Faceți căutări pe acest blog

duminică, 29 iunie 2008

CUM TE INVATA MILITIA SA MINTI

ACTUL 1

Cu oistea in gard cred ca am dat-o de nenumarate ori, cu masina in sant niciodata . Pana ieri. A fost foarte simplu si extrem de traumatizant. Ploua, am iesit de pe carosabil, am simtit criblura care cred ca era sub nivelul soselei cu vreo 10- 15 cm., am incercat sa ma redresez tragand stanga, am intrat pe contrasens, am tras iar dreapta si in final am aterizat in sant. Am iesit de acolo cu ajutorul unor conationali tigani, sau rromi pentru pudici.Unul conducea o caruta si era insotit de un puradel ce nu avea mai mult de 10 ani. A avut extrem de mult bun-simt.

- Domnisoara, vreti sa va ajutam? ( de la distanta)
- Da, dar cum?
- Pai noi impingem iar dumneavoastra accelerati.

Am accelerat minute in sir, dar degeaba. Imi tremurau genunchii. Au trecut cateva minute bune si nu a oprit nimeni. Apoi a venit salvarea. De la alti tigani. Doua masini pline ochi. Aratau ca ultimii recuperatori. M-au scos din sant in 20 de secunde, impingand masina. Eram in mijlocul campului si o clipa mi-a fost teama. Dar, mi-a fost teama degeaba.....

ACTUL 2

Cu bara putin indoita, numarul in portbagaj, fara avarii esentiale, dimineata m-am dus la politie, sa-mi iau dovada. La Ploiesti, ca acolo ma aflam.

- Dumneavoastra ce ati patit?
- Am intrat in sant.
- Scrieti!

Si scriu, scriu. Trec cateva minute, astept sa ii rezolve pe cei dinaintea mea, dupa care....

- Hm, nu sunt competent!Ati scris ca erati aproape de Filipestii de Padure, deci nu sunt competent.
- Pai acolo eram, nu e in judetul Prahova?
_ Ba da, dar nu sunt competent!
- Si daca ziceam ca e langa Ploiesti?
- Era altceva, eram competent.
- E absurd, eu am fost cinstita, puteam sa mint si nu ma mai trimiteati acolo.
- Aveti dreptate, e absurd, dar tot nu sunt competent.
- Se poate sa-mi spuneti daca e cineva la Filipestii de Padure. Eu ma duc pana acolo, dar sa ma duc degeaba.....

Suna. La Filipestii de Padure cica nu raspunde nimeni. Insist.

- Stati ca tine de Baicoi....
- Sa sunam la Baicoi....

Si suna, vorbeste cu un domn, A. de la circulatie si ma rezolva.....

ACTUL 3

Ma sui in masina, ma duc la Baicoi. Politistul de la circulatie era pe teren. Nu-l astept mult. In 5 minute aflu ca.....

- Domnisoara, unde ati scris ca a avut loc evenimentul?
- La Filipestii de Padure.

Ii explic eu toata povestea. Ploaie torentiala, drum, denivelare, tiganii....

- Deci nu la noi... Nu suntem competenti.
- Bine, dar v-a sunat domnul de la Ploiesti si a zis ca dumneavoastra ii coordonatipe cei de la Filipesti asa ca imi puteti da autorizatia...
- Nu, gresit. Ii coordonam doar administrativ. Nu e valabila autorizatia.
- Puteti suna sa vedem daca.........


ULTIMUL ACT

Ajung la Filipestii de Padure. Politistul era acolo.

- Buna ziua. Am bagat masina in sant.
- A, dumneavoastra sunteti, m-a sunat colegul....

Ii dau declaratia pe care o luasem de la Ploiesti, ii dau actele. Dureaza vreo jumatate de ora sa scrie o hartie si sa gaseasca formularele pentru societatea de CASCO. Aflu cat de nasol e sa fii militian la tara si sa-i urmaresti pe tiganii care fura, aia din satul vecin unde mi se intamplase mie boacana. Ii zic ca ei m-au ajutat. Imi zice ca mare noroc am avut, ca nu m-au furat. Pe mine? Masina? N-am inteles.....Era trezit de ieri dimineata sa pazeasca fabrica unui turc ce fugise cu 50 de milioane de euro si lasase tiganii fara munca, prevenea o revolta sociala....

Imi da actele, dovada, tot. Nu s-a uitat pe ele nici-o clipa.

- Gata? Atat?
- Da, daca aveti probleme cu aia de la CASCO le dam si fax, dar nu cred.


Plec siderata. Puteam sa vin cu bicicleta sa declar incidentul, sau pe jos. Din 3 politisti de la rutiera nu a vazut niciunul masina implicata in "incident". Puteam sa dau peste trei oameni si sa ii omor, sa fac macel, ca nu conta. Importanta era... COMPETENTA.


Ce am invatat din asta? Ca viata e scurta si ca poate trece uneori pe langa un pom, ca unii tigani sunt mai romani ca multi dintre noi si ca, in Romania, lucrurile se vor schimba doar cu buldozerul. Pana la urma ei chiar nu au nicio vina. Nu erau competenti. :)

P.S. Maine ma duc la CASCO. :)
P.S.2 Inainte sa plec i-am dat 100 de mii pustiului care chiar a impins la masina. Nu stiam cum trebuie sa reactionez si, sincer, nu voiam sa ies din ea. Oamenii aia parea u destul de... fiorosi. As vrea ca din toata povestea asta sa raman cu zambetul celui mic la vederea bancnotei si sa sper ,intr-adevar, si-a luat ciocolata....

vineri, 27 iunie 2008

JUNGLA DOMESTICĂ REZIDENŢIALĂ - I

AVERTISMENT
"RESPONSABILITATEA GĂSIRII VREUNEI LEGĂTURI ÎNTRE ÎNTÂMPLĂRILE, PERSONAJELE SAU LOCURILE DIN SCRIERILE SUB ACEST NUME ŞI REALITATE, NU-MI APARŢINE"



Daca ar fi devenit subiect de poveste virutală acum 20 de ani, academica noastră JUNGLĂ DOMESTICĂ REZIDENŢIALĂ s-ar fi numit simplu COMITETUL ASOCIAŢIEI DE LOCATARI. Post-modernistele dicţionare frazeologice nu i-au dat încă o definiţie clara. Creaţie artificială a patrupedelor ce se cred şi-şi zic umane, JUNGLA DOMESTICĂ REZIDENŢIALĂ este ţelul ideal al celorlalte comunităţi de animale, pentru că în lumile tuturor fiinţelor, indiferent dacă înoată, se târăsc, merg pe două sau mai multe picioare sau zboară, SĂ AI PARE MAI IMPORTANT DECÂT SĂ FII.

Situată în cea mai scumpă parte a pădurii, cu bârloguri bine compartimentate, iesle spaţioase, cu geamuri termopan, centrale proprii şi finisaje din cele mai sofisticate, în COMUNITATEA noastră aparent nedeschisă influneţelor de afară, competenţele sunt bine stratificate. La coltul fiecărei terease, pe cel mai falnic pom, regulile sunt scrijelite cu multă şi aparentă atenţie. Dar nu ca să fie respectate.... Shhhh, despre asta nu ar trebui să vorbim. Am spulbera liniştea şi aşa fragilă a raiului pământesc.

Înainte să purcedem să depănăm amintirile zilnice din raiul de lângă casa mea, zic să vă alegeţi fiecare câte o JUNGLĂ personală. O să vedeţi cum personajele mele sunt evident şi la voi.
Sunt caractere puternice sau mai slabe, aflate în permanentă dorinţă de a(-şi) demonstra, bine slefuindu-si ignoranta sau prostia sau încercând doar să câştige lupta cu supravieţuriea. Până la întâlnirea cu EMBLEMA COMPLEXULUI, DOAMNA CAVĂ, vă zic resuscitare plăcută.

duminică, 8 iunie 2008

MOBILIZARE

M-a ajuns lenea. :)). De cateva zile marele meu succes este ca reusesc sa nu fac nimic. Nu am nicio apasare sau vreo remuscare, nu ma fatai, nu ma gandesc si nici nu ma uit la vreun film extraordinar, nu ascult muzica, nu vreau sa conduc si nici sa ma uit in jurul meu. Nu ma provoaca nimic. Sunt ca si cum n-as fi.

Sa ma mobilizez? Nu vreau, desi ar trebui. Sa fac o lista lunga si colorata cu motivele pentru care ar trebui sa ma misc? Hm, e complicat!

Zic unii ca starea mea de detasare ar fi extraordinara. Zic eu ca se insala.

Nu stiu cum as putea sa-mi dau singura un sut in partea dorsala, dar, daca nu ma trezesc in cateva ore, ma bag in sedinta si-mi dau singura o amenda. USTURATOARE! :))

Cand ti se da ceva, trebuie sa faci un efort sa iti bagi singur ceva-ul in traista; cand te ineci ca rromul(!!!) la mal, inseamna ca esti chiar un prost, unul nediscriminat.

vineri, 6 iunie 2008

CE VRAU EU SA MA FAC CAND O SA FIU MARE

Deci, m-am decis. Stiu ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare. Lingator al propriilor scuipati. Am constatat eu din experienta proprie si personala, directa si nealterata ca aceasta este cheia succesului. Nu-ti trebuie nimic altceva, nici scoala, nici cultura, nici experienta. E atat de usor si atat de la indemana incat ma crucesc ca nu m-am prins pana la ora asta.

Ma gandesc ce gust poate avea un scuipat pe care-l ingurgitezi dupa vreo cateva ore? Dar dupa cateva saptamani? Cum se altereaza el in contactul cu ceilalti sau cu alte lucruri la fel de scârboase? Credeti ca are alta aroma daca pica pe un obraz parfumat?

Nu m-au enervat niciodata oamenii care ling unde scuipa si care isi fac in acelasi timp treaba. Fiecare e liber sa traiasca in mizeria care-i place, atata vreme cat nu-i deranjeaza pe ceilalti. Cand insa "job"-ul lor incepe sa produca efecte colaterale, situatia se schimba.

Deci, trebuie sa ma fac lingator de scuipati, am zis. Numai ca nu stiu nici sa vars si nici sa-nghit. Ce ne facem fetelor?