VIATA IN ROZ ABSOLUT

ISTORIA COMUNISMULUI

2009-12-14T14:11:00.001+02:00

POLITICA UNUI SINGUR OM

2009-12-11T19:37:00.000+02:00

CULTURA CENZURATA

2009-12-10T13:04:00.000+02:00

MODA INTRE ALB SI NEGRU

2009-12-09T18:13:00.001+02:00

A FOST ODATA IN ROMANIA

2009-12-08T13:14:00.000+02:00

ROMANIA COMUNISTA; DISTRACTIA CENZURATA

2009-12-06T12:18:00.001+02:00

CEAUSESCU SI RELIGIA

2009-12-05T11:30:00.000+02:00

CEAUSESCU - POLITICA EXTERNA

2009-12-04T14:32:00.001+02:00

DISEARA, CEAUSESCU SI RELIGIA

AM FOST ODATA CEI MAI BUNI. IN SPORT

2009-12-02T22:21:00.000+02:00

Urmatorul episod - Politica externa

A FOST ODATA IN ROMANIA - ROMANIA INFOMETATA

2009-12-02T10:37:00.002+02:00

DISEARA, SPORTUL IN TARA LUI CEAUSESCU

A FOST ODATA ROMANIA MEA

2009-11-30T16:56:00.004+02:00

Acum 20 de ani ma pregateam cu ardoare pentru admiterea la liceu. Nu era primul examen din viata mea, era insa, atunci, cel mai important.

La aproape 14 ani imi incheiam copilaria si ma indreptam cu milioane de sperante catre adolescenta. In lumina lumanarilor sau a lampii cu gaz imi insoteau in fiecare seara invatatul, uneori cu manusi in maini, in singura camera pe care mama reusea sa o incalzeasca pentru cei patru pici, in iarna in care cea mai mare bucurie era, ca in fiecare an, vacanta la bunici unde asteptam sa calaresc mirificul porc, odios sacrificat - atunci am invatat sa traiesc LIBERTATEA.

Nu stiu daca pierderea copilariei, acum 20 de ani, mi-a adus-o acea adevarata libertate. Stiu ca nu ne mai calcam pe picioare cu cartele in mana sa avem ce manca, stiu ca, daca vreau o carte, o pot cumpara neinsotita de ideile limitat-exprimate ale unui tovaras, stiu ca pot calatori si ca pot vedea lumea, ca pot alege ce fac cu trupul meu, ca pot sa vreau si ca pot sa stiu.

Dupa 20 de ani, ma pregatesc sa dau cu adevarat cel mai mare examen al vietii si cred ca Zuzi mi-a dat ideea campaniei pe care de maine Antena 1 o difuzeaza - A FOST ODATA ROMANIA MEA. Zuzi e piticul care va stii despre ceea ce a fost in Romania comunista doar de la televizor, din carti si din povestirile babacilor ei. Cred ca ea trebuie sa stie.

Sa colectezi povesti de viata dintr-o perioada in care nici macar eu nu aveam mintea matura, ajutata de Nadina si Petre, doi oameni pentru care Revolutia a venit cand aveau doar 5 ani, n-a fost deloc usor. A fost insa provocator, fascinant si cutremurator. O lume pe care am descoperit-o impreuna.

Nu stiu daca in cele 21 de teme pe care am incercat sa le acoperim am putut sa cuprindem si sa sintetizam toata Romania comunista. Stiu ca A FOST ODATA ROMANIA MEA, Romania mea comunista. Si mai stiu ca noi, cei care am trait atunci cat de putin, n-avem dreptul sa o uitam si sa o negam.

TERMOPANE, TERMOPANE

2009-11-24T11:30:00.002+02:00

Ce poate fi mai magnific, mai mirobolant, mai extraordinar si mai absolut decat sa traiesti in România? Vă spun eu : să vieţuieşti zi de zi în Bucureşti. O să-mi reproşaţi că sunt puţin nebună, că Bucureştii fac, cu graţie şi devotament, parte din România. O să vă contrazic simplu - Bucureştii sunt România la puterea a treia, în toate cazurile şi în toate privinţele.

Povestea este simplă şi n-are nicio legătură cu criza. Ar fi contra-exemplu în orice stat normal, e regulă în ţara noastră.

Păi, purtătoare de bebe fiind, ne-am gândit noi să demolăm casa şi, ca orice oameni cu mobilier la cap, am început cu pereţii şi geamurile. Acu' vreo două săptămâni şi mai bine, am contactat un domn specialist în termopane. După o prealabilă discuţie telefonică, a venit domnu', a luat măsuri şi ne-a asigurat sincer că vineri, cel târziu sâmbătă ( săptămâna trecută - nota mea), lucrarea e gata.

După ce am rezistat eroic două zile să-l execut comunicativ, adică să-l ănjur prin telefon, ieri am luat iniţiativa. L-am sunat şi i-m explicat cald că nu-ştiu-ce-i-se-întâmplă dacă mai ţine câţiva oameni blocaţi în casă după posteriorul lui. A încercat să mă aburească subtil cu ceva criză şi lipsă de glafuri, dar nu a avut partener de comunicaţie.

Cred că atitudinea am fost suficient de convingătoare că azi, la ora opt, se prezentase la locul acţiunii, însoţit de geam . Fără glafuri, evident, dar asigurându-i pe cei prezenţi că " în juma de oră vine tirul şi e ca şi rezolvat". Eu nu eram prezentă, că ar fi ieşit cu pereţii vopsiţi cu sânge proaspăt.

Operaţiunea de montare, fără glafuri, a durat puţin iar tirul a sosit, după cu preconizase. Aşa că a plecat să reyolve şi ultimele detalii ale lucrării. Ghinionul lui.... Am apărut eu insămi să inspectez locul. Şi l-am inspectat atât de bine că, împreuină cu ceilalţi participanţi la eveniment, am constatat că rama cu pricina e bine crăpată într-un colţ, atât de bine că un eventual crivăţ rusesc ar încăpea cu totul acolo.

Credeţi că m-am enervat? Ei bine, nu! Mi-am luat bagajele, adică geanta, şi m-am deplasat victorioasă spre serviciu. Am lăsat însă alţi oameni să se ocupe de problemă. Eu ramă crăpată pe banii mei nu accept, dar nici nu-mi venea să rămân să testez pe capul individului cât de securizat e geamul pe care ni l-a adus, că nu se cade pentru o femeie în impostaza mea.

Sper din tot sufletul ca totul să se rezolve. Nu ştiu cum, însă? Teoretic, geamul poate fi schimbat, e în garanţie. Dacă se schimbă, însă, producătorul trebuie să-l vadă, deci trebuie scos de acolo. Dacă trebuie scos, atunci voi rămâne fără geam, că geamul vechi a fost aruncat. N-am mai stat niciodată, într-o casă fără geam, nici când nu eram cu bebe. Vă daţi seama că, dacă trăiam în altă parte, n-aş fi avut ocazia unei astfel de experienţe.

Sunt sigură că sufăr de paranoia şi că soluţii există. Am decis însă să nu le mai caut eu.....

P.S. Mobila pe care voiam s-o comand nu mai e pe stoc. Asta zice pe net. Diseară mă duc să mi se spună direct în faţă.

Termopane........................
Asculta mai multe audio Muzica

DE CE NU VOTEZ IN TURUL AL DOILEA

2009-11-23T11:45:00.003+02:00

Basescu n-are decat sa fie presedintele Romaniei inca cinci ani, n-o sa mai fie niciodata presedintele meu, un simplu roman. Geoana nu ma intereseaza. Din principiu. Din nefericire pentru el, mintea mea nu poate face diferenta intre partidul lui si comunisti, nici la 20 de ani de la Revolutie. Probabil ca fac parte din acea categorie de oameni care nici peste 80 de ani nu vor scapa de amintirea estompata a sfarsitului anilor '80 si nu ii voi aproba niciodata.

Asa ca nu am de ce sa votez in al doilea tur. Nu pot vota PENTRU, asa ca nu voi vota nici IMPOTRIVA.

La implinirea cincinalului Basescu, pot spune, ca eu, personal, n-am castigat nimic si nici nu pot sa spun ca mini-societatea in care ma invart s-a imbunatatit in vreun fel. Din contra. Ma simt inconjurata de impostori incompetenti, inculti si aroganti care ar face orice sa mai castige un centimentru de mini-putere. Pana la urma, totul seamana cu ceea ce se intampla in marea societate, nu in cea miniscula a mea.

Paradoxal, dezgustul pe care-l simt acum fata de tot are si un ceva bun in el. Ma gandesc ca poate, peste alti 20 de ani, o sa simt ca traiesc o viata libera intr-o tara in care valoarea si cei sapte ani de acasa vor fi adevaratele criterii de existenta. E adevarat, nu stiu cum se va numi tara in care voi face asta.

fara titlu

2009-11-21T16:29:00.003+02:00

Nu toti oamnii sunt la fel. Eu nu sunt ca toti oamenii.

Nu-mi amintesc cand am facut ultimul lucru ca toti ceilalti oameni. Poate aseara sau, de ce nu, in aceasta dimineata. Mananc ca voi, dorm ca voi, iubesc ca voi. Am aceleasi asteptari si aceleasi neimpliniri. Imi place sa-mi stiu si, pe cat posibil, sa-mi programez totul. Poate ca asta e marele-mi pacat.

Niciodata nu am facut lucrurile la timp sau cum le-ar fi facut oricine altcineva. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca niciodata n-a fost sa fie. Eu le-am facut intotdeauna altcand si altfel. Uneori, oamenii ma privesc ca pe o ciudatenie, voit superioara. Alteori, ma ignora.

Nu mi-a lipsit niciodata vointa. Cu greu as putea sa indic pe cineva cu mai multa ambitie ca mine. Imi place sa cred ca niciodata nu am avut teluri marsave sau obscure si ca am derapat doar arareori.

Toate acestea sunt acel EU pe care mai mult decat mai putin am putut sa-l educ, sa-l conduc, sa-l cizelez. Mai exista insa unul, cel caruia nu-i pot dicta si la care vointa nu are niciun efect, EU-l meu dat.

Pe asta nu am cum sa-l schimb si, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa-l accept.

Cand unul iti spune ca esti beat,e nebun. Cand toti iti spun, renunti oare sa mai duci paharul la gura?

Am invatat sa cred in minuni, in oameni si in mine. O sa invat sa cred in ordinea asta!

P.S. Nu stiu daca asta sau despre asta si-ar fi dorit Simona sa scriu. :)

TOAMNA MEA

2009-10-07T19:40:00.002+03:00

Daca m-as asemana cu ceva, as fi toamna, mereu schimbatoare. Azi sa-mi zambesc soarele printre pomii-mi cu coama ruginita, maine sa-mi scutur ploaia pe oameni-mi posomorati de umblatura prin atat de multa viata.

Daca ar fi sa-mi fiu toamna, mi-as pune struguri in urechi si cosuri cu mere in par, mi-as face rochie din frunze inrosite. Si daca vantul lua-mi-o-va, cere-voi iernii sa ma acopere cu un strat gros de zapada sa ma pastreze cum fi-voi pana cand toamna ma va gasi din nou.

Daca iubesc toamna? Nu stiu daca o iubesc atat de mult cat iubesc iarna, dar stiu ca ea ma iubeste pe mine......

Nadina?

EU SI NOI

2009-10-04T17:19:00.004+03:00

EU a fost mereu o fiinta imposibila, aroganta, nesuferita, asociala si absolut lipsita de inteles. Nu i-a fost necunoscuta ambitia singulara si nici indarjirea de a merge la capat in planuri mari, consturite poate pentru teluri prea mici. EU a visat in fiecare zi iar visele-i rareori au devenit realitate. Uneori lupta pentru ele a fost atat de grea si nedreapta ca victoria nu mai avea niciun gust.

De atata alergatura prin viata asta, EU a obosit intr-o zi atat de tare incat se plictisise de propria-i persoana.

Moon River - Audrey Hepburn
Asculta mai multe audio Muzica

Iar cand EU ajunsese atat de in starea aia, a devenit NOI. Lucrurile extraordinare ti se intampla in viata fara sa le astepti si sa le programezi.

La inceput, NOI nu a insemnat mare lucru. EU manca mai mult si a luat mici proportii, nesemnificative. Apoi, cand, teoretic, toate lucrurile ar fi trebuit sa fie mai usoare pentr NOI, hazardul era cat pe ce sa ne transforme iar pe NOI in EU.

De atunci a trecut ceva vreme. NOI a fost un concept cu urcusuri si coborasuri, de negasit in cartile de specialitate si bun de cercetat. Dincolo de obsesiile, sperantele, renuntarile si frustrarile avute, EU realizeaza in fiecare zi ca NOI nu mai inseamna EU. Inima care-i bate in pantece are propria personalitate si vointa. E micuta si lipsita de aparare, greu de inteles, dar cu propria viata.

Charles Aznavour - She
Asculta mai multe audio Muzica

Niciodata lui EU nu i-a fost mai greu sa scrie despre ceva decat ii este acum. Si crede ferm ca la mijloc nu sunt doar superstitii nebune, ci o inexplicabila vina.

Sunt multe lucruri pe care le-am primit in viata ca pe un DAT. Lumea de azi, imprastiata virtual si in deplina miscare, e parca mai predispusa de a face greseli fata de cei care inca nu pot sa se exprime. Daca ma va condamna candva pentru ca nu i-as fi pastrat intimitatea? - ma obsedeaza constant aceasta idee.

Nu cred ca voi mai vorbi vreodata despre NOI. Vreau doar sa mai spun ca am inteles, in sfarsit, ca niciodata nu am fost EU pana n-am ajuns sa fiu NOI.

NEMULTUMIRI

2009-09-21T17:15:00.002+03:00

E greu sa fii perfectionist, mai ales atunci cand ai senzatia ca nimic din jurul tau nu mai urmeaza reguli de tine impuse.
Fac parte din categoria oamenilor pe care ii enerveaza cumplit lucrurile facile si, paradoxal, ceea ce e extrem de usor pentru ceilalti pare imposibil pentru mine. Evident, reciproca e valabila. Daca exista ceva teribil de greu de facut, eu sunt aia care reuseste si fara prea mari batai de cap.
Functionez invers decat toti ceilalti oameni si, uneori, tocmai pentru ca viata e facuta din lucruri simple, ma blochez.
Desi incerc sa ma comport ca toti ceilalti oameni, esuez in a ma auto-contempla in neputinta mea. Nu-mi iese, orice as face. Sunt un eu fals.
Azi constat asta. Maine probabil nemultumirea imi va disparea si ma voi reintoarce la o viata pentru toti normala.

INCEPUTURI

2009-09-11T15:58:00.004+03:00

Exista oameni care te readuc pe tine la tine si intamplari care te fac sa accepti ca, in viata lucrurile, importante depind de ceva mai presus de noi.

Candva, mai demult, m-am pierdut pe mine insami. Atat de tare ca nici azi nu am reusit sa-mi regasesc fiecare bucatica imprastiata.

Putin mai incoace decat demult, ceva m-a facut sa-mi aduc aminte de adevrata mine, ceva atat de mic si de neasteptat.

Lucrurile nu se intampla pentru ca trebuie, ceea ce facem este doar aparenta noastra vointa. De cate ori intamplarile nu au fost asa cum am fi vrut noi sa fie si de cate ori din cauza noastra?

Nu am inca forta sa ma accept si, poate, nici curajul. Poate si ca acum, in perioada asta, mi-am pierdut, in mod normal, din rezistenta fizica, iar asta imi mai taie din aripi.

Am insa un cineva care-mi aduce aminte constant ca undeva inauntrul meu stau eu insami. Sa ma rescot la suprafata e alegerea mea. Provocarea? Sa ma regasesc astfel incat acel cineva sa nu fie deloc afectat.

Noa - Life Is Beautiful
Asculta mai multe audio Muzica

2009-08-07T18:33:00.001+03:00

Minunile nu se mai intampla atunci cand refuzi sa mai crezi.

Frederic Chopin - Waltz
Asculta mai multe audio Muzica

REPORTERIA - MESERIE DE PUBELA

2009-07-23T11:36:00.003+03:00

REPLICA ZILEI:

" E, daca nu imi gasesc nimic altceva, ma fac reporter. Mie cred ca imi place si e cel mai usor."

AUTOR: VIITOR EX-PREZENTATOR TV PLEIBOIST(!!!)(OARE?)

O vorba veche, imi spune ca "cin' se scoala de dimineata, departe ajunge". Ei bine, azi vorba nu se aplica. M-am trezit eu de dimineata si tot acolo am ajuns.

Stiu, nu era deloc necesara o asfel de introducere pentru ceea ce va voi relata in continuare. Ea are simplul scop de a sublinia, o data in plus, ca normalitatea a devenit anormala si firescul, nefiresc, ca toate fac parte din cotidianul apropiat si au valente de axioma.

Pe vremea mea, a fi reporter era, poate, cea mai nobila dintre meseriile jurnalistice. Reporterul era individul acela care dormea putin, avea viata personala limitata, dar care voia intotdeauna sa stie primul informatia si sa zduncine ceva atunci cand lucrile mergeau prost. Un reporter bun era invidiat de colegi, iar orice sef ar fi dat orice sa il aiba in ograda.

Astazi, reporterul este personajul acela sinstru care apare televizor si spune nimic, eventual agramat si plin de contradictii logice. Nu are intrebari minim-existentiale si nu si-ar deranja programul liber pentru niciun ministru sau presedinte de tara arestat. Are public fix printre rudele de la Cucuietii din Deal, dar reuseste cu succes sa se mentina pe val.

Solutia succesului e simpla - umple de bale posteriorul sefilor si, in plus, se bate cu indivizi de nivelul sau, pentru ca cei de alta factura au disparut.

Toata viata mea m-am considerat reporter, indiferent de pozitiile trecatoare pe care le-am ocupat la un moment dat. Am incercat sa fiu unul macar bunicel. De ceva vreme nu ma mai regasesc deloc in aceasta tagma. Astazi am realizat ca ceea ce am facut ani de zile este doar o pubela salvatoare si, evident, trecatoare pentru diversi play-boy-isti lasati de criza fara prompter.

Ma poate contrazice cineva?

PRIMA MEA DRAGOSTE

2009-07-06T12:59:00.005+03:00

Nu-mi amintesc cum ne-am cunoscut, desi e dragostea care-mi dureaza deja de o viata mai mica de om si tot cea care se va duce in eternitate. Era intr-o zi de primavara sau intr-o noapte, cine stie. Ciresii de-abia se scuturasera. Cred ca pe ei ii am undeva inauntrul meu, de atunci. le simt aroma, de fiecare data cand mi-e greu sau mi-e bine. Sunt omul-cireasa. Nu-mi amintesc cum a inceput si nici nu o sa pot asta vreodata. Mi-am scormonit ani sa retraiesc acel moment al debutului dragostei noastre. Lucrurile sunt facute in lume sa vina si sa treaca. Sa le uitam si sa mergem mai departe.
Ne-am iubit din prima secunda, iar pe mine dragostea m-a implinit. Mai intai mi-a crescut o manuta, mai apoi cealalta, un piciorus, celalalt, degetele, ochii, nasul. Luni de zile am fost ocupata sa ma autocontemplu, sa-mi antrenez noile posesiuni, sa zbor. Apoi m-am intors catre dragostea mea. Am crescut impreuna si am devenit oameni. Dupa noua luni, i-am vazut chipul. Era intr-o dupa amiaza lenesa de iarna. Nu mai stiu daca ningea sau nu. Si lenea din acea zi mai umbla uneori prin mine. I-am contemplat fata, i-am atins parul, am plans de bucurie. Apoi obosita am adormit.
De-atunci au trecut ani cat o viata mica de om. Intr-o zi, cineva de acolo de sus a zis ca e mai bine sa ne separe. Eu aici si ea acolo. S-a scurs timpul, a trecut vremea, ochii nu ni i-am mai vazut, vocea nu ne-am mai auzit-o, nu i-am mai simtiti mirosul. S-a dus tot. Prima mea dragostea nu va muri niciodata. Despartite sau nu, viata mea mica de om va creste si va deveni o viata batrana, apoi se va duce si ea acolo, cu prima ei dragoste.

Shearwater - Rooks
Asculta mai multe audio Blog

Idee de la PIFI.

REQUIEM PENTRU SUFLET DE COPIL

2009-07-05T21:03:00.004+03:00

Sa nu te uiti niciodata pe tine insati, sa nu-ti uiti sufletul si lucrurile care te-au facut sa mergi inainte. Sa nu-ti uiti primavara din suflet si nici copilaria. Sa-ti amintesti mereu ca, mai demult, ai zambit, ai iubit noptile si ploaia. Sa nu uiti ca nu aveai limite ce nu puteau fi atinse si nici bariere care nu puteau fi daramate. Sa nu uiti sa iubesti viata si sa nu uiti sa nu-ti fie teama de ea. Sa nu-ti fie frica sa infrunti si nici sa fii infruntata. Sa nu te ascunzi, dupa altii sau dupa tine.

Viata e o calatorie. Locoul ni-l alege Dumnezeu. Cum traversam prin ea depinde de noi insine.

Shearwater - Rooks
Asculta mai multe audio Blog

CONSTATARI

2009-06-28T18:50:00.002+03:00

Oamenii iti pot distruge viata doar daca ii lasi sa o faca.

Eminem - Business
Vezi mai multe video Diverse

VIATA IN ROZ ABSOLUT

2009-06-25T15:47:00.003+03:00

Nu toti oamenii sunt la fel si nici nu au toti vieti care sa respecte legile sau regulile firii. Pentru unii, drumul, indiferent care o fi fiind el, e mai mult serpuit si mai putin lin.

De o saptamana, perspectiva din care imi vad ambientul s-a rasturnat la orizontala. Lumea umana e departe si mica. Am mai vazut-o ieri, trecator, si m-am intors apoi intre cei cativa-mi pereti sa-mi prelungesc asteptarea reintalnirii.

Infrunt lumea insa, intreaga, lunga si lata, virtual, in jocuri pe care in mod firesc nu le-as fi abordat niciodata. Curand, o sa imi umilesc virtual toti cunoscutii, luandu-le locurile in ierarhiile pe care le stabilisera de luni.

Nu citesc, nu privesc la televizor, nu scriu si nici nu ascult. Nici muzica, nici sfaturi....Sunt parca blocata intr-un prezent imuabil pe care nici nu doresc sa-l schimb.

La orizontala, viata mea e frumoasa si poarta in ea germeni de roz absolut.

DILEMA

2009-05-18T16:11:00.004+03:00

Ma intreb ce se intampla daca petreci prea multa vreme in mijlocul unor oamenii pe care soarta i-a privilegiat cu extrem de putina minte si exagerat de multa aparenta cultura. Nu ajungi, inevitabil, ca ei?

Suntem un popor de legume lenese si mincinoase care, cand ajung deaspura, se coc singure in suc propriu - bulion de prostie si suficienta. Uneori explodeaza, cu stoicism, pe cei din jur, evitand convietuirea cu propria-i mizerie. Fericiti se considera cei pe care jegul uman ii atinge, si ei nimicuri in devenire.

Constat ca prostia si suficienta se propaga procum neghina. Niciuna din ele nu poate fi combatuta cu acceptare si detasare.