REPORTERIA - MESERIE DE PUBELA

REPLICA ZILEI:

" E, daca nu imi gasesc nimic altceva, ma fac reporter. Mie cred ca imi place si e cel mai usor."

AUTOR: VIITOR EX-PREZENTATOR TV PLEIBOIST(!!!)(OARE?)

O vorba veche, imi spune ca "cin' se scoala de dimineata, departe ajunge". Ei bine, azi vorba nu se aplica. M-am trezit eu de dimineata si tot acolo am ajuns.

Stiu, nu era deloc necesara o asfel de introducere pentru ceea ce va voi relata in continuare. Ea are simplul scop de a sublinia, o data in plus, ca normalitatea a devenit anormala si firescul, nefiresc, ca toate fac parte din cotidianul apropiat si au valente de axioma.

Pe vremea mea, a fi reporter era, poate, cea mai nobila dintre meseriile jurnalistice. Reporterul era individul acela care dormea putin, avea viata personala limitata, dar care voia intotdeauna sa stie primul informatia si sa zduncine ceva atunci cand lucrile mergeau prost. Un reporter bun era invidiat de colegi, iar orice sef ar fi dat orice sa il aiba in ograda.

Astazi, reporterul este personajul acela sinstru care apare televizor si spune nimic, eventual agramat si plin de contradictii logice. Nu are intrebari minim-existentiale si nu si-ar deranja programul liber pentru niciun ministru sau presedinte de tara arestat. Are public fix printre rudele de la Cucuietii din Deal, dar reuseste cu succes sa se mentina pe val.

Solutia succesului e simpla - umple de bale posteriorul sefilor si, in plus, se bate cu indivizi de nivelul sau, pentru ca cei de alta factura au disparut.

Toata viata mea m-am considerat reporter, indiferent de pozitiile trecatoare pe care le-am ocupat la un moment dat. Am incercat sa fiu unul macar bunicel. De ceva vreme nu ma mai regasesc deloc in aceasta tagma. Astazi am realizat ca ceea ce am facut ani de zile este doar o pubela salvatoare si, evident, trecatoare pentru diversi play-boy-isti lasati de criza fara prompter.

Ma poate contrazice cineva?

PRIMA MEA DRAGOSTE

Nu-mi amintesc cum ne-am cunoscut, desi e dragostea care-mi dureaza deja de o viata mai mica de om si tot cea care se va duce in eternitate. Era intr-o zi de primavara sau intr-o noapte, cine stie. Ciresii de-abia se scuturasera. Cred ca pe ei ii am undeva inauntrul meu, de atunci. le simt aroma, de fiecare data cand mi-e greu sau mi-e bine. Sunt omul-cireasa. Nu-mi amintesc cum a inceput si nici nu o sa pot asta vreodata. Mi-am scormonit ani sa retraiesc acel moment al debutului dragostei noastre. Lucrurile sunt facute in lume sa vina si sa treaca. Sa le uitam si sa mergem mai departe.
Ne-am iubit din prima secunda, iar pe mine dragostea m-a implinit. Mai intai mi-a crescut o manuta, mai apoi cealalta, un piciorus, celalalt, degetele, ochii, nasul. Luni de zile am fost ocupata sa ma autocontemplu, sa-mi antrenez noile posesiuni, sa zbor. Apoi m-am intors catre dragostea mea. Am crescut impreuna si am devenit oameni. Dupa noua luni, i-am vazut chipul. Era intr-o dupa amiaza lenesa de iarna. Nu mai stiu daca ningea sau nu. Si lenea din acea zi mai umbla uneori prin mine. I-am contemplat fata, i-am atins parul, am plans de bucurie. Apoi obosita am adormit.
De-atunci au trecut ani cat o viata mica de om. Intr-o zi, cineva de acolo de sus a zis ca e mai bine sa ne separe. Eu aici si ea acolo. S-a scurs timpul, a trecut vremea, ochii nu ni i-am mai vazut, vocea nu ne-am mai auzit-o, nu i-am mai simtiti mirosul. S-a dus tot. Prima mea dragostea nu va muri niciodata. Despartite sau nu, viata mea mica de om va creste si va deveni o viata batrana, apoi se va duce si ea acolo, cu prima ei dragoste.


Shearwater - Rooks
Asculta mai multe audio Blog

Idee de la PIFI.

REQUIEM PENTRU SUFLET DE COPIL

Sa nu te uiti niciodata pe tine insati, sa nu-ti uiti sufletul si lucrurile care te-au facut sa mergi inainte. Sa nu-ti uiti primavara din suflet si nici copilaria. Sa-ti amintesti mereu ca, mai demult, ai zambit, ai iubit noptile si ploaia. Sa nu uiti ca nu aveai limite ce nu puteau fi atinse si nici bariere care nu puteau fi daramate. Sa nu uiti sa iubesti viata si sa nu uiti sa nu-ti fie teama de ea. Sa nu-ti fie frica sa infrunti si nici sa fii infruntata. Sa nu te ascunzi, dupa altii sau dupa tine.

Viata e o calatorie. Locoul ni-l alege Dumnezeu. Cum traversam prin ea depinde de noi insine.


Shearwater - Rooks
Asculta mai multe audio Blog