Faceți căutări pe acest blog

joi, 29 mai 2008

SA VISEZI E GRATIS!

- Cat costa sa visezi?
- Lasa-ma, la 3 trebuie sa-mi iau cazierul.
- Come on, cat?
- Stiu eu, de unde sa stiu?
- Gandeste! Lasa-l incolo de televizor!
- ... Asta e prost!
- Eu te intreb lucruri serioase!
- Ce sa te coste? Nimic! It's all for free, my firend!
- Si-atunci de ce nu visam mai des?
- Ca suntem ocupati cu prostii!( Du-te X si te-mpusca, in seara asta e chiar prost!)
- Si cine ne ocupa?
- Antivisele.
- Adica ce sunt alea?
- Adica te uiti la unul care e la TV si iti explica prostii.
- Si de ce uiti la el? N-ar fi mai usor sa visezi?
- In 24 de ore, gasesti timp si pentru asta de la televizor! Uite asta la TV e antivis!
- Cat ai da sa ti se implineasca un vis?
- Nimic, ca se implinesc de la sine, restul e contrabanda, contrabanda cu dorinte. E diferenta intre vise si dorinte!
- Adica?
- Visele sunt alea pe care ti le doresti cu adevarat, iar dorintele sunt niste frustrari de moment cu care te vrei a fi acoperit.


Sa visezi e gratis! Doar dorintele, murdare sau nu, implinite sau nu, exprimate sau nu, au un pret!

miercuri, 28 mai 2008

TOLERANTA

- Nu mai plange, ai sa vezi ca nimic nu ramane neplatit in viata!
- Dar nu e drept!
- Nu te mai revolta si consuma, ca nu schimbi tu oamenii!
- Dar pot schimba lumea?

Cred ca cel mai greu in viata e sa inventi sa fii tolerant cu propria umilinta. Sa te uiti intr-o dimineata in oglinda, sa iti vezi cearcanele mov-aramii si sa te intrebi ce cauta acolo, cand au aparut, cine ti le-a adus si de ce. Sa iti dai seama ca, poate, nu merita sa mai lupti, ca ai obosit sa simti in tine, in fiecare zi, nedreptatea intregii lumi. Sa nu iti mai intelegi lupta si idealurile, sa iti omori visele si sa iti accepti neputinta. Sa nu vrei sa afli de ce oamenii sunt atat de rai si de ce cu tine. Sa te simti umilit, sa renunti si sa vrei sa redevii ce ai.

Exista greseli pe care le vom face si pentru care am platit deja. In numele lor trebuie sa invatam sa ne toleram propria umilinta.

marți, 27 mai 2008

EXERCITIU DE IMAGINATIE

- Nu mai incerca sa-ti infrunti destinul!
- Vreau doar sa nu ma infranga el pe mine!

Sa ne inchipuim cum ar fi viata intr-o zi perfecta. Sa ne trezim lenesi intr-o dimineata in lumea in care dorim, cu zgarie nori intepand cerul printr-o fereastra imensa sau cu marea la picioare, intr-o luxoasa lacustra; cu ploaia mocanind geamurile cabanei in care un semineu mocneste molcom vreascuri, ori cu soarele printre fire de iarba supraveghind vantul adiind parfumate miresme. Sa ne plimbam prin lume si sa vedem oameni si locuri, sau sa nu vedem nimic, ca nu vrem. Sa nu avem griji si nici probleme, sa ne prostim, sa ne copilarim sau sa fim seriosi. Sa scriem sau sa gandim, sau sa nu scriem si nici sa nu gandim. Sa fim sanatosi si frumosi. Sa mergem apoi linistiti la culcare si sa ne trezim intr-o aceeasi zi.

Destinul este ceea ce ne da Dumnezeu, dar nu ne baga in traista! Daca ne-am trezi intr-o dimineata in paradisul in care ne-am dori, daca am putea iubi fara sa uram, sau daca am avea totul fara nici o lupta, nu cred ca am fi, de fapt, fericiti.

Infruntam destinul in fiecare zi, uneori reusim sa-l facem sa nu ne infranga....




The Proclaimers - I'm on My Way
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, 26 mai 2008

CE N-AM FACUT IN ULTIMELE 5 LUNI

Nu mi-am luat nicio toala, vreun pantof sau mai stiu eu ce minune de poseta la moda. Hm, nici nu stiu ce se mai poarta!!!! Nu mi-am petrecut weekend-urile la cumparaturi in strainatate, asa ca nu am avut cum sa ma laud cu asta.

Nu mai stiu ce tunsori sunt la moda sau daca e mai trendy manechiura frantuzeasca sau aia italiana. Asta chiar e o problema.

Nu mi-a reusit cura de ingrasare, desi am fost la nutritiolog. Cred ca eu si cu ideea de asa ceva suntem incompatibile.

Nu m-am rupt in figuri prin cluburi si nici nu mai stiu cine pe cine mananca de fund prin cercurile prin care ma invarteam. Nu am fost la ultimele concerte de pe piata.

Nu mai stiu care-mi sunt prietenii si nici nu m-am lasat de fumat!
Concluzia? Nu am avut ce va impartasi!

M-am trezit dupa cinci luni, obosita, slabita, epuizata si dezamagita. Daca ma intrebati ce varsta am, va spun cu siguranta. Daca ma intrebati insa cate kile, e top secret!

Constat cu stupoare ca viata a trecut zilnic razant pe langa mine si am ratat atat de multe lucruri.


Exista lumi, oameni si idei care nu merita efortul de a lupta pentru ele. Blocate, fara speranta, intre multumitoarea suficienta si rezistenta la evolutie, traiesc mic, dar imens de necrofagic pe seama celorlalti.Intr-o universalitate in care blamarea mediocritatii generalizate e doar un moft la moda, tocmai al celor care nu vad mai departe de standurile cu reduceri de la mall, dorinta de evolutie nu e altceva decat o fita de nebuni.O astfel de lume e in asa fel construita sa reziste eroic la orice urma de valoare reala care ar putea-o influenta. E slaba si nepregatita, in esenta, de vreo confruntare, a invatat sa se conserve frumos si parfumat printre nimicuri si sa se ascunda ca sepia in propria mizerie.

CE FAC ACUM?
MA BUCUR CA AM RATAT TOATE ACESTE LUCRURI IN ULTIMELE CINCI LUNI!



MIKA - Big Girl (you are beautiful)
Asculta mai multe audio Muzica »

duminică, 25 mai 2008

VIATA INTRE VISE DILATANTE SI SPERANTE PERIMATE

Cateodata, drumul spre multumire e lung, anevoios si plin de exceptii; unele perimante. Esecul e doar o realitate actual de apasatoare.

Motivatia, adusa in noi de nerealizarea in fapt si de iluzia celorlalti ca asta ne face sa vrem sa fim mai buni, isi alege si ea oamenii. FERICIREA are uneori nevoie de atat de putin, e curenta si lipsita de fast, nu vrea perfectionare si nici nu se plictiseste vreodata. Traieste in inertie si in iluzii ieftine, atat de umane si atat de desarte.

Fericiti cei saraci cu multumirea!

Pentru altii, insa, viata e un "a fi" permanent, uneori condus la extrem. Iar pentru ei esecul nu cunoaste limite.

M-am intors, sau poate nu am fost plecata niciodata. Nu mai stiu ce am facut in ultimele luni si nici ce voi face in urmatoarele. Sunt confuza, obosita si dezgustata, de altii mai intai si apoi de mine.

Paradoxal, am realizat azi ca poti continua si dupa ce incetezi sa mai crezi asta. Iar asta nu am spus-o eu, ci altii, mai batrani si mai morti.


Iluzia ferecirii dureaza doar cateva minute, nefericirea, o viata!

UP DATE

VIA MESS:
Katalin: eu cred ca fiecare dintre noi poarta in el esecul, dar ne dorim cu toata puterea sa ne inselam, si luptam cu toata puterea ca poate castigam. urmatoarea lectie pt tine o sa fie sa inveti sa te bucuri de lucruri marunte



Astor Piazzolla - Oblivion
Asculta mai multe audio Muzica »

joi, 1 mai 2008

REPORTER SPECIAL SAU LA CE SUNT BUNI PRIETENII

Am revenit, dar aste e doar un fel de a spune. Scriu pentru ca eu cred in prietenie, uneori mai mult decat in mine. Nu am aceeasi adresa de blogspot, nu stiu pe unde s-a pierdut domeniul meu, iar decizia de a rescrie nu are nimic de a face cu ce am facut in ultimele trei luni si nici cu ce voi face in urmatoarele doua. Dupa aceste urmatoare doua, o sa vreau sa scriu din nou. Altceva decat ceea ce sunt obligata sa produc acum.



Ioana este prietena mea. Sa spun ca cea mai buna? Si-o ia in cap si nu e stilul meu, asa ca ramanem doar la... prietena mea. Este un om in care cred, dar nu stiu daca mai mult decat crede ea in mine.

Este un om cu idealuri, cu multe ambitii, uneori incapatanata si cred ca printre putinii care imi spune corect in fata: Demento, azi esti total nebuna! S-o spuna si sa aiba dreptate!

Ioana nu este un blogger. Pardon, nu a fost. Este un ziarist foarte bun si cred ca un om de televiziune extraordinar.

Azi Ioana m-a sunat:

"Auzi, mi-am facut blog!"
"Tu, blog? De ce?"
"Stii, sambata incepe emisiunea, scrie si tu pe blogul tau, sa stie lumea!"
"Ioana, stii bine ca eu pana-n iunie nu mai am treaba cu blogurile!Nu mai am blog."
"Da, dar e important, sa stie lumea! Cat iti ia sa scrii?"
"Stii ca nu imi incalc principiile!"
" Bine, cum zici tu!"

Si iata-ma ca scriu, pentru ca eu cred ca ea isi doreste asta. Asadar, SAMBATA, LA ORA 20.05, LA ANTENA 3, EMISIUNEA REPORTER SPECIAL, REALIZATOR VLAD PETREANU, REPORTERI - IOANA PLUS ALTI TREI FOSTI COLEGI DE-AI MEI DE LA STIRI!
Stiu cum s-au facut o parte din reportaje si stiu cat de mult suflet s-a pus in ele. Chiar e de vazut, mai ales ca eu cred ca nu exista acum un astfel de produs pe piata.

Atunci cand crezi in prietenie, sa-ti refaci un blog nu mai inseamna nimic. Atunci cand prietenul face ceea ce isi doreste si ceea ce i se potriveste, lucrul in care crede, asta nu poate decat sa te faca sa mergi si tu inainte, pe drumul tau. Iar drumul tau, chiar presarat cu ambitii desarte, e mai usor de parcurs cand vezi ca el a reusit.

Prietenul e ala care sta langa tine si atunci cand pari ca nu mai esti tu si asteapta soarele de dupa furtuna!

Multumesc, Miss!

P.S. Nu stiu ce am facut cu cadoul de la tine www.oanadespa.com. O sa-l gasesc eu. Promit :)
P.S.2. Nu ma opresc. :)