mai multa vreme. Nu ma fac nimic, nu am bani, nu ma ating de ea" isi zice mintea mea in sinea ei.

Dau sa ma intorc sa plec. Blonda, ca un facut, in spatele meu!

- Ai gasit ceva?
- Hm, nimic, nu-mi place nimic.
- Ia uite, camasa cum iti doreai tu.....
- Nu, nu e chiar asa cum voiam.
- Hai nu mai minti, bati campii, e exact asa.
- E mare. Nu e buna.
- Sa vedem. E marimea ta.
- Da, dar e mare si nu mi-o iau ca n-am bani.
- Probeaz-o macar.
- Nu probez nimic! E mare!
- Hai, miss, ce pierzi?
- Toti banii care-i mai am pe card!
- Fas, nu ne-au facut pe noi banii niciodata.



In fata unui astfel de argument, cedez. La naiba, are dreptate, noi ii facem pe bani, nu ei pe noi, imi spun eu din profunzimea gandiri-mi sabloidizate. Ce, ar fi prima data cand raman fara bani? Intru in cabina de proba, ma dezbrac, ma imbrac. E marimea buna, normal. Nu am bani, nu caut nimic, dar e marimea buna, ca, daca as fi avut bani si as fi cautat ceva insistent, ar fi fost mare."Nu cred ca am atatia bani pe card, o sa-mi refuze tranzactia." ma incapatanez eu sa ma conving ca nu am nevoie de ea.

Dau perdeaua de la cabina de proba si aud toate doamnele prezente in magazin : " Vai ce bine va vine!". Imi vine.....
Ma tot intreb de fiecare data, daca nu cumva blonda organizeaza astfel de mitinguri ad-hoc cat sunt eu ocupata cu operatiunea probarii. Nu am inca un raspuns, dar o vad in stare.

O pisi din multime ii zice vanzatoarei:

- Aveti si mai mari?
- Nu, e ultima si nu mai aducem.


Asta ma convinge deplin. Ma enerveaza cumplit cand merg sa-mi iau ceva si ceilalti clienti se arunca fix pe ceva-ul la care ma uit eu, mi-l iau din mana, il pipaie, imi cer voie sa-l probeze. De data asta, camasa era pe mine si nu mai aveam de gand sa o dau. Daca se apropia cineva, il pocneam. In subconstientul insa meu imi mai puneam o speranta in card, sa nu mearga, sa n-aiba bani.

- O sa ne facem de doi lei. Nu cred ca am bani suficienti.....
- Hai sa vedem,
zice blonda care stie bine cum e branza din burduf...

Cardul merge, iese chitanta, semnez.

- Hai, tu ce-ti iei?
- Nimic, nu-mi place nimic. Imi placea aia, dar nu mai au.


Iesim din magazin. Am un sentiment ciudat. Iar am ramas ara bani si, daca ma gandesc bine, camasa nu a fost deloc ieftina. Imi vine sa strang blonda de gat si pe mine sa ma maltratez cu parul in cap, poate-mi vine totusi mintea la locul ei. Pana acasa sunt ciufuta, refuz sa mai discut subiectul sau vreun altul.....

Ce ma scoate din minti cel mai tare e epilogul unei astfel de povesti. De fiecare data cand, dupa o astfel de intamplare, ma vede cu camasa aia imi zice: Vezi, miss, ce bine iti vine. Ce te faceai tu fara mine...." Ce ma fecam? Ramaneam cu cardul intact, e logic, nu?

Asta a fost acum trei saptamani. Ieri, cand am plecat noi sa devoram mancare irlandeza si am ajuns la Carul cu bere( dar asta e o alta poveste), am dat de un magazin. Micut, ieftin, cu haine deosebite. Ca de obicei, singura care a facut streap-tease prin cabina de proba am fost eu. Dumnezeu a fost insa prietenul meu. Nu mi s-a potrivit nimic. Cred insa ca doamnele de acolo au vazut in mine o maniaca a shopping-ului care maltrateaza o saraca blonda carand-o din magazin in magazin. Dupa ce am probat tot o camasa, tot alba, fara guler, dar cu maneci deosebite si, normal, accesibila, vanzatoarea mi-a dat lovitura de gratie.

- Va uitati la rochia aia alba. E marimea dumneavoastra, puteti sa o incercati, va vine.
- Nu e genul meu, nu ma uitam eu, se uita ea, ei ii place, nu mie.
- A, da? Aveam impresia ca pentru dumneavoastra cautati, ca va uitati asa... Pentru dumneaei? Imi pare rau, nu avem.


Normal, doar eu pot avea figura unei maniace a cumparaturilor, blonda poate face impresie doar la raioanele de carti si alte chestii intelectuale. Eu, cu textilele. O data mi se iveste si mie ocazia sa-i destabilizez blondei bugetul si nici atunci nu iese, ca nu vrea toala sa fie marimea ei.

P.S.

Trebuie sa recunosc insa un lucru si sa pastrez adevarul istoric. Nu e nici blonda departe de mine, numai ca-si face destabilizarea singura. De fiecare data, dar de fiecare data, la cateva zile dupa ce toalele ma baga in depresie financiara, blonda ma anunta ca si-a luat si ea ceva.

" Auzi, mi-am luat un paltonas nou. E alb si n-a fost scump. L-am vazut intr-o vitrina si a fost dragoste la prima vedere"

Macar atat.

marți, 28 octombrie 2008

VIATA PE SCURTATURA

Toate drumurile mici si neinsemnate pe care pornim uneori in lungul drum al vietii noastre nu ne fac decat sa vedem ca, undeva, paralel cu calea pe care am luat-o, mai anevoios si mai abrupt, mai lipsit de sens si fara cai de intrare, e drumul nostru.

Cateodata ajungem pe el, chiar inconstient, il urmam linistiti si entuziasti, apoi vedem cum urca sau coboara, vedem o curba lunga si o scurtatura - iluzia unor etape sarite. Apucam acele cai, poate obositi de atat de multa implinire. La inceput totul pare ca respecta un plan, apoi ne ratacim in auto-cautare.

Azi mi-am revazut drumul. Undeva intr-o zare cetoasa de dimineata de toamna rece, calea mea s-a transformat in autostrada. Are sase benzi si nu are limita de viteza. Eu sunt insa pe un podet, la un altfel de capat de existanta, nu am nicio cale directa sa ajung la el, ma inconjoara o padure de deziluzii si esecuri aparente.E departe si de neatins, dar il vad.

Nu soarele, ci norii m-au facut sa-l zaresc, norii care apar si atunci cand viata incearca sa o ia pe scurtatura. Il privesc si nu vreau inca sa pornesc spre el. Mi-e teama, poate, de calatoria necunoscuta ce m-ar duce spre cunoscut.

Viata nu are scurtaturi iar drumurile gresite pe care o luam, indiferent cat de lungi si line ni se par, nu ne pot implini. Toti avem curajul sa recunoastem ca am gresit, cati putem recunoaste, in fata noastra, ca de fapt ne-am gresit?

joi, 23 octombrie 2008

ARTA DE A AJUNGE LA TEATRU SAU CUM AM DEVENIT GOLANCA

Post cu aprobare speciala

SCENA 1
SAMBATA TRECUTA, PE LA 10.30, FIX ABSOLUT, PE ALTE MELEAGURI

Suna. Telefonul rosu, linia scurta. Numar de blonda... "La naiba", gandesc, "sambata la ora asta, blondele nu stiu sa foloseasca tehnologia, s-a intamplat clar ceva extrem de grav" Apas butonul verde, sfios......

- Alo! Ce faci? Esti in Bucuresti? Am invitatie la teatru diseara. Mergem?
- Pai nu sunt, dar ma intorc dupa-amiaza. Despre ce....
- Dea, vad ca esti ocupata, suna-ma cand poti. Bine?
- Te sun cand vin, dar....

ZDRANG

SCENA 2

SAMBATA TRECUTA, PE LA 16.00, TOT FIX SI TOT ABSOLUT, PARCARE DE BLOC, MILITARI

- Am ajuns, la cat mergem?
- La 7 fara un sfert trebuie sa fim acolo. La sase si un sfert e ok?
primesc un raspuns sec....

Nu ma perturb si marsez:

- Da, sa-mi iau rochie de seara?
- Auzi,rochie de seara....
- Jeans?
- Auzi, eu sunt la serviciu si am treaba. Tu, daca tot n-ai ce face si aberezi, cauta pe internet adresa exacta, ca iar ne pierdem prin Bucuresti si eu nu mai suport sa fiu ghid cu harta in mana. Da, m-am saturat? Tu esti sofer, tu sa gasesti. E teatrul X, pe langa piata Y. Ai inteles?
- Da, dar.....


ZDRANG

SCENA 3, SAMBATA TRECUTA, ORA 18.00, CATEVA ETAJE MAI SUS DE PARCARE

Ma uit la ceas, constat ca e tarziu. Ceasul se uita si el la mine, dar se uita degeaba, nu ma poate ajuta cu nimic. Ma imbrac regulamentar in jeansi, trag un pluover pe cap, imi iau bocancii in picioare si geaca din cuier, cobor in fuga scarile si-mi amintesc ca iar am uitat de prietenul google si de adresa exacta. Cu o mana imi adun parul din toate directiile, cu cealalta sun un prieten.


- Un teatru, in piata Y?


Primesc indicatiile necesare. Omul, cunoscand personajul EU, repeta cu mine calm traseul, sa fie convins ca mi-a intrat corect in cap. La 18.15, eram la Luluta, cuminte. Vine blonda, la patru ace si intepata. Gandesc ca e grav.

- Ai cautat pe net?
- Normal! O luam pe acolo, pe dincolo, ajungem in timp. Stiu tot!
dau eu cu praf de abureala.

SCENA 4, SAMBATA TRECUTA, ORA 18.45, CENTRUL BUCURESTILOR

Masini pretutindeni, in stanga, in dreapta, in fata, in spate. Ma uit la blonda, fierbea. Nu zicea absolut nimic. Asta ma scoate din sarite, in sinea mea, de fiecare data. Cand face asa nu iese nimic cum trebuie, e ca un facut.

- Stai calma, ajungem. In 5 min suntem acolo. Mai bine o suni pe doamna care ne astepta, sa-i zici ca mai intarziem putin....
- Hm, nu raspunde! Ne astepta deja.....


Ma bag printre masini, claxoane, injuraturi si tot arsenalul onomatopeico-sofericesc, Luluta da din oglinzi, eu din maini si reusim sa scapam din ambuteiaj. La 18.59 eram la adresa cu pricina, aia aflata de mine, teoretic, de pe net. Ajunsesem fix la timp. :))La sapte incepea spectacolul.
- Nu e asta teatrul! imi adreseaza blonda primele vorbe din proprie initiativa.
- Cum nu e asta, eu aici am gasit adresa pe net. In piata Y.
- Pe langa piata Y.


Pica cerul pe mine, instantaneu. La naiba, 2 teatre in 500 de metri patrati? E clar, sunt inculta! Dar, decat sa supar blonda cand are dreptate, mai bine ma flagelez singura in piata publica si dau invitatii la spectacol gratis tuturor. Zbor din masina si ma reped in vanzatoarea de la casa de bilete de la teatrul ala pe care-l gasisem.
- Doamna, va rog eu mult. Spuneti-mi unde-i teatrul x.

Siderata, putin confuza, femeia imi explica.

- Zic, hai, sa mergem. Acum stiu.


Dupa ce ma invart de vreo 3 ori pe strazile dn zona si vad aceeasi piata din toata unghiurile, reusesc sa nimeresc straduta cautata. Un banner mare imi arata ca, in sfarsit, gasisem ce cautam. Era 19.12 minute.

- Lasa-ma aici, in fata! Parcheaza si vino dupa mine.

"Da, sefa!" zic eu in gandu-mi si rasuflu oarecum usurata. Pana la urma ajunsesem, si nu intarziasem mai mult de sfertul academic.

O regula nescrisa spune ca toti talambii au noroc. Asa si cu mine la teatru. Nu coboara bine blonda, ca zaresc deja locul de parcare intr-o zona in care in alte conditii nu gaseam loc nici pentru o oglinda. Fac stranga 90 de grade de pe banda 1, tai cele tre benzi si asez Luluta regulamentar intre doua masini, dintr-o miscare. Cobor aruncand bezele din varful buzelor taximetristilor carora le taiasem calea. Intru in teatru. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nici picior de blonda. In fata mea, un nene imi zambea fioros.


- Dumneavoastra?
- Eu? Hm... Eu am intarziat. Ce trebuie sa fac?
fac eu pe ingenua
- Repede, dar repede, sus!

Si repede, repede, sus! Acolo, o doamna. Nu o mai las sa zica nimic.

- Eu am intarziat, ce fac?
- Repede, repede, la balcon.


Repede, repede, la balcon!Deschid usa, ma uit de blonda. Nici picior. Am pierdut blonda, gandesc eu in mintea mea. Aproape ca o luasem pe inventar. Eram in pragul unui dezastru national. Pun mana pe telefon sa o sun si dau sa ies din sala. Doamna de mai de sus ma impinge inauntru:


- Haideti, haideti! Si va rog sa va inchideti telefoanele.


Ma asez pe ultimul scaun din margine si im dau telefoanele incet. Ii dau blondei sms.

"Eu sunt la balcon, am intrat moca, tu unde esti?"

Moment in care se deschide usa, intra blonda, rasuflu usurata. Nu o pierdusem....

- A inceput de mult? intreb eu jenata....
- Nu, cand am intrat eu batea gongul.....


Si golanii au un Dumnezeu al lor. Piesa a fost geniala de-a dreptul, dar nu pot sa va spun nici cum s-a numit si nici unde se joaca. Blonda mi-a dat voie sa spun tuturor ca am devenit ultima golanca, dar sa nu dau amanunte, ca dau idei altora. Invat poporul sa intre moca la teatru si nu e frumos. In plus, ii suparam pe oamenii aia care ne-au invitat. Aici are dreptate! Pe mine m-a invitat ea si nu vreau sa o supar.

PROMIT OFICIAL CA DATA VIITOARE MA IMBRAC FRUMOS, MA IMPRIETENESC CU GOOGLE DIN TIMP, FAC TRASEUL INAINTE, SA FIU SIGURA CA NU GRESESC SI NU MAI FAC PE VICTIMA LA INTRAREA IN TEATRU. DACA N-AS TINE LA BLONDA ENORM SI DACA NU AS CREDE CA IN 49.9 LA SUTA DIN CAZURI ARE DREPTATE, AS FI ALTEL.

P.S. IN 50.1 LA SUTA DIN SITUATII, DREPTATEA E DE PARTEA MEA, DAR CAND E VORBA DE GASIT LOCURI SI DRUMURI, SUNT O GOLANCA IMPRASTIATA CE SE BAZEAZA PE ALTII, RECUNOSC.

miercuri, 22 octombrie 2008

CURAJ

- People should know when they are conquered!
- Would you, Quintus? Would I?

THE GLADIATOR



Curajul este acea stare in care ajungi sa accepti ca parerile celorlalti pot fi uneori cele care te fac sa evoluezi. Nu ma refer la orice fel de parere.

La scoala, la orele de istorie, am invatat ca o civilizatie superioara se impune intotdeauna in fata unor barbari; e pana la urma o regula a firii, cel superior gaseste intotdeauna calea cea buna.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand mi se spune, subtil sau mai putin: "Nu crezi ca ar fi bine sa faci aia, pentru tine....", raspund, preventiv, NU!!!!! Imi gasesc tot felul de scuze si reusesc sa demontez orice parere a oricui. E un fel de incapatanare nativa.

Ma gandesc apoi la acel ceva, rumeg si, uneori, recunosc. Da, ar fi mai bine asa....

Poate ca, intr-un fel, ma las cotropita, cucerita, demontata, si, poate, uneori nu realizez constient asta.

Impulsul evolutiei poate sta uneori in ceilalti; curajul ei, intotdeauna in noi.

marți, 21 octombrie 2008

RESPECT

Respectul nu se castiga, ci se invata.

Candva de mult, cineva imi spunea ca nu toti oamenii sunt la fel, dar ca fiecare merita atentia si respectul nostru, indiferent cat de rai, odiosi si crimiali sunt. Pe aceia, un cineva mai puternic ca noi toti i-a pedepsit si nu le-a dat voie sa invete de mici ce e respectul dezinteresat. Pe ei i-a lasat sa creda ca, prin orice fel de lupta, respectul celorlalti se castiga.

Detest suficienta, mandria, prostia si rautatea. Le arat respect, de la distanta, oamenilor care sunt asa.

Nu ma respecti? Inseamna ca nu te respecti pe tine!