Avem o tara. Sa ne-nfloreasca. Avem o constitutie. Proasta, ar spune unii; foarte buna, adaptata la necesitatile actuale ale Romaniei, sustin specialistii; romaneasca mi-as spune eu. Avem un stat, bazat pe aceasta constitutie. De drept?!
O republica semiparlamentara, adica o camila cu cap detasabil de strut sau un strut cu corp inlocuibil de camila. Expertii spun ca ar fi cea mai buna solutie pentru tendintele personale ale oamenilor politici actuali; ca, daca am fi republica parlamentara, ne-am putea trezi cu un guvern dictatorial, iar, daca am merge spre republica prezidentiala, ne-am trezi cu un presedinte ce s-ar dori sef suprem absolut. Ipoteze, bine-nteles, sustinute de orgoliul sangelui care ne curge prin vine.
Pe scurt, suntem o republica mutant!
De ce as vota pentru o astfel de republica? Pai tocmai d-aia. Ca presedintele sa nu poata spune ca "oamenii nu cred in sistemul prlamentar, avem nevoie de un presedinte mai autoritar" - daca numarul votantilor ar fi prea mic, iar parlamentarii sa nu se laude " am obtinut increderea majoritatii, in noi are incredere poporul, rolul sefului statului trebuie diminuat" - daca numarul votantilor e prea mare.
Da, tot o romaneasca, dar asta sunt si eu pana la urma. In plus, chiar cred ca exista oameni in tara asta care s-ar vedea sefi absoluti.
Ce o sa votez? Pai simplu. Idei, ca la mine-n colegiu oamenii nu m-au impresionat deloc. Am luat planurile de guvernare, cat am gasit din ele, le analizez, ma gandesc la ce au facut unii si altii cat au guvernat si cat n-au guvernat si o sa decid. Nu cred nici in votul alb si nici in semnalele pe care el le-ar transmite Occidentului.
Deci, votez! :)
marți, 25 noiembrie 2008
NOROC
Norocul este aceea intamplare, mai buna sau mai rea, care cultiva doar sentimentele frumoase din tine. Toate celelalte, nu conteaza cati bani, fericire sau multumire iti aduc, sunt ghinioane. Evenimente nefericite ale spiritului.
luni, 24 noiembrie 2008
GIGI
Sambata. Ora ..., nu mai stiu ora!
Suna telefonul. La capatul celalalt, blonda.
- Unde esti?
- Pai nu-s!
- Pai cand vii, ca am facut o tampenie.
- Pai depinde cat de mare e tampenia. Nu-s in oras.
- Mi-am luat PET. E un pisic, intr-o padure l-am gasit. E mic, mic si saracul abia mai respira. E asa dragut. Trebuie sa vedem ce facem cu el, pana vine cealalta jumatate a familiei detinatoare a casei in care locuiesc, ca ma omoara, adica pana maine.
- La mine nu-l pot lua, ca-mi mananca PET-ul meu.
- Ti-ai lua PET si nu mi-ai zis!
- PET-ul meu zboara si avem o relatie doar dimineata, cand vine, la geam, sa-l hranesc... Exclus, mi-l mananca pisica, imi distrugi toate relatiile.
- Bine, bine, dar ce facem. E plin de purici, l-am spalat dar tot mai are. In plus, cred ca e pisica si o sa se inpuieze, cand o sa vada domnul, ne arunca pe amandoi de la etaj.
Bag viteza a sasea, desi Luluta are doar 5, execut toate vizitele pe care le aveam in plan, alerg repede la farmacia de pisici, iau prafuri ecologice de despuricare si, cu viteza luminii, ma prezint la blonda. Cand intru pe usa, il gasesc pe el.
Pisicul mic mic, are cateva saptamani bune, nu e deloc cafeniu cum l-a vazut blonda ci roscat si nu e deloc pe moarte ci alearga prin toata casa.
- Saracul.....
- Care sarac, ca vad ca e intreg.
- Acum ce facem?
- Il dam cu prafuri, ii dam demancare, il invatam sa denseze si sa cante si apoi mai vedem.
Operatiunea despuricarea o face ea. Saracul pisic, mai avea putin si devenea om de zapada.
- Mai lasa-l ca nu-i trebuie toata cutia.
- Dar puricii ce fac?
- Cum ce fac? Fug prin casa si apoi trebuie sa-i prindem si pe ei.
- Tu faci misto de mine....
- Eu, niciodata!!!!
Creatura portocalie suporta cu stoicism operatiunea, chiar cred ca i-a placut.
- Auzi, dar e fata sau baiat?
- E baiat.
- Cum ti-ai dat seama?
- Mi-am dat. Si uita-te la fata lui, are fata de golan. E baiat.
- Dar are mamele.
- Si ai vazut tu barbat fara?
Il mai hranim o data, dar nu prea mult, sa nu i se aplece si apoi il invat sa danseze si sa cante. Blonda a zis ca-s nebuna, dar pisicului i-a placut, motiv pentru care a stat doar la mine-n brate toata seara.
L-am botezat, dupa cum fusese deja botezat de stapana-sa - Gigi, desi sustinea ca e fata. Am lasat-o sa infrunte intalnirea de gradul 0.
- Auzi, daca e ceva, sun la 112 si apoi la tine.
- Nu, suni la mine si apoi sun eu la 112, ca sunt mai aproape si ajung mai repede.
DUMINICA, CAM LA ACEEASI ORA,
Suna telefonul.
- Fata, cealalta jumatatea detinatoare a apartamentului in care locuiesc a reactionat foarte misto. Nu-mi vine sa cred. S-a dus si i-a cumparat la pisic toate cele necesare. Dar eu nu vreau sa-l tin, el vrea.
- Esti dusa, nu ai adus tu pisicul.
- Da, dar se plictiseste, stii ce program avem noi.
- Lasa, ca mai vin eu sa stau cu el.
- Nu, exclus, nu tin pisicul.
- Bine, mai vedem.
- A, si vezi ca e fata si a zis domnul ca e foarte urata.
Asadar, acesta este GIGI, fina-meu. Eu sustin ca e motan, ma-sa ca e pisica, timpul va da dreptate uneia dintre noi.
Acum are o familie iubitoare. Tatal e normal, desi fusese prezentat ca cel mai mare pericol felin, ma-sa e dilie, dupa ce l-a scapat de la moarte sigura, vrea sa-l dea spre infiere. Eu va pot spune doar ca are ureche muzicala si inclinatii spre dans. Va tin la curent cu viata lui.....
Suna telefonul. La capatul celalalt, blonda.
- Unde esti?
- Pai nu-s!
- Pai cand vii, ca am facut o tampenie.
- Pai depinde cat de mare e tampenia. Nu-s in oras.
- Mi-am luat PET. E un pisic, intr-o padure l-am gasit. E mic, mic si saracul abia mai respira. E asa dragut. Trebuie sa vedem ce facem cu el, pana vine cealalta jumatate a familiei detinatoare a casei in care locuiesc, ca ma omoara, adica pana maine.
- La mine nu-l pot lua, ca-mi mananca PET-ul meu.
- Ti-ai lua PET si nu mi-ai zis!
- PET-ul meu zboara si avem o relatie doar dimineata, cand vine, la geam, sa-l hranesc... Exclus, mi-l mananca pisica, imi distrugi toate relatiile.
- Bine, bine, dar ce facem. E plin de purici, l-am spalat dar tot mai are. In plus, cred ca e pisica si o sa se inpuieze, cand o sa vada domnul, ne arunca pe amandoi de la etaj.
Bag viteza a sasea, desi Luluta are doar 5, execut toate vizitele pe care le aveam in plan, alerg repede la farmacia de pisici, iau prafuri ecologice de despuricare si, cu viteza luminii, ma prezint la blonda. Cand intru pe usa, il gasesc pe el.
Pisicul mic mic, are cateva saptamani bune, nu e deloc cafeniu cum l-a vazut blonda ci roscat si nu e deloc pe moarte ci alearga prin toata casa.
- Saracul.....
- Care sarac, ca vad ca e intreg.
- Acum ce facem?
- Il dam cu prafuri, ii dam demancare, il invatam sa denseze si sa cante si apoi mai vedem.
Operatiunea despuricarea o face ea. Saracul pisic, mai avea putin si devenea om de zapada.
- Mai lasa-l ca nu-i trebuie toata cutia.
- Dar puricii ce fac?
- Cum ce fac? Fug prin casa si apoi trebuie sa-i prindem si pe ei.
- Tu faci misto de mine....
- Eu, niciodata!!!!
Creatura portocalie suporta cu stoicism operatiunea, chiar cred ca i-a placut.
- Auzi, dar e fata sau baiat?
- E baiat.
- Cum ti-ai dat seama?
- Mi-am dat. Si uita-te la fata lui, are fata de golan. E baiat.
- Dar are mamele.
- Si ai vazut tu barbat fara?
Il mai hranim o data, dar nu prea mult, sa nu i se aplece si apoi il invat sa danseze si sa cante. Blonda a zis ca-s nebuna, dar pisicului i-a placut, motiv pentru care a stat doar la mine-n brate toata seara.
L-am botezat, dupa cum fusese deja botezat de stapana-sa - Gigi, desi sustinea ca e fata. Am lasat-o sa infrunte intalnirea de gradul 0.
- Auzi, daca e ceva, sun la 112 si apoi la tine.
- Nu, suni la mine si apoi sun eu la 112, ca sunt mai aproape si ajung mai repede.
DUMINICA, CAM LA ACEEASI ORA,
Suna telefonul.
- Fata, cealalta jumatatea detinatoare a apartamentului in care locuiesc a reactionat foarte misto. Nu-mi vine sa cred. S-a dus si i-a cumparat la pisic toate cele necesare. Dar eu nu vreau sa-l tin, el vrea.
- Esti dusa, nu ai adus tu pisicul.
- Da, dar se plictiseste, stii ce program avem noi.
- Lasa, ca mai vin eu sa stau cu el.
- Nu, exclus, nu tin pisicul.
- Bine, mai vedem.
- A, si vezi ca e fata si a zis domnul ca e foarte urata.
Asadar, acesta este GIGI, fina-meu. Eu sustin ca e motan, ma-sa ca e pisica, timpul va da dreptate uneia dintre noi.
Acum are o familie iubitoare. Tatal e normal, desi fusese prezentat ca cel mai mare pericol felin, ma-sa e dilie, dupa ce l-a scapat de la moarte sigura, vrea sa-l dea spre infiere. Eu va pot spune doar ca are ureche muzicala si inclinatii spre dans. Va tin la curent cu viata lui.....
duminică, 23 noiembrie 2008
DESCOPERIRI
Ieri mi-am imbogatit, din nou, cultura generala cu informatii pretioase si de nelapadat. Sper sa le uit repede, sa pot sa mi exersez memoria si saptamana viitoare, cand le voi auzi la fel. Ca sa fiu jurnalistic-corecta, nu pot preciza exact sursele, dar sunt mai mult de trei, sunt si audio, si video, si scrise, si sunt independente.
1. Mai intai, am aflat ca iarna, in Romania, ninge.Cu fulgi. Iar cand iarna, in Romania, ninge cu fulgi inseamna ca iarna a pus stapanire pe Romania.
2. Apoi, pentru ca iarna ninge cu fulgi, pe soselele din Romania se circula in conditii de iarna. Iar, pentru ca iarna, in Romania, se circula in conditii de iarna, inseamna ca haosul a pus stapanire pe trafic iar soferii trebuie sa aiba nervii de fier, tari, de otel, pentru a ajunge la destinatie, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna.
2 bis
Daca ninge iarna in Romania, drumarii trebuie sa munceasca de dimineata pana seara, sa deszapezeasca soselele. Daca au ghinion si mai bate si vant..., pardon, viscolul, atunci, clar, duc munca de Sisif.
3. In Romania, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna, e frig. Si polul frigului e la Miercurea Ciuc. Iar, pentru ca iarna ninge cu fulgi, se circula in conditi de iarna si mai ales pentru ca polul frigului e la Miercurea Ciuc, oamenii de acolo ( bine ca-s unguri, nu?) sunt nevoiti sa faca fata unor temperaturi minime record.
4. Cand e iarna si ninge cu fulgi, uneori se mai rup si cabluri de telefonie. Si ca se intampla o asa tragedie, localnicii sau locuitorii sunt nevoiti sa foloseasca retelele mobile, pana la remedierea urgenta a situatiei.
5. Si cum m-am plictisit deja de atatea informatii pe care probabil mintea mea nu va reusi sa le retina in intregime, asa ca astept urmatoarea ninsoare, va mai trec in revista doar cateva:
a. La cabanele din munte se ajunge, din cauza - sau datorita, dupa caz- conditiilor nefavorabile, cu masini de teren, dar ca oamenii blocati acolo nu vor ajutor, desi salvatori disponibili s-ar gasi.
b. Militia recomanda tuturor conductaorilor auto sa adapteze viteza la conditiile de mers, si sa nu plece la drum fara cauciucuri de iarna, lanturi si lopetica. (Am mai aflat, nu mai stiu de pe unde, ca trebuie sa folosesc luminile de intalnire, ca, daca nu, iau amenda. Asta stiam eu ca e si vara, dar se pare ca gresesc. :P)
6. Si in final, si o veste buna: dupa atatea probleme neasteptate pe care le-a adus iarna in Romania, doar pentru ca ninge, unii fura mai destepti ca noi toti. Stiau toate astea de dinainte. Iubitorii sporturilor de iarna care au luat deja cu asalt partiile din Romania, in special pe cele de pe Valea Prahovei, sunt fericiti ca iarna, in Romania, ninge.
Facand o recapitulare scurta, retinem:
In Romania, iarna ninge cu fulgi. Din aceasta cauza, pe sosele, se cirula in conditii de iarna, iar afara e frig. Drumarii deszapezesc soselele, cand nu e viscol; cand e, lucreaza in van. Pe munte nu se poate urca si sunt turisti blocati. Ar dori unii sa-i salveze, dar ei nu se lasa salvati. Militia vegheaza sa ninga regulamentar si exista si oameni fericiti.
Nu, n-am innebunit, doar ca, pentru prima data in viata mea, am visat urat, am dormit repede si m-am trezit devreme. Nu atat de urat cat sa ma sperii, dar suficient sa-mi amintesc de lucrurile care m-au marcat in ultimele ore.
Pai sunt atat de marcata ca zapada a pus stapanire pe Romania, ca ma intreb daca nu cumva au mutat astia Bucurestii in alta tara; cu tot cu mine, doar sa-mi faca in ciuda ca in alte parti ninge, iarna, cu fulgi si la mine in cartier tot o amarata de ploaie a dat.
1. Mai intai, am aflat ca iarna, in Romania, ninge.Cu fulgi. Iar cand iarna, in Romania, ninge cu fulgi inseamna ca iarna a pus stapanire pe Romania.
2. Apoi, pentru ca iarna ninge cu fulgi, pe soselele din Romania se circula in conditii de iarna. Iar, pentru ca iarna, in Romania, se circula in conditii de iarna, inseamna ca haosul a pus stapanire pe trafic iar soferii trebuie sa aiba nervii de fier, tari, de otel, pentru a ajunge la destinatie, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna.
2 bis
Daca ninge iarna in Romania, drumarii trebuie sa munceasca de dimineata pana seara, sa deszapezeasca soselele. Daca au ghinion si mai bate si vant..., pardon, viscolul, atunci, clar, duc munca de Sisif.
3. In Romania, iarna, cand ninge cu fulgi si se circula in conditii de iarna, e frig. Si polul frigului e la Miercurea Ciuc. Iar, pentru ca iarna ninge cu fulgi, se circula in conditi de iarna si mai ales pentru ca polul frigului e la Miercurea Ciuc, oamenii de acolo ( bine ca-s unguri, nu?) sunt nevoiti sa faca fata unor temperaturi minime record.
4. Cand e iarna si ninge cu fulgi, uneori se mai rup si cabluri de telefonie. Si ca se intampla o asa tragedie, localnicii sau locuitorii sunt nevoiti sa foloseasca retelele mobile, pana la remedierea urgenta a situatiei.
5. Si cum m-am plictisit deja de atatea informatii pe care probabil mintea mea nu va reusi sa le retina in intregime, asa ca astept urmatoarea ninsoare, va mai trec in revista doar cateva:
a. La cabanele din munte se ajunge, din cauza - sau datorita, dupa caz- conditiilor nefavorabile, cu masini de teren, dar ca oamenii blocati acolo nu vor ajutor, desi salvatori disponibili s-ar gasi.
b. Militia recomanda tuturor conductaorilor auto sa adapteze viteza la conditiile de mers, si sa nu plece la drum fara cauciucuri de iarna, lanturi si lopetica. (Am mai aflat, nu mai stiu de pe unde, ca trebuie sa folosesc luminile de intalnire, ca, daca nu, iau amenda. Asta stiam eu ca e si vara, dar se pare ca gresesc. :P)
6. Si in final, si o veste buna: dupa atatea probleme neasteptate pe care le-a adus iarna in Romania, doar pentru ca ninge, unii fura mai destepti ca noi toti. Stiau toate astea de dinainte. Iubitorii sporturilor de iarna care au luat deja cu asalt partiile din Romania, in special pe cele de pe Valea Prahovei, sunt fericiti ca iarna, in Romania, ninge.
Facand o recapitulare scurta, retinem:
In Romania, iarna ninge cu fulgi. Din aceasta cauza, pe sosele, se cirula in conditii de iarna, iar afara e frig. Drumarii deszapezesc soselele, cand nu e viscol; cand e, lucreaza in van. Pe munte nu se poate urca si sunt turisti blocati. Ar dori unii sa-i salveze, dar ei nu se lasa salvati. Militia vegheaza sa ninga regulamentar si exista si oameni fericiti.
Nu, n-am innebunit, doar ca, pentru prima data in viata mea, am visat urat, am dormit repede si m-am trezit devreme. Nu atat de urat cat sa ma sperii, dar suficient sa-mi amintesc de lucrurile care m-au marcat in ultimele ore.
Pai sunt atat de marcata ca zapada a pus stapanire pe Romania, ca ma intreb daca nu cumva au mutat astia Bucurestii in alta tara; cu tot cu mine, doar sa-mi faca in ciuda ca in alte parti ninge, iarna, cu fulgi si la mine in cartier tot o amarata de ploaie a dat.
EU NU CRED IN CUVINTE.....
Eu nu cred in cuvinte. Imbracate frumos in prea multe sau prea putine sentimente, mincinoase sau cat se poate de sincere, multe sau mai putine, noi sau mai vechi, cuvintele ascund, fura esenta sau o fac sa fie prea multa.
Imi place sa cred ca fac, mai mult decat spun....
Imi place sa cred ca fac, mai mult decat spun....
vineri, 21 noiembrie 2008
DILEME
Uneori ma simt atat de departe de mine, ca-mi vine sa iau telefonul, sa ma sun si sa vad cine raspunde la aparatul de la mine din mana. Mi-e teama ca va suna insa ocupat.
joi, 20 noiembrie 2008
E MAI IEFTIN SA FII INTELECTUAL
De cand mi-am schimbat statutul din pretinso-intelectuala in aproximativ-casnica auto-intretinuta, m-am decis sa ma aplec cu totul spre lucruri mult mai lumesti. Dupa ce am experimentat cateva retete de al doilea fel de mancare, cu succes spun degustatorii, m-am decis sa produc ciorba, la mine acasa. Ciorba-n vecini nu m-a satisfacut niciodata.
Si, ca sa faci ciorba, ai nevoie de recipient in care sa fierbi ciorba, normal. Nu stiu cum, dar nu mai detin un astfel de obiect. Cum s-a intamplat, de ce, cand, in ce conditii am ramas fara niciunul, nu mai stiu, dar nici nu ma intereseaza. N-am tinut niciodata la (t)oale, sa fie un pacat?
Dupa saptamani de negocieri cu propria-mi persoana, azi m-am dus sa cumpar OALA. In supermarket, la Cora.
Decizia, extrem de dificila; asa ca, pentru a atenua impactul psihic al noului meu statut social ajuns la stadiul de materializare, am inceput la departamentul cosmetice. Mai exact mi-am adus brusc aminte ca am nevoie de o perie noua si de spuma de par.
M-am asezat tacticos in fata raionului, mi-am trantit cosul pe jos, am luat distanta si am inceput sa citesc ostentativ etichete si sa compar traduceri. In momente ca acesta detest ca nu mai port ochelari, ca efectul ar fi de 10 ori mai mare. Deci....It's all about attitude! In 5 minute, era deja coada la raionul de spuma de par. In principal, barbati. Cum era destul de nepotrivit sa testeze din priviri drai vetar tafturi, se reorientau din vole' catre gel. Si cum sa nu-ti creasca brusc dorinta de a deveni si mai casnica atunci cand doi pisi-men, unul cu tepi, celalalt cu chelie, au urmatoarea discutie intelectuala?
- Eu d-asta folosesc, de doi ani, sunt fidel,( fata, completez eu in gandu-mi), zise intepatul.
- Si eu tot d-asta foloseam, e super bun, dar acum nu mai am nevoie. Ha, ha.... , zise nefericitul.
Dupa ce trag colcluzia ca barbatii e mai muieri ca femeile, aleg spuma pe care o stiam deja si, cu inima parca mai plina, ma duc spre oale. In drum, mai achizitionez un pulover, mov, marimea 10 ani, cu buric - prietenii stiu ce e, dragut. Imi doresc ca dupa prima spalare sa nu ajunga marimea 6 ani, sa nu mai am ce face cu el.
Si ma indrept, si ma indrept. La inceput nu gasesc raionul. Eu la alt supermarket sa caut oala nu ma mai duc. Cand sa rasuflu usurata, ca cineva mai presus de mine imi traseaza calea de ne-casnica, dau nas in nas cu oalele. Toate marimile, nu toate culorile - putine si hidoase. Rosu ardent cu interior in mozaic alb-negru, maro toailet cu mere si pere asortate, gri sobolan. Ma uit la preturi si cedez. Sun blonda.
- Nu pot sa fiu casnica, nu ma lasa preturile. ( adaug un semn de punctuatie neaos si la moda)
- Adica?
- Cu o oala marimea S cumpar doua carti, spre trei, literatura clasica.
- Oala te tine o viata.
- Si cartea ma tine o viata. Iar daca vad oribilitatile alea in casa, imi piere tot cheful de normalitate.
- Le tii in bucutarie.
- Pai ce bucataria nu e tot la mine?! Ciorba de peste pe fundal de prune galbene cu picatele maro. Horror. Bleah!
Blonda incearca sa fie rationala.
- Cauta una sub presiune, e aia simpla din inox, nu e colorata.
Ma uit eu in stanga, ma uit in dreapta. Execut doua tigai. Adica le dau pe jos, sonor.
- Ce ( semn de punctuatie) ai facut? ma inoportuneaza blonda.
- Nimic, aranjez tigaile la astia. Nu stateau bine pe raft..... Ce am facut?! Am dat cu ele pe jos, e bine?!.....Stai, am gasit. Oala sub presiune?! Nu, exclus. Costa cat un dictionar, d-ala ultima moda, cu toate semnele de punctuatie femeiesti si barbatesti in el.
- Bine, las' ca-ti iei tu alta data. Vezi ce mai spargi ca sa-ti ajunga banii pe care-i ai la tine!!!
O las pe blonda in ironiile ei. Nu plec din prima, ca, desi nu pot gati ciorba in tigaie, tot pot sa fac ceva. Asa ca, pana la urma cuminte, redusa la limitele mele anterioare ne-casnice, ma resemnez cu niste chestii demancare si asteptatul la casa. Nu mai trag concluzii, ca nu sunt bune la nimic.
Sa nu credeti insa ca am scris asa, degeaba, sa ma fac de doi lei cu noul meu statut. Nu, am scris sa-i amintesc unei alte persoane, femeie la casa ei, detinatoare de oale Princeps, marimea Zepter, ca mi-a promis ca-mi ia oala de ciorba, acum 2 saptamani fix. Nu vreau decat marimea XS, dar nu vreau sa dau eu bani pe ea, asta e ideea, mai ales dupa plimbarea de astazi. Noul meu statut de casnica intretinuta nu-mi permite. :)
P.S.
Blondo, daca o sa am vreodata copii sa nu ma lasi sa-i duc la supermarket sa vada pestii vii. "Mama, de ce are sange la gura?" e fraza care m-a convins sa fac toate cumparaturile la non-stopul din colt, macar pana la sfarsitul anului. Daca ma prinzi cu plodu' sa-i arat crapu' muribund, sa ceri sa fiu decazuta din drepturile parintesti. Ai deja acceptul meu pentru asta. Si asta e cat se poate de serios.
Si, ca sa faci ciorba, ai nevoie de recipient in care sa fierbi ciorba, normal. Nu stiu cum, dar nu mai detin un astfel de obiect. Cum s-a intamplat, de ce, cand, in ce conditii am ramas fara niciunul, nu mai stiu, dar nici nu ma intereseaza. N-am tinut niciodata la (t)oale, sa fie un pacat?
Dupa saptamani de negocieri cu propria-mi persoana, azi m-am dus sa cumpar OALA. In supermarket, la Cora.
Decizia, extrem de dificila; asa ca, pentru a atenua impactul psihic al noului meu statut social ajuns la stadiul de materializare, am inceput la departamentul cosmetice. Mai exact mi-am adus brusc aminte ca am nevoie de o perie noua si de spuma de par.
M-am asezat tacticos in fata raionului, mi-am trantit cosul pe jos, am luat distanta si am inceput sa citesc ostentativ etichete si sa compar traduceri. In momente ca acesta detest ca nu mai port ochelari, ca efectul ar fi de 10 ori mai mare. Deci....It's all about attitude! In 5 minute, era deja coada la raionul de spuma de par. In principal, barbati. Cum era destul de nepotrivit sa testeze din priviri drai vetar tafturi, se reorientau din vole' catre gel. Si cum sa nu-ti creasca brusc dorinta de a deveni si mai casnica atunci cand doi pisi-men, unul cu tepi, celalalt cu chelie, au urmatoarea discutie intelectuala?
- Eu d-asta folosesc, de doi ani, sunt fidel,( fata, completez eu in gandu-mi), zise intepatul.
- Si eu tot d-asta foloseam, e super bun, dar acum nu mai am nevoie. Ha, ha.... , zise nefericitul.
Dupa ce trag colcluzia ca barbatii e mai muieri ca femeile, aleg spuma pe care o stiam deja si, cu inima parca mai plina, ma duc spre oale. In drum, mai achizitionez un pulover, mov, marimea 10 ani, cu buric - prietenii stiu ce e, dragut. Imi doresc ca dupa prima spalare sa nu ajunga marimea 6 ani, sa nu mai am ce face cu el.
Si ma indrept, si ma indrept. La inceput nu gasesc raionul. Eu la alt supermarket sa caut oala nu ma mai duc. Cand sa rasuflu usurata, ca cineva mai presus de mine imi traseaza calea de ne-casnica, dau nas in nas cu oalele. Toate marimile, nu toate culorile - putine si hidoase. Rosu ardent cu interior in mozaic alb-negru, maro toailet cu mere si pere asortate, gri sobolan. Ma uit la preturi si cedez. Sun blonda.
- Nu pot sa fiu casnica, nu ma lasa preturile. ( adaug un semn de punctuatie neaos si la moda)
- Adica?
- Cu o oala marimea S cumpar doua carti, spre trei, literatura clasica.
- Oala te tine o viata.
- Si cartea ma tine o viata. Iar daca vad oribilitatile alea in casa, imi piere tot cheful de normalitate.
- Le tii in bucutarie.
- Pai ce bucataria nu e tot la mine?! Ciorba de peste pe fundal de prune galbene cu picatele maro. Horror. Bleah!
Blonda incearca sa fie rationala.
- Cauta una sub presiune, e aia simpla din inox, nu e colorata.
Ma uit eu in stanga, ma uit in dreapta. Execut doua tigai. Adica le dau pe jos, sonor.
- Ce ( semn de punctuatie) ai facut? ma inoportuneaza blonda.
- Nimic, aranjez tigaile la astia. Nu stateau bine pe raft..... Ce am facut?! Am dat cu ele pe jos, e bine?!.....Stai, am gasit. Oala sub presiune?! Nu, exclus. Costa cat un dictionar, d-ala ultima moda, cu toate semnele de punctuatie femeiesti si barbatesti in el.
- Bine, las' ca-ti iei tu alta data. Vezi ce mai spargi ca sa-ti ajunga banii pe care-i ai la tine!!!
O las pe blonda in ironiile ei. Nu plec din prima, ca, desi nu pot gati ciorba in tigaie, tot pot sa fac ceva. Asa ca, pana la urma cuminte, redusa la limitele mele anterioare ne-casnice, ma resemnez cu niste chestii demancare si asteptatul la casa. Nu mai trag concluzii, ca nu sunt bune la nimic.
Sa nu credeti insa ca am scris asa, degeaba, sa ma fac de doi lei cu noul meu statut. Nu, am scris sa-i amintesc unei alte persoane, femeie la casa ei, detinatoare de oale Princeps, marimea Zepter, ca mi-a promis ca-mi ia oala de ciorba, acum 2 saptamani fix. Nu vreau decat marimea XS, dar nu vreau sa dau eu bani pe ea, asta e ideea, mai ales dupa plimbarea de astazi. Noul meu statut de casnica intretinuta nu-mi permite. :)
P.S.
Blondo, daca o sa am vreodata copii sa nu ma lasi sa-i duc la supermarket sa vada pestii vii. "Mama, de ce are sange la gura?" e fraza care m-a convins sa fac toate cumparaturile la non-stopul din colt, macar pana la sfarsitul anului. Daca ma prinzi cu plodu' sa-i arat crapu' muribund, sa ceri sa fiu decazuta din drepturile parintesti. Ai deja acceptul meu pentru asta. Si asta e cat se poate de serios.
miercuri, 19 noiembrie 2008
SUNT IN SEVRAJ
Buna ziua. Ma cheama Oana si am mai multi ani decat ati zice dupa ce ma ascultati scriind. Nu sunt alcoolica si nici nu stiu daca o sa devin vreodata. Orice e posibil. Sunt in sevraj, de doua zile. Nu am luat niciodata droguri, de niciun fel, nici albe, nici negre, nici in stare solida, nici prafuri si nici frunze. Singurele frunzulite consumate au fost de tutun. De la ele am ajuns in sevraj.
Fumez de la 17 ani si m-am mai lasat, ca am vrut eu, de doua ori. Ultima oara m-a tinut patru zile, penultima oara, patru ani. Mai demult puneam pariuri ca nu fumez zile sau luni. Am martori care pot confirma ca le-am luat bani buni din astfel de competitii. N-am fost niciodata dependenta, pana acum.
Acum? Sunt in sevraj. Nu-mi tremura mainile, nu ma dor muschii, nu am insomnii, dar as fuma 3 pachete dintr-o data, de fiecare data cand ma enervez. In ultimele doua zile nu m-am enervat niciodata, asa ca nu am avut de ce sa fumez. Dar am decis sa ma declar preventiv in sevraj
Nici maine nu ma enervez si nici in urmatoarele 257 de zile, asa ca nu o sa fumez. Dar o sa raman in sevraj. Dupa aceasta perioada, nu mai garantez nimic, trebuie si aia care au votat NU la sondaj sa aiba o satisfactie, pai da?
Fumez de la 17 ani si m-am mai lasat, ca am vrut eu, de doua ori. Ultima oara m-a tinut patru zile, penultima oara, patru ani. Mai demult puneam pariuri ca nu fumez zile sau luni. Am martori care pot confirma ca le-am luat bani buni din astfel de competitii. N-am fost niciodata dependenta, pana acum.
Acum? Sunt in sevraj. Nu-mi tremura mainile, nu ma dor muschii, nu am insomnii, dar as fuma 3 pachete dintr-o data, de fiecare data cand ma enervez. In ultimele doua zile nu m-am enervat niciodata, asa ca nu am avut de ce sa fumez. Dar am decis sa ma declar preventiv in sevraj
Nici maine nu ma enervez si nici in urmatoarele 257 de zile, asa ca nu o sa fumez. Dar o sa raman in sevraj. Dupa aceasta perioada, nu mai garantez nimic, trebuie si aia care au votat NU la sondaj sa aiba o satisfactie, pai da?
BANII N-ADUC FERICIREA
Azi am aflat ca Luluta imbatraneste iar vestea m-a trimis direct in depresie... financiara.
La pranz am fost amandoua la revizie. Cucoana s-a ales, pe langa preconizatele filtre si uleiuri, cu frane noi si cu o reprogramare la lifting de nu stiu ce role si curele saptamana viitoare; eu mi-am reviziuit bugetul, planurile de vacanta si starea psihica.
Cand am ajuns acolo, am vazut ca filtrele aveau reducere si speram sa-i iau Lulutei macar o cizma de iarna din banii astfel economisiti. Cand am plecat nu mai aveam niciun ban in protofel si deja o linie de creditare ipotetica deschisa la prieteni sa-i achit cocoanei amenajarile interioare viitoare.
Care e partea buna in toata afacerea? Pai am aflat ca masina mea nu a avut nevoie timp de 3 ani jumate si aproape 80 de mii de kilometri de nimic in afara de filtre si ulei. Cica asta e de bine.
Cat despre restul.... le gasim noi o solutie. :)
La pranz am fost amandoua la revizie. Cucoana s-a ales, pe langa preconizatele filtre si uleiuri, cu frane noi si cu o reprogramare la lifting de nu stiu ce role si curele saptamana viitoare; eu mi-am reviziuit bugetul, planurile de vacanta si starea psihica.
Cand am ajuns acolo, am vazut ca filtrele aveau reducere si speram sa-i iau Lulutei macar o cizma de iarna din banii astfel economisiti. Cand am plecat nu mai aveam niciun ban in protofel si deja o linie de creditare ipotetica deschisa la prieteni sa-i achit cocoanei amenajarile interioare viitoare.
Care e partea buna in toata afacerea? Pai am aflat ca masina mea nu a avut nevoie timp de 3 ani jumate si aproape 80 de mii de kilometri de nimic in afara de filtre si ulei. Cica asta e de bine.
Cat despre restul.... le gasim noi o solutie. :)
marți, 18 noiembrie 2008
MI-E DOR
Mi-e dor de iarna, de aceea in care lemnele mocneau intr-o soba cu gaze la bunici, de serile cand afara ningea, iar noi, in casa, mancam placinta din dovleac copt si ascultam povesti nevreodata scrise.
Mi-e dor de sunetul zapezii strivite sub bocanci mari de colindator, de rontaitul de mere si covrigi, de imaginea obrajilor lor atat de rosii. Mi-e dor sa-mi doresc sa ma duc si eu cu colindul prin sat, desi niciodata nu am avut curajul acesta.
Mi-e dor de vara, de aceea in care in fiecare zi bunica-mea se ruga frenetic sa ma dau jos din cires si de fiecare data ii spuneam ca mai am putin de citit din carte. Mi-e dor sa aud ca un om mai are nevoie si de mancare ca sa traiasca.
Mi-e dor de serile in care adunam insecte, sa am cel mai tare insectar, si-l aveam. De cearsaful alb, agatat pe culme - ispita pentru zburatoare. Mi-e dor sa joc sah cu bunica-meu si sa ma lase sa-l bat aproape de fiecare data si de boscoradeala bunica-mii - iar imi murdarest lenjeria sau mai lasa copilul sa doarma.
Mi-e dor de toamna, de aceea in care o obligam pe maica-mea sa-mi impleteasca parul cret. Sa nu va inchiuiti ca era mica, nu, eram ditamai golanca de liceu. Imi placea atat de mult cum se juca cu parul meu, incat nu voiam sa inteleg in ruptul capului ca parca nu merge sa ma duc cu parul zburlit la scoala.
Mi-e doar de primavara, de cea a vietii mele. De lipsa de griji, de vacante, de maidan, de toti copii - si cei pe care-i bateam si cei de la care mancam bataie. Mi-e dor sa ma parasca cineva ca am facut vreo boacana. Mi-e dor!
Dar cel mai dor mi-e de oameni. De cei care nu mai sunt aici si de cei care, in fapt, nu au fost niciodata. De dorul asta imi va fi intotdeauna extrem de dor.
Asta fuse o leapsa, de la Dan. Sa mearga la Ioana si la Nico, si la cine o mai vrea ea.
Mi-e dor de sunetul zapezii strivite sub bocanci mari de colindator, de rontaitul de mere si covrigi, de imaginea obrajilor lor atat de rosii. Mi-e dor sa-mi doresc sa ma duc si eu cu colindul prin sat, desi niciodata nu am avut curajul acesta.
Mi-e dor de vara, de aceea in care in fiecare zi bunica-mea se ruga frenetic sa ma dau jos din cires si de fiecare data ii spuneam ca mai am putin de citit din carte. Mi-e dor sa aud ca un om mai are nevoie si de mancare ca sa traiasca.
Mi-e dor de serile in care adunam insecte, sa am cel mai tare insectar, si-l aveam. De cearsaful alb, agatat pe culme - ispita pentru zburatoare. Mi-e dor sa joc sah cu bunica-meu si sa ma lase sa-l bat aproape de fiecare data si de boscoradeala bunica-mii - iar imi murdarest lenjeria sau mai lasa copilul sa doarma.
Mi-e dor de toamna, de aceea in care o obligam pe maica-mea sa-mi impleteasca parul cret. Sa nu va inchiuiti ca era mica, nu, eram ditamai golanca de liceu. Imi placea atat de mult cum se juca cu parul meu, incat nu voiam sa inteleg in ruptul capului ca parca nu merge sa ma duc cu parul zburlit la scoala.
Mi-e doar de primavara, de cea a vietii mele. De lipsa de griji, de vacante, de maidan, de toti copii - si cei pe care-i bateam si cei de la care mancam bataie. Mi-e dor sa ma parasca cineva ca am facut vreo boacana. Mi-e dor!
Dar cel mai dor mi-e de oameni. De cei care nu mai sunt aici si de cei care, in fapt, nu au fost niciodata. De dorul asta imi va fi intotdeauna extrem de dor.
Asta fuse o leapsa, de la Dan. Sa mearga la Ioana si la Nico, si la cine o mai vrea ea.
luni, 17 noiembrie 2008
DACA
POSTARE CU CIRCUIT INCHIS
Daca de maine nu fac ce trebuia sa fac de mult (fix doua lucruri), imi rog prietenii sa ma ignore total pana la sfarsitul anului. Ca tot l-am decretat al meu. :)
P.S. Am lansat sondaj, sa vad care mai este ponderea de incredere in ambitia mea. Stiti ca eu nu trisez si stiu ca unii dintre voi imi vor respecta dorinta daca voi calca pe langa promisiune. :)
Daca de maine nu fac ce trebuia sa fac de mult (fix doua lucruri), imi rog prietenii sa ma ignore total pana la sfarsitul anului. Ca tot l-am decretat al meu. :)
P.S. Am lansat sondaj, sa vad care mai este ponderea de incredere in ambitia mea. Stiti ca eu nu trisez si stiu ca unii dintre voi imi vor respecta dorinta daca voi calca pe langa promisiune. :)
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
CHEIA
Cheia este acel obiect mic, indispensabil, care te ajuta sa patrunzi in tainele anumitor lucruri. Nu e nimic mistic in aceasta afirmatie, din contra, totul e cat se poate de penibilo-practic.
De ceva vreme am o problema cu cheia, de toate tipurile.
Cel mai mult ma provoaca aia de la intrarea in bloc. Si ma provoaca doar la ore nepotrivite si cand nu detin niciun obiect de comunicare in masa, asupra mea adica, pe scurt, telefonul.
Cam cum stau lucrurile..... Pai simplu. De fiecare data cand ajung acasa devreme sau tarziu - depinde exclusiv de unghiul de perceptie a lucrurilor, de fiecare data cand plec in apropiere fara telefon, cheia refuza sa mearga. O introduc in lacasul dedicat ei, o invart, o data, de doua ori, de n ori si nimic. Sa sun la interfonul vecinilor, nu-mi vine la X dimineata, sa sun la un prieten, nu am cum, ce telefonul e descarcat, asa ca mai incerc, o data, de doua ori, de n ori..... Pana acum am avut noroc. Pana la urma a mers. M-am gandit insa la solutiile pe care ar trebui sa le adopt in caz de urgenta - cea mai simpla ar fi sa ma imprietenesc cu Luluta o noapte, dar cred ca am fi amandoua stresate de atata imprietenire si, desi mi s-a spus ca e sifonier si biblioteca ambulanta, nu a devenit inca dormitor; ar mai fi o varianta - sa ma duc la cel mai apropiat prieten - cam la doua blocuri distanta si sa sun la interfon. Dar poate nu merita asta.....
Cam asta e aventura cheii de la intrarea in bloc, cheia de la intrarea in casa are o alta poveste. Mai simpa si mai, mai cum?
Intr-o dimineata suna la intrare, nu raspund, nu avea cine sa ma caute. Cand dam sa plecam.....
- Ai pus tu cheia in usa acum?
- Nu, de ce?
- E pe dinafara....
- Inseamna ca a ramas de azi-noapte.
- D-aia suna la usa... Sa ma anunte ca aveam cheia in usa.
Nu a intrat nimeni peste. Pana la urma vecinii mei sunt baieti de treaba, iar cheia e un accesoriu. Si atat. Cine are nevoie de incuietori?
De ceva vreme am o problema cu cheia, de toate tipurile.
Cel mai mult ma provoaca aia de la intrarea in bloc. Si ma provoaca doar la ore nepotrivite si cand nu detin niciun obiect de comunicare in masa, asupra mea adica, pe scurt, telefonul.
Cam cum stau lucrurile..... Pai simplu. De fiecare data cand ajung acasa devreme sau tarziu - depinde exclusiv de unghiul de perceptie a lucrurilor, de fiecare data cand plec in apropiere fara telefon, cheia refuza sa mearga. O introduc in lacasul dedicat ei, o invart, o data, de doua ori, de n ori si nimic. Sa sun la interfonul vecinilor, nu-mi vine la X dimineata, sa sun la un prieten, nu am cum, ce telefonul e descarcat, asa ca mai incerc, o data, de doua ori, de n ori..... Pana acum am avut noroc. Pana la urma a mers. M-am gandit insa la solutiile pe care ar trebui sa le adopt in caz de urgenta - cea mai simpla ar fi sa ma imprietenesc cu Luluta o noapte, dar cred ca am fi amandoua stresate de atata imprietenire si, desi mi s-a spus ca e sifonier si biblioteca ambulanta, nu a devenit inca dormitor; ar mai fi o varianta - sa ma duc la cel mai apropiat prieten - cam la doua blocuri distanta si sa sun la interfon. Dar poate nu merita asta.....
Cam asta e aventura cheii de la intrarea in bloc, cheia de la intrarea in casa are o alta poveste. Mai simpa si mai, mai cum?
Intr-o dimineata suna la intrare, nu raspund, nu avea cine sa ma caute. Cand dam sa plecam.....
- Ai pus tu cheia in usa acum?
- Nu, de ce?
- E pe dinafara....
- Inseamna ca a ramas de azi-noapte.
- D-aia suna la usa... Sa ma anunte ca aveam cheia in usa.
Nu a intrat nimeni peste. Pana la urma vecinii mei sunt baieti de treaba, iar cheia e un accesoriu. Si atat. Cine are nevoie de incuietori?
vineri, 14 noiembrie 2008
SA-TI PESE
Ca sa muti muntii trebuie sa ajungi la ei. Ca sa ajungi la munti trebuie sa pornesti din loc si sa gasesti calea. Cateodata obosim, ne plictisim, nu ne mai pasa si nu mai vrem nici macar sa vedem acei munti. Pentru un om ca mine, inevtabil toate aceste momente trec si niciodata nu e prea tarziu.
miercuri, 12 noiembrie 2008
PISI RULZ!
Pisi, zisa si Pepusa, este acel personaj care incearca sa ne umple viata tuturor. Fiecare femeie e pisi in felul ei, macar o zi pe an, o saptamana in viata. Cum PISI e diversa, am incercat sa le gasesc pe cele mai reprezentative. Lista e open, not minded.
SUPER-PISI
SUPER-PISI isi plimba geanta prin Mall, accesoriu la noile silicoane marimea C spre D. Zambeste cu gurita pana la urechi, sa nu se vada cusatura de la lift-in'. Isi da ochii peste cap atunci cand nu stie sa rapunda la o intrebare si sofeaza, neaparat, o masina d-aia mare cu nume straine greu de pronuntat - Porsu' generic. Coeficientul de inteligenta de care dispune e invers proportional cu contul din banca al prietenului. Se indragosteste frecvent. De numere cu multe cifre. Cand e parasita sufera, dar se repliaza repede. Nu lucreaza niciodata in gasca pentru ca risca sa-i fure alta pisi norocul.
EMO - PISI
Genul intelectual. Modesta, frumoasa, desteapta, conservatoare, cu o familie si/sau o cariera beton, pe scurt 5 in 1, emo-pisi isi scoate gherutele doar atunci cand se simte amenintata. Face pe dependenta, dar de fapt controleaza toate situatiile. Stie sa-si foloseasca toate talentele, de la nurii, la amenintari, iar cand nu mai are munitie, trece la taiat venele.
PERVERSO-PISI
Din familie "buna", adica detinand ceva pozitie sociala, face pe independenta. Are casa ei, masina ei, viata ei; greu construite, cu bani de la tata. Munceste din pasiune pana la epuizare; pasiunea de a parea normala. Se simte epuizata uneori, asa ca aplica formula deja consacrata: "Da-i in p.... mea pe toti m... aia de la serviciu, ce nevoie am eu de ei?" E prietena cu baietii si isi bareste consoartele, mult mai rau ca celelalte pisi. Isi pune-n valoare limitele atunci cand vorbeste mai ales despre altele. " Ce umbli ma cu grasa aia?", " E proasta ailalta, stiu eu!" " Ce varza esti, ba, te uiti la toate ratatele". Dintre toate genurile de PISI, mie una mi se pare cea mai periculoasa.
PISI - MAN
Orice exceptie confirma regula. Nu e metrosexual, nu-si plimba unghiile pe la stilist si nici pieptul pe la depilator. Nu merge in Mall decat rar. Face pe macho, dar e unul in mizerie. Aspira la mai mult si testeaza orice teren posibil. Sufera atunci cand e refuzat si pica in depresie. Atunci cand nu e, face pe durul. N-are bile decat la jocurile de societate pe care le joaca in fiecare saptamana cu "golanii". Isi da ochii peste cap si pozeaza in victima. Ar purta o geanta Gucci, dar nu da bine, asa ca renunta. Barbatul in varianta feminina sau PISI-MAN.
P.S. Sa nu ziceti ca sunt rea, va spun si eu ce fel de pisi mi-s. E simplu - am putin din toate, mai mult din nimic. Pai, nu am geanta de firma, silicoane si nici nu conduc X5-ul, nu am familie, proprie si a mea, construita de mine, nu-s intelgienta, modestia mi-am pierdut-o de mult si nici lame in casa, nu am bani de la tata, nici casa, dar am masina. Asa zisele defecte fizice ale celorlalti mi se par calitati.
Dar, eu sunt subiectiva, asa ca o sa va las pe voi sa ma caracterizati. II rog doar pe cei care ma cunosc sa voteze. Ma cunoaste cineva?!
SUPER-PISI
SUPER-PISI isi plimba geanta prin Mall, accesoriu la noile silicoane marimea C spre D. Zambeste cu gurita pana la urechi, sa nu se vada cusatura de la lift-in'. Isi da ochii peste cap atunci cand nu stie sa rapunda la o intrebare si sofeaza, neaparat, o masina d-aia mare cu nume straine greu de pronuntat - Porsu' generic. Coeficientul de inteligenta de care dispune e invers proportional cu contul din banca al prietenului. Se indragosteste frecvent. De numere cu multe cifre. Cand e parasita sufera, dar se repliaza repede. Nu lucreaza niciodata in gasca pentru ca risca sa-i fure alta pisi norocul.
EMO - PISI
Genul intelectual. Modesta, frumoasa, desteapta, conservatoare, cu o familie si/sau o cariera beton, pe scurt 5 in 1, emo-pisi isi scoate gherutele doar atunci cand se simte amenintata. Face pe dependenta, dar de fapt controleaza toate situatiile. Stie sa-si foloseasca toate talentele, de la nurii, la amenintari, iar cand nu mai are munitie, trece la taiat venele.
PERVERSO-PISI
Din familie "buna", adica detinand ceva pozitie sociala, face pe independenta. Are casa ei, masina ei, viata ei; greu construite, cu bani de la tata. Munceste din pasiune pana la epuizare; pasiunea de a parea normala. Se simte epuizata uneori, asa ca aplica formula deja consacrata: "Da-i in p.... mea pe toti m... aia de la serviciu, ce nevoie am eu de ei?" E prietena cu baietii si isi bareste consoartele, mult mai rau ca celelalte pisi. Isi pune-n valoare limitele atunci cand vorbeste mai ales despre altele. " Ce umbli ma cu grasa aia?", " E proasta ailalta, stiu eu!" " Ce varza esti, ba, te uiti la toate ratatele". Dintre toate genurile de PISI, mie una mi se pare cea mai periculoasa.
PISI - MAN
Orice exceptie confirma regula. Nu e metrosexual, nu-si plimba unghiile pe la stilist si nici pieptul pe la depilator. Nu merge in Mall decat rar. Face pe macho, dar e unul in mizerie. Aspira la mai mult si testeaza orice teren posibil. Sufera atunci cand e refuzat si pica in depresie. Atunci cand nu e, face pe durul. N-are bile decat la jocurile de societate pe care le joaca in fiecare saptamana cu "golanii". Isi da ochii peste cap si pozeaza in victima. Ar purta o geanta Gucci, dar nu da bine, asa ca renunta. Barbatul in varianta feminina sau PISI-MAN.
P.S. Sa nu ziceti ca sunt rea, va spun si eu ce fel de pisi mi-s. E simplu - am putin din toate, mai mult din nimic. Pai, nu am geanta de firma, silicoane si nici nu conduc X5-ul, nu am familie, proprie si a mea, construita de mine, nu-s intelgienta, modestia mi-am pierdut-o de mult si nici lame in casa, nu am bani de la tata, nici casa, dar am masina. Asa zisele defecte fizice ale celorlalti mi se par calitati.
Dar, eu sunt subiectiva, asa ca o sa va las pe voi sa ma caracterizati. II rog doar pe cei care ma cunosc sa voteze. Ma cunoaste cineva?!
marți, 11 noiembrie 2008
VIRTUAL PARTY
Azi mi-s la petrecere, la una virtuala. M-am auto-invitat la Dan, ca a fost cu auto-invitatie. Mi-am calcat pijamalele de gala, ca m-am pus deja in coltul roz. Nu prea am experienta cu astfel de chefuri, dar macar o sa stau pe bara si o sa observ. E bairam ECO cu specific est-european. Ce m-a convins?
luni, 10 noiembrie 2008
PONTURI DE PARCARE
Mai intai va anunt ca masinile se ridica dupa program clar stabilit, ce credeti ca in meseria asta treaba nu e bine organizata? Asadar, in sectorul 6, Melitia Ridicarii functioneaza cu succes intre 8 dimineata si 8 seara in cursul saptamanii, adica de luni pana vineri, si are program redus in weekend, de la 8 la 14.
Acestea fiind spune, iata ce va propun.
PONTUL 1
1. Veniti acasa doar dupa 8 seara si plecati inainte de 8 dimineata. ( Pont suplimentar - melitia face cam 15 minute pana la locul faptii, asa ca puteti dormi linistiti inca 5 minute suplimentare. La opt si 15 sa nu mai fiti insa de gasit.
2. Daca veniti mai devreme, parcati linstiti in locul interzis, dar asigurati-va ca aveti la dumneavoastra REBUS, o carte de citit, cartofi de curatat sau orice obiect care v-ar putea destinde si de care v-ati putea repede debarasa. Daca vedeti ceva suspect, fugiti cat va tin rotile si mai veniti inapoi abia dupa orele 20.
3. Daca vreti sa dormiti mai mult dimineata si ati parcat unde nu trebuie, solutia e simpla. Puneti ceasul sa sune, va dati jos din pat, sus in toale, jos din bloc si sus in masina. Panditi pe unul care se duce la serviciu matinal si-i furati locul. Dupa aceasta procedura, puteti dormi linistiti....Pentru cei carora le fuge somnul usor, n-am solutii. Eu mi-am pus memento la 8, pe toate telefoanele, mai putin pe ala fix. Ma trezesc, ma gandesc unde am parcat si, daca am vreo problema, pac aplic procedura 3.
PONTUL 2
Daca nu va deranjeaza sa schimbati ultimele variante de " du-te-n..., fir'ai... sau Pepuse M...." cu vecinii, va puteti incerca norocul pe stradute. Aici functioneaza, cu succes, tripticele din Militari, Drumul Taberei si alte zone afectate. Iti lasi masina fara frana de mana trasa si nebagata in viteza, ca urmatorul sa-si poate face loc. E ceva de genul asta.......
Singurul risc e ca puteti ajunge in seara asta in Drumul Taberei si sa plecati maine din Militari.
PONTUL 3
Presupune investigatie. Identificati un supermarket cu parcare subterana in apropierea locuintei. Astia nu dau voie parcarii pe timp de noapte la ei, dar incercati o intelegere cu paznicul si poate va iese ceva. Eu n-am avut succes, dar mai incerc. La supermarketul de la 1 km distanta de casa, mi-au dat pas; mai am vreo cateva pe autostrada. Daca ma accepta, impusc doi iepuri. Nu ma mai doare capul cu parcarea si ma apuc si de jogging. 5 kilometri pe zi m-ar tine in forma......
PONTUL 4
Ideea mi-a venit azi cand am constatat fara stupoare ca liftul nu merge iar. Daca tot a devenit ceva frecvent si nu exista sanse reale sa fie reparat, o sa propun la administratie sa ia unul putin mai mare. Iau lectii de urcat cateva trepte cu Luluta si o garez cu succes la un etaj superior. I-am amenajat deja loc pe hol si o trec si la intretinere, sa nu existe vorbe.
Acestea fiind spune, va doresc la cat mai multe parcari! :)
Acestea fiind spune, iata ce va propun.
PONTUL 1
1. Veniti acasa doar dupa 8 seara si plecati inainte de 8 dimineata. ( Pont suplimentar - melitia face cam 15 minute pana la locul faptii, asa ca puteti dormi linistiti inca 5 minute suplimentare. La opt si 15 sa nu mai fiti insa de gasit.
2. Daca veniti mai devreme, parcati linstiti in locul interzis, dar asigurati-va ca aveti la dumneavoastra REBUS, o carte de citit, cartofi de curatat sau orice obiect care v-ar putea destinde si de care v-ati putea repede debarasa. Daca vedeti ceva suspect, fugiti cat va tin rotile si mai veniti inapoi abia dupa orele 20.
3. Daca vreti sa dormiti mai mult dimineata si ati parcat unde nu trebuie, solutia e simpla. Puneti ceasul sa sune, va dati jos din pat, sus in toale, jos din bloc si sus in masina. Panditi pe unul care se duce la serviciu matinal si-i furati locul. Dupa aceasta procedura, puteti dormi linistiti....Pentru cei carora le fuge somnul usor, n-am solutii. Eu mi-am pus memento la 8, pe toate telefoanele, mai putin pe ala fix. Ma trezesc, ma gandesc unde am parcat si, daca am vreo problema, pac aplic procedura 3.
PONTUL 2
Daca nu va deranjeaza sa schimbati ultimele variante de " du-te-n..., fir'ai... sau Pepuse M...." cu vecinii, va puteti incerca norocul pe stradute. Aici functioneaza, cu succes, tripticele din Militari, Drumul Taberei si alte zone afectate. Iti lasi masina fara frana de mana trasa si nebagata in viteza, ca urmatorul sa-si poate face loc. E ceva de genul asta.......
Singurul risc e ca puteti ajunge in seara asta in Drumul Taberei si sa plecati maine din Militari.
PONTUL 3
Presupune investigatie. Identificati un supermarket cu parcare subterana in apropierea locuintei. Astia nu dau voie parcarii pe timp de noapte la ei, dar incercati o intelegere cu paznicul si poate va iese ceva. Eu n-am avut succes, dar mai incerc. La supermarketul de la 1 km distanta de casa, mi-au dat pas; mai am vreo cateva pe autostrada. Daca ma accepta, impusc doi iepuri. Nu ma mai doare capul cu parcarea si ma apuc si de jogging. 5 kilometri pe zi m-ar tine in forma......
PONTUL 4
Ideea mi-a venit azi cand am constatat fara stupoare ca liftul nu merge iar. Daca tot a devenit ceva frecvent si nu exista sanse reale sa fie reparat, o sa propun la administratie sa ia unul putin mai mare. Iau lectii de urcat cateva trepte cu Luluta si o garez cu succes la un etaj superior. I-am amenajat deja loc pe hol si o trec si la intretinere, sa nu existe vorbe.
Acestea fiind spune, va doresc la cat mai multe parcari! :)
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
CUM A FENTAT BRUNETA MELITIA, IAR PRIMARIA A FENTAT-O PE EA
Ce-si poate dori un om cand se trezeste sambata la pranz, isi pune laptopul in spate, se imbraca regulamentar pentru un drum lungut si coboara s-o porneasca?
Sa nu-si mai gaseasca masina, va spun eu!
Mi s-a intamplat azi, la 12 jumate. Pregatita de prezumtiva bataie verbala cu soferii de le autostrada intunericului, numerotata generic cu numar unic 1, am plecat, incarcata ca un Mos Craciun, spre locuri mai primitoare. Ajung la soseaua principala si ia masina de unde nu-i. De data asta nici macar nu uitasem unde parcasem cum mi se intampla in 92.8 la suta din timp; dar Luluta se incapatana sa nu fie acolo. Ma bag repede in sedinta cu propria-mi memorie. Poate, totusi, am uitat unde-am parcat, imi zic. Nimic, acolo parcasem, stiam sigur. Cu toate astea trec la verificari aprofundate. Dau ocol la bloc, la al meu. O data, de doua ori. Nimic. Dau ocol si la blocul vecin, poate am uitat unde stau. Tot nimic. Simt cum mi se urca la neuroni un ceva nedefinit. Nu-mi vine in cap decat o singura idee: " Mi-au furat masina!". Incep sa mi se amestece franturi de contract de casco in cap. "Mi-am platit oare rata la timp? Am asigurare de furt, dar iti dai seama cat dureaza. Si iubeam masina aia, avea personalitatea ei.Ce ma fac eu fara Luluta?"
Ce sa fac? Imi sun prietena blonda. Nu raspunde, normal. II dau mesaj. Sec si la obiect. " Mi-a disparut masina. Nu e gluma!" Nimic.
Ma asez cu posteriorul pe asfalt si ma gandesc. Mai profund decat o facusem pana atunci. Imi strafulgera ideea ca mi-or fi ridicat-o vreunii, in exces de zel si o fi la vreo institutie publica. Dar sa fi scapat aproape doi ani de asta si sa mi se intample sambata asta la pranz?
Scot laptopul sa fur un wireless de pe vreundeva din zona. Wireless-ul nu se lasa furat, asa ca apelez la telefon. 931, primaria sectorului X.
- Buna ziua. Exista vreo sansa sa imi fi ridicat dumneavoastra masina?
- Exista! Sunati la Politia Comunitara.
Sun.
- Buna ziua. Masina mea e la dumneavoastra?
- Stati sa verificam. PAUZA DE ASTEPTARE. Este!
- Bine, o vreau inapoi.
- Pai e simplu. Mergeti pe strada X, luati amenda, platiti niste taxe si o luati.
- Cat?
- 650 de lei.
- Wow, 650 de lei.
- Da, si vedeti ca azi e program pana la 14.00
Ies din consternare si explodez. Scapasem de o forma de infarct, ma pregateam de a doua.Luluta era vie, imi luasera tembelii masina. In mintea mea se aduna toate injuraturile posibile din limba romana. Stau de aproape doi ani in cartier, am fost la un pas sa ma linseze vecinii ca le luam locurile de parcare, m-am certat cu toti cretinii, au vrut sa ma taie, m-au injurat de toate neamurile, mi-au ridicat toate stergatoarele, mi-au lasat belete de amor si cand gasesc si eu un loc, nu in statia de autobuz, nu pe trecerea de pietoni, nu blocand alta masina, la soseaua principala, fara sa perturb circulatia imi ia militia masina ca-s infractoare.
Ma uit la ceas. Mai aveam 40 de minute sa gasesc minunea de depozit de masini saltate. Cum sunt moartea orientarii, incep sa sun la toata lumea, sa aflu pe unde o iau. Nu putea fi departe.
- Zi-mi unde-i strada aia.
- Uita-te si tu pe net!
- De unde frate net in mijlocul soselei?
Intr-un final, aflu. Ca o bruneta veritabila ce sunt, pornesc pe jos. Cu toate bagajele in spate. Nu e departe, imi zic. Ideea de taxi, nici nu exista pe lume la ora aia. Si merg, si merg, si merg.
Intre timp blonda se sculase. De la capatul celalalt al telefonului incerca sa ma convinga ca " poate ai gresit". Poate am gresit. Si ce? Incearca sa duca munca psihologica cu nebuna care alerga de dementa pe strazi. Nimic. Era tare pe pozitii. Si ea, dar si eu.
- Du-te ia-ti masina, calmeaza-te si mai vorbim. N-ai dreptate.
N-am dreptate, dar mai sun un prieten.
- Sunt pe stada aia, mai am mult?
- Stai acolo, ca vin eu sa te duc.
- Este nebun? E fara 10. Trebuie sa ajung. Am nevoie de masina. Inchide la militie si asa stau pana luni. O sa raman fara tot bugetul pe anul asta.
Continuu. Ma imprietenesc cu toti portarii de pe drum, aflu ca-s pe calea ce buna si ca nu mai am mult. Vreun kilometru. Cand mai aveam putin, o masina se opreste langa mine.
- Buna ziua, sunteti X?
- De ce?
- De ce.... Sunteti sau nu sunteti.
- Sunt.
- Bine, m-a rugat prietenul sa va duc sa va luati masina, urcati.
Ma uit la domnul din fata mea. Parea serios, prea serios. A innebunit ala, imi pune pile, gandesc eu.
- Nu vreau nimic, ma descurc singura, daca am gresit sa platesc, sunt o infractoare. (de la blonda mi se trage atitudinea asta de super-corectitudine, parol)
Si ajung. La timp. La fara un minut. La poarta ma intampina neste meletieni.
- Vreau masina.
- La biroul ala.
La biroul ala, ocupat.
- Bine, io ce fac, va expira programul.
- Stati linistita, daca ati ajuns acum va rezolv, sa-l rezolv intai pe domnu'.
Ies pe hol. Un meletian tanar vine la mine.
- Ha, ha. Eu v-am luat masina.
- Ha ha, De ce?
- Era in intersectie.
- A mea in intersectie? Nu era a mea.
- Ei nu, nu e un Peugeot albastru? Nu l-ati parcat acolo in intersectia aia?!
- Ei bine, nu. Al meu e rosu si nu l-am parcat acolo.
- Hmmmm, nu-mi amintesc atunci, nu v-am luat-o noi. Nu-i aici.
- Ba da, ca am vazut-o in curte.
- A inseamna ca am luat-o ieri si nu mai tin minte.
- Bine cred ca aveti si poze, nu? incepe sa se agite justitiara din mine.
- Da, dar nu-s developate.
- Hm, developate? Ne vedem cu ele pe hartie la Trebunal.
Clar, facusem deja impresia buna. Se elibereaza colegu' lu domnu' de mai de sus. Intram in camera torturii. Colegu' incepe sa-mi gangure din codul rutier. Ghinion. Al lui, al meu? Domnul de afara zice:
- Hai ca-i fac eu actele domnisoarei.
Imi zic in minte. Pana aici mi-a fost, dar macar sa ma tin tare.
- Auziti, dar spuneti-mi si mie unde era masina mea si ce era interzis.
Scoate catastifu'.
- Ha, era prima sub semnul de stationare interzisa, langa statia de autobuz.
- Bine, dar nu deranja pe nimeni, pana la statia de autobuz mai erau 20 de metri.
- Ha ha, si v-am luat-o aseara, intre 17.32 si 17.45.
Incepe sa scrie. Eu mai mai calmez.
- Pot sa va intreb si eu ceva?
- Va rog.
- Ce face politia ca sa exista locuri de parcare. Am parcat-o la strada principala ca pe stradute nu ai un loc.
- Domnisoara, stim. Noi nici nu le luam pe alea de pe stradute, ca nu ajungem la ele.
- Dom'le. La mine-n spatele blocului am zeci de garaje d-alea vechi, pline de muraturi si lazile de zestre ale tuturor bunicilor din cartier. De ce nu le desfiinteaza.
- Aveti dreptate, dar eu sunt un simplu executant.
Si scrie.....
- Auziti, va dau doar avertisment, nu va iau bani, dar tot va dau 3 puncte penalizare.
- Aham, de ce? Daca e de amenda. Dati-mi amenda.
- Nu ca e la aprecierea noastra, in functie de gravitate.
- Si cum apreciati?
- Pai ne uitam la om.
- Asa, si ce am eu special? Ca-am fost cam recalcitratnta. Dar cum vreti, dati-mi avertisment si puncte.
- Mai aveti?
- Nu mai am!
- Ha, e bine. Eu am 7. Toate luate la parcari neregulamentare in Bucuresti.
- Sa le stapaniti sanatos!
- Ultimele le-am luat acu 3 zile. Eram cu Jeepu' lu' tata.
- Imi pare rau.
- Stati sa termin asta si va arat hartia. Am avut noroc si eu, ca daca ma prindeau la dumneavoastra, la Ploiesti, aia imi dadeau amenda.
Saracu' meletean, gandesc eu.... Termina. Semnez. Nu am obiectiuni. Cum naiba sa am obiectiuni cand imi spusese ca, daca nu semnez si nu iau procesul verbal, nu imi iau masina pana nu are decizia instantei. Imi arata procesul verbal de amenda.
- Vedeti, io sunt, Asta e legitimatia de Politie. E acelasi nume.
- Vad, ( ca nu sunt inca chioara)
Dau sa plec. Sa-mi platesc darile catre primarie, ca noaptea de parcare si transportul nu-s moca, iar la premarie nu e ca la melitie, aia nu are apreciere in functie de om.
- Auziti, scrieti undeva discret numarul dumneavoastra de telefon pe masina, la parbriz acolo. Daca e ceva, data viitoare sa va sun, sa nu o mai ridicam. Io va sun, dumneavoastra o luati.
- Pai cum sa-mi scriu numarul pe masina? Va dati seama. Ma suna toti obsedatii....
- Da, aveti dreptate. Si cum facem atunci?
- Pai cum sa facem. Va dau numarul acum.
Ii dau numarul. Scrie in telefon.
- V-am trecut Oana PH. Tin minte masina asa.
- Va multumesc.
Ies pe usa. Ce am fost si ce-am ajuns. Ma simt ca Dana International in varianta carpatica productia noiembrie 2007. Ma duc sa platesc darile catre premarie. Domnul pe care il flituisem pe drum imi zice, politicos.
- Nu va iau taxa de parcare, doua milioane. Eu sunt cu firma cu parcarea si nu o iau, dar ridicarea si transportul sunt la primarie.
- Va multumesc, sunteti dragut. Ma scuzati pentru iesirea de mai devreme.
- Stati linistita, stiu cum e sa fii nervos.
- Nu ati vrea sa faceti locuri de parcare in cartier mai bine, ca sa nu mai existe probleme.
_ Noi am vrea, dar stiti cum e romanu'. Nu ar da 50 de euro pe luna sa aiba masina in parcare pazita.
- Eu as da, tot roman sunt.
- Dumneavoastra.....
Platesc 300 de lei noi, adica 3 milioane. Ajung la Luluta. Aratam la fel. Jegoase amandoua din cap pana in picioare. Ea ca asa ii place sa stea, eu dupa aventura prin molozuri. Dar ne regasisem in sfarsit
Morala?
Pai, lucrurile stau bine. Am facut economie de 350 de ron la bugetul familiei, adica aproape 100 de euro; daca vreau sa ma lansez sa cant manele play-back am nume de scena - Oana PH, ( va dati seama daca era ca in strainatate si se trecea pe numar numele orasului? Eram Oana PL. ) mi-am mai facut un prieten la melitie si am ajuns si unde trebuia sa ajung. E adevarat, cand toata lumea pleca. Dar ce mai conteaza.
Si am mai scapat de o obsesie. Nu mi se-ntampla toate numai mie. Alea bune se intampla altora.
Acestea fiind spuse, ma duc, pana luni, sa sparg banii pe care tocmai i-am economisit.
P.S.
EPILOG
Ma suna blonda sa vada cum mai traiesc.
- Auzi, sa te iei de mana cu bunica, zic eu. Si ea mi-a zis sa fiu mai atenta unde las masina.
- Femeie normala, vezi. Din cauza golanilor ca tine nu merge tara asta.
- Blondo'. M-ai convins. Eu emigrez ca sa-i mai dau o sansa la Romanica. Ma duc in Somalia. Cred ca acolo gasesc loc de parcare.
Sa nu-si mai gaseasca masina, va spun eu!
Mi s-a intamplat azi, la 12 jumate. Pregatita de prezumtiva bataie verbala cu soferii de le autostrada intunericului, numerotata generic cu numar unic 1, am plecat, incarcata ca un Mos Craciun, spre locuri mai primitoare. Ajung la soseaua principala si ia masina de unde nu-i. De data asta nici macar nu uitasem unde parcasem cum mi se intampla in 92.8 la suta din timp; dar Luluta se incapatana sa nu fie acolo. Ma bag repede in sedinta cu propria-mi memorie. Poate, totusi, am uitat unde-am parcat, imi zic. Nimic, acolo parcasem, stiam sigur. Cu toate astea trec la verificari aprofundate. Dau ocol la bloc, la al meu. O data, de doua ori. Nimic. Dau ocol si la blocul vecin, poate am uitat unde stau. Tot nimic. Simt cum mi se urca la neuroni un ceva nedefinit. Nu-mi vine in cap decat o singura idee: " Mi-au furat masina!". Incep sa mi se amestece franturi de contract de casco in cap. "Mi-am platit oare rata la timp? Am asigurare de furt, dar iti dai seama cat dureaza. Si iubeam masina aia, avea personalitatea ei.Ce ma fac eu fara Luluta?"
Ce sa fac? Imi sun prietena blonda. Nu raspunde, normal. II dau mesaj. Sec si la obiect. " Mi-a disparut masina. Nu e gluma!" Nimic.
Ma asez cu posteriorul pe asfalt si ma gandesc. Mai profund decat o facusem pana atunci. Imi strafulgera ideea ca mi-or fi ridicat-o vreunii, in exces de zel si o fi la vreo institutie publica. Dar sa fi scapat aproape doi ani de asta si sa mi se intample sambata asta la pranz?
Scot laptopul sa fur un wireless de pe vreundeva din zona. Wireless-ul nu se lasa furat, asa ca apelez la telefon. 931, primaria sectorului X.
- Buna ziua. Exista vreo sansa sa imi fi ridicat dumneavoastra masina?
- Exista! Sunati la Politia Comunitara.
Sun.
- Buna ziua. Masina mea e la dumneavoastra?
- Stati sa verificam. PAUZA DE ASTEPTARE. Este!
- Bine, o vreau inapoi.
- Pai e simplu. Mergeti pe strada X, luati amenda, platiti niste taxe si o luati.
- Cat?
- 650 de lei.
- Wow, 650 de lei.
- Da, si vedeti ca azi e program pana la 14.00
Ies din consternare si explodez. Scapasem de o forma de infarct, ma pregateam de a doua.Luluta era vie, imi luasera tembelii masina. In mintea mea se aduna toate injuraturile posibile din limba romana. Stau de aproape doi ani in cartier, am fost la un pas sa ma linseze vecinii ca le luam locurile de parcare, m-am certat cu toti cretinii, au vrut sa ma taie, m-au injurat de toate neamurile, mi-au ridicat toate stergatoarele, mi-au lasat belete de amor si cand gasesc si eu un loc, nu in statia de autobuz, nu pe trecerea de pietoni, nu blocand alta masina, la soseaua principala, fara sa perturb circulatia imi ia militia masina ca-s infractoare.
Ma uit la ceas. Mai aveam 40 de minute sa gasesc minunea de depozit de masini saltate. Cum sunt moartea orientarii, incep sa sun la toata lumea, sa aflu pe unde o iau. Nu putea fi departe.
- Zi-mi unde-i strada aia.
- Uita-te si tu pe net!
- De unde frate net in mijlocul soselei?
Intr-un final, aflu. Ca o bruneta veritabila ce sunt, pornesc pe jos. Cu toate bagajele in spate. Nu e departe, imi zic. Ideea de taxi, nici nu exista pe lume la ora aia. Si merg, si merg, si merg.
Intre timp blonda se sculase. De la capatul celalalt al telefonului incerca sa ma convinga ca " poate ai gresit". Poate am gresit. Si ce? Incearca sa duca munca psihologica cu nebuna care alerga de dementa pe strazi. Nimic. Era tare pe pozitii. Si ea, dar si eu.
- Du-te ia-ti masina, calmeaza-te si mai vorbim. N-ai dreptate.
N-am dreptate, dar mai sun un prieten.
- Sunt pe stada aia, mai am mult?
- Stai acolo, ca vin eu sa te duc.
- Este nebun? E fara 10. Trebuie sa ajung. Am nevoie de masina. Inchide la militie si asa stau pana luni. O sa raman fara tot bugetul pe anul asta.
Continuu. Ma imprietenesc cu toti portarii de pe drum, aflu ca-s pe calea ce buna si ca nu mai am mult. Vreun kilometru. Cand mai aveam putin, o masina se opreste langa mine.
- Buna ziua, sunteti X?
- De ce?
- De ce.... Sunteti sau nu sunteti.
- Sunt.
- Bine, m-a rugat prietenul sa va duc sa va luati masina, urcati.
Ma uit la domnul din fata mea. Parea serios, prea serios. A innebunit ala, imi pune pile, gandesc eu.
- Nu vreau nimic, ma descurc singura, daca am gresit sa platesc, sunt o infractoare. (de la blonda mi se trage atitudinea asta de super-corectitudine, parol)
Si ajung. La timp. La fara un minut. La poarta ma intampina neste meletieni.
- Vreau masina.
- La biroul ala.
La biroul ala, ocupat.
- Bine, io ce fac, va expira programul.
- Stati linistita, daca ati ajuns acum va rezolv, sa-l rezolv intai pe domnu'.
Ies pe hol. Un meletian tanar vine la mine.
- Ha, ha. Eu v-am luat masina.
- Ha ha, De ce?
- Era in intersectie.
- A mea in intersectie? Nu era a mea.
- Ei nu, nu e un Peugeot albastru? Nu l-ati parcat acolo in intersectia aia?!
- Ei bine, nu. Al meu e rosu si nu l-am parcat acolo.
- Hmmmm, nu-mi amintesc atunci, nu v-am luat-o noi. Nu-i aici.
- Ba da, ca am vazut-o in curte.
- A inseamna ca am luat-o ieri si nu mai tin minte.
- Bine cred ca aveti si poze, nu? incepe sa se agite justitiara din mine.
- Da, dar nu-s developate.
- Hm, developate? Ne vedem cu ele pe hartie la Trebunal.
Clar, facusem deja impresia buna. Se elibereaza colegu' lu domnu' de mai de sus. Intram in camera torturii. Colegu' incepe sa-mi gangure din codul rutier. Ghinion. Al lui, al meu? Domnul de afara zice:
- Hai ca-i fac eu actele domnisoarei.
Imi zic in minte. Pana aici mi-a fost, dar macar sa ma tin tare.
- Auziti, dar spuneti-mi si mie unde era masina mea si ce era interzis.
Scoate catastifu'.
- Ha, era prima sub semnul de stationare interzisa, langa statia de autobuz.
- Bine, dar nu deranja pe nimeni, pana la statia de autobuz mai erau 20 de metri.
- Ha ha, si v-am luat-o aseara, intre 17.32 si 17.45.
Incepe sa scrie. Eu mai mai calmez.
- Pot sa va intreb si eu ceva?
- Va rog.
- Ce face politia ca sa exista locuri de parcare. Am parcat-o la strada principala ca pe stradute nu ai un loc.
- Domnisoara, stim. Noi nici nu le luam pe alea de pe stradute, ca nu ajungem la ele.
- Dom'le. La mine-n spatele blocului am zeci de garaje d-alea vechi, pline de muraturi si lazile de zestre ale tuturor bunicilor din cartier. De ce nu le desfiinteaza.
- Aveti dreptate, dar eu sunt un simplu executant.
Si scrie.....
- Auziti, va dau doar avertisment, nu va iau bani, dar tot va dau 3 puncte penalizare.
- Aham, de ce? Daca e de amenda. Dati-mi amenda.
- Nu ca e la aprecierea noastra, in functie de gravitate.
- Si cum apreciati?
- Pai ne uitam la om.
- Asa, si ce am eu special? Ca-am fost cam recalcitratnta. Dar cum vreti, dati-mi avertisment si puncte.
- Mai aveti?
- Nu mai am!
- Ha, e bine. Eu am 7. Toate luate la parcari neregulamentare in Bucuresti.
- Sa le stapaniti sanatos!
- Ultimele le-am luat acu 3 zile. Eram cu Jeepu' lu' tata.
- Imi pare rau.
- Stati sa termin asta si va arat hartia. Am avut noroc si eu, ca daca ma prindeau la dumneavoastra, la Ploiesti, aia imi dadeau amenda.
Saracu' meletean, gandesc eu.... Termina. Semnez. Nu am obiectiuni. Cum naiba sa am obiectiuni cand imi spusese ca, daca nu semnez si nu iau procesul verbal, nu imi iau masina pana nu are decizia instantei. Imi arata procesul verbal de amenda.
- Vedeti, io sunt, Asta e legitimatia de Politie. E acelasi nume.
- Vad, ( ca nu sunt inca chioara)
Dau sa plec. Sa-mi platesc darile catre primarie, ca noaptea de parcare si transportul nu-s moca, iar la premarie nu e ca la melitie, aia nu are apreciere in functie de om.
- Auziti, scrieti undeva discret numarul dumneavoastra de telefon pe masina, la parbriz acolo. Daca e ceva, data viitoare sa va sun, sa nu o mai ridicam. Io va sun, dumneavoastra o luati.
- Pai cum sa-mi scriu numarul pe masina? Va dati seama. Ma suna toti obsedatii....
- Da, aveti dreptate. Si cum facem atunci?
- Pai cum sa facem. Va dau numarul acum.
Ii dau numarul. Scrie in telefon.
- V-am trecut Oana PH. Tin minte masina asa.
- Va multumesc.
Ies pe usa. Ce am fost si ce-am ajuns. Ma simt ca Dana International in varianta carpatica productia noiembrie 2007. Ma duc sa platesc darile catre premarie. Domnul pe care il flituisem pe drum imi zice, politicos.
- Nu va iau taxa de parcare, doua milioane. Eu sunt cu firma cu parcarea si nu o iau, dar ridicarea si transportul sunt la primarie.
- Va multumesc, sunteti dragut. Ma scuzati pentru iesirea de mai devreme.
- Stati linistita, stiu cum e sa fii nervos.
- Nu ati vrea sa faceti locuri de parcare in cartier mai bine, ca sa nu mai existe probleme.
_ Noi am vrea, dar stiti cum e romanu'. Nu ar da 50 de euro pe luna sa aiba masina in parcare pazita.
- Eu as da, tot roman sunt.
- Dumneavoastra.....
Platesc 300 de lei noi, adica 3 milioane. Ajung la Luluta. Aratam la fel. Jegoase amandoua din cap pana in picioare. Ea ca asa ii place sa stea, eu dupa aventura prin molozuri. Dar ne regasisem in sfarsit
Morala?
Pai, lucrurile stau bine. Am facut economie de 350 de ron la bugetul familiei, adica aproape 100 de euro; daca vreau sa ma lansez sa cant manele play-back am nume de scena - Oana PH, ( va dati seama daca era ca in strainatate si se trecea pe numar numele orasului? Eram Oana PL. ) mi-am mai facut un prieten la melitie si am ajuns si unde trebuia sa ajung. E adevarat, cand toata lumea pleca. Dar ce mai conteaza.
Si am mai scapat de o obsesie. Nu mi se-ntampla toate numai mie. Alea bune se intampla altora.
Acestea fiind spuse, ma duc, pana luni, sa sparg banii pe care tocmai i-am economisit.
P.S.
EPILOG
Ma suna blonda sa vada cum mai traiesc.
- Auzi, sa te iei de mana cu bunica, zic eu. Si ea mi-a zis sa fiu mai atenta unde las masina.
- Femeie normala, vezi. Din cauza golanilor ca tine nu merge tara asta.
- Blondo'. M-ai convins. Eu emigrez ca sa-i mai dau o sansa la Romanica. Ma duc in Somalia. Cred ca acolo gasesc loc de parcare.
vineri, 7 noiembrie 2008
GAGAMITA RELOADED
Politica e ochiul dracului, nu mai am nicio indoiala. In asta seara, va fi in ailalta seara cand voi fi terminat eu de scris, ma manca undeva si, in loc sa dorm, asa cum bine mi-ar fi fost, ma apuc sa fac politica cu vara'meu pe mess. Eu aici, el acolo. Adica eu la Bucuresti, capitala Romaniei, el la Muenchen, capitala landului nu stiu care; ba stiu, dar sa zic bavaria, nu-mi vine, ca suna a bere si la ora asta par alcoolista, sa zic bayern, nu le am cu fotbalul, asa ca mai bine ma abtin. Deci, ne apucam de politica. Incepe el, ca e mai in tema ca mine.
- Ai vazut cum fac aia campanie la Bucuresti? Se intalnesc cu administratorii de blocuri in secret si fac excursii cu pensionarii la manastiri. Te bagi?
- Nu-s in target, n-am pensie.
- Eu m-as baga in locul tau. M-as duce la o manastire in Franta, crezi ca fac astia excursie pentru mine?
- Mai taci, tu nici nu stii cine candideaza la tine si o dai prin araturi. Votezi? Ca eu votez....
- Votez, da nu stiu cu cine. Cine candideaza la noi?
La ei? Pardon, la noi? ( Am vazut eu un slogan EI cu EI si NOI cu VOI, nu mai stiu la ce partid, si ma tot gandesc daca nu promoveaza relatiile alea, celelalte. De ce sa nu fie EI cu ELE?) In fine, la noi, la toti, in diaspora, habar nu aveam cine vrea sa ne reprezinte, asa ca apelez la colegu' google si descoperim.....
Mai intai dam de PSD. Stirea, adunata dintr-un ziar ne zice clar: unul dintre candidati sta la Andora, langa Genoa, mare presedinte de Comitii nationale din strainatate. Apropitar de sala de fitznes.
- Bun, zice vara-meu. Asta e bun. Poate da si el un abonament moca.
- Si cum te duci acolo?
- Pai sa dea si beletu' de autobuz.....
Ne continuam cautarea. Dam de PDL. Astia, frate, iuropenizati pana-n maduva oaselor. La Camera cantindeaza WILLIAM, pe numele mic, si BRANZA, pe numele mare, iar la Senat, in tandem, RICEARD - da, RICEARD, VIOREL SI BADEA, nu trei, ci unul cu toate aceste nume. In fata unei astfel de oferte, il las mut. Mai gangureste ceva de genul:
- Pe William nu-l votez, ca a fost si la Ploiesti si n-a facut nimic.....
- Bine ma, dar daca iti da excursia?
- Hm, mai vedem.....
Si mergem la PNL. Cap de lista idolul tuturor tesatoarelor vreodata nascute, el insusi, Petre Roman.
- Ihi? Ce zici?
- Nu vreau bani, nu vreau valuta, vreau ca ......
- Deci... cu el?
- Auzi? Crezi ca am fost vreodata la Apaca pe statu' de plata?
Trecem la PRM. Aici, domnul Ilascu e primu' la colegiu Ieuropa.
_ Bai, daca ma lasa sa-l ascult pe Vadim fo' doua ore debitand, poate ma convinge.....
Nu mai continuam, ca sunt altii in familie care ar putea vota cu minoritatile, nu ne bagam pe felia lor. Cu ce a ramas vara'meu dupa asta? Pai sa repetam. Cu o excursie in Franta, platita de baietii lui Shakespeare, Riceard si William de la PDLu', unde-l va avea de ascultat pe Tribun insusi, cu un abonament de fitznes, cu transport inclus si cu altceva decat banii si valuta lu' nea Petrica.
Eu cred ca iese bine dupa alegerile astea. Nu mi-a zis cui da votu' nici picat cu ceara virtuala transmisa pe mess, dar cred io asa in mintea mea ca se duce spre Riceard. E neaos frate, mai neaos ca Gagamita, sa mor!
- Ai vazut cum fac aia campanie la Bucuresti? Se intalnesc cu administratorii de blocuri in secret si fac excursii cu pensionarii la manastiri. Te bagi?
- Nu-s in target, n-am pensie.
- Eu m-as baga in locul tau. M-as duce la o manastire in Franta, crezi ca fac astia excursie pentru mine?
- Mai taci, tu nici nu stii cine candideaza la tine si o dai prin araturi. Votezi? Ca eu votez....
- Votez, da nu stiu cu cine. Cine candideaza la noi?
La ei? Pardon, la noi? ( Am vazut eu un slogan EI cu EI si NOI cu VOI, nu mai stiu la ce partid, si ma tot gandesc daca nu promoveaza relatiile alea, celelalte. De ce sa nu fie EI cu ELE?) In fine, la noi, la toti, in diaspora, habar nu aveam cine vrea sa ne reprezinte, asa ca apelez la colegu' google si descoperim.....
Mai intai dam de PSD. Stirea, adunata dintr-un ziar ne zice clar: unul dintre candidati sta la Andora, langa Genoa, mare presedinte de Comitii nationale din strainatate. Apropitar de sala de fitznes.
- Bun, zice vara-meu. Asta e bun. Poate da si el un abonament moca.
- Si cum te duci acolo?
- Pai sa dea si beletu' de autobuz.....
Ne continuam cautarea. Dam de PDL. Astia, frate, iuropenizati pana-n maduva oaselor. La Camera cantindeaza WILLIAM, pe numele mic, si BRANZA, pe numele mare, iar la Senat, in tandem, RICEARD - da, RICEARD, VIOREL SI BADEA, nu trei, ci unul cu toate aceste nume. In fata unei astfel de oferte, il las mut. Mai gangureste ceva de genul:
- Pe William nu-l votez, ca a fost si la Ploiesti si n-a facut nimic.....
- Bine ma, dar daca iti da excursia?
- Hm, mai vedem.....
Si mergem la PNL. Cap de lista idolul tuturor tesatoarelor vreodata nascute, el insusi, Petre Roman.
- Ihi? Ce zici?
- Nu vreau bani, nu vreau valuta, vreau ca ......
- Deci... cu el?
- Auzi? Crezi ca am fost vreodata la Apaca pe statu' de plata?
Trecem la PRM. Aici, domnul Ilascu e primu' la colegiu Ieuropa.
_ Bai, daca ma lasa sa-l ascult pe Vadim fo' doua ore debitand, poate ma convinge.....
Nu mai continuam, ca sunt altii in familie care ar putea vota cu minoritatile, nu ne bagam pe felia lor. Cu ce a ramas vara'meu dupa asta? Pai sa repetam. Cu o excursie in Franta, platita de baietii lui Shakespeare, Riceard si William de la PDLu', unde-l va avea de ascultat pe Tribun insusi, cu un abonament de fitznes, cu transport inclus si cu altceva decat banii si valuta lu' nea Petrica.
Eu cred ca iese bine dupa alegerile astea. Nu mi-a zis cui da votu' nici picat cu ceara virtuala transmisa pe mess, dar cred io asa in mintea mea ca se duce spre Riceard. E neaos frate, mai neaos ca Gagamita, sa mor!
DESPRE FELURITE FELURI DE PRIORITATE
POST CONCEPUT DE UN BIRJAR
PRIORITATEA DE SCULA
Ca sa ai prioritate de scula iti trebuie o scula, normal. Cu cat scula e mai smechera cu atat prioritatea creste, ca in jocurile alea pe calculator ale domnilor de bine ce se chinuie sa ajunga la high level. Nu marimea conteaza, ci puterea. Caii, motoru', designul, investitia. Cand ai prioritate de scula ai voie orice: sa treci pe rosu, sa mergi pe toate benzile in acelasi timp si sa urinezi, ma scuzati, pe organ. Cu prioritatea de scula nu se pune nimeni, e invincibila si are in general denumiri straine ce contin mai multe XXX-uri.
Exista insa si o exceptie....
NEPRIORITATEA DE SCULA LA BLONDE
Indiferent de scula pe care o conduc, blondele nu au prioritate, ca doar nu si-au luat scula singure, asa ca trebuie sanctionate de toti soferii din trafic, dupa o formula clasica, usor de retinut, cu nuante internationale:
- Fir'ai a haluia de muNDista. Ce-ai facut faPTURA sa ai o asa scula? Ia stai tu pe banda ta!
PRIORITATEA DE NUMAR
Asta e un fel de prioritate locala, ca si nationalismul - Miticii si restul lumii. Se
manifesta in ambele sensuri, cu aceeasi intensitate.
- Auzi, ba, tarane, ce necuratu' cauti tu, ma, in Bucuresti? Nu va mai ajunge ma ogoru' sa va dati cu GOLANU'! Du-te ma la muma-ta la origine.
Asta e una. Cealalta e la fel de virulenta.
- Ba Capitalistule, ba, data viitoare cand te mai duci ba sa-ti cheltui ieuroii aia la munte, ia s-o iei tu ma pe centura, sa nu ne mai poluezi orasu'. Pe centura, acolo ti-e locu' ba.
Prioritatea asta e mai activa. Se taie fata intrusului, se pune frana brusca sau se dau flash-uri pana la orbire.
PRIORITATEA DE SEX
Cum toate muierile sunt proaste, sexul tare conduce si aici. Cu ambreiajul, viteza si apelative de tipul:" pepuse", " pisi", "faPTURA".
Prioritatea asta poate fi rasturnata cand sexul slab devine posesor de organe genitale masculine, proprii sau de imprumut. Atunci sa te tii ce e la gura doamnelor. Nici eu nu pot, monser, sa reproduc.
PRIORITATEA DE NOXE
O au toti soferii ce conduc hardughii langa care nu poti sta. Indiferent cu ce bolid esti, fugi de astia, ca necuratu' de tamaie. Bleah.
PRIORITATEA DE MARIME
De obicei are nume pe parbriz, scris frumos cu majuscule- GICU SAU COSTEL -, se plimba prin toata lumea, dar se manifesta doar pe pamant romanesc. Nu e decat uneori agresiva si se exprima simplu: " Ce Tiru' meu? "
PRIORITATEA DE PROSTIE
Asta o au toti, nu conteaza scula, marimea sau sexul. Se manifesta in intersectiile hasurate in galben, cand vrei, nu vrei trebuie sa-i dai prioritate boului oprit in mijlocul drumului, ca sa nu blochezi si tu circulatia.
Acestea fiind spuse, io birjar cu state vechi am o singura nedumerire. De ce, Doamne iarta-ma, nu le trecura astia pe prioritati la codul rutier, le stie toata lumea. Nu de alta, dar sa avem ce incalca, monser.
PRIORITATEA DE SCULA
Ca sa ai prioritate de scula iti trebuie o scula, normal. Cu cat scula e mai smechera cu atat prioritatea creste, ca in jocurile alea pe calculator ale domnilor de bine ce se chinuie sa ajunga la high level. Nu marimea conteaza, ci puterea. Caii, motoru', designul, investitia. Cand ai prioritate de scula ai voie orice: sa treci pe rosu, sa mergi pe toate benzile in acelasi timp si sa urinezi, ma scuzati, pe organ. Cu prioritatea de scula nu se pune nimeni, e invincibila si are in general denumiri straine ce contin mai multe XXX-uri.
Exista insa si o exceptie....
NEPRIORITATEA DE SCULA LA BLONDE
Indiferent de scula pe care o conduc, blondele nu au prioritate, ca doar nu si-au luat scula singure, asa ca trebuie sanctionate de toti soferii din trafic, dupa o formula clasica, usor de retinut, cu nuante internationale:
- Fir'ai a haluia de muNDista. Ce-ai facut faPTURA sa ai o asa scula? Ia stai tu pe banda ta!
PRIORITATEA DE NUMAR
Asta e un fel de prioritate locala, ca si nationalismul - Miticii si restul lumii. Se
manifesta in ambele sensuri, cu aceeasi intensitate.
- Auzi, ba, tarane, ce necuratu' cauti tu, ma, in Bucuresti? Nu va mai ajunge ma ogoru' sa va dati cu GOLANU'! Du-te ma la muma-ta la origine.
Asta e una. Cealalta e la fel de virulenta.
- Ba Capitalistule, ba, data viitoare cand te mai duci ba sa-ti cheltui ieuroii aia la munte, ia s-o iei tu ma pe centura, sa nu ne mai poluezi orasu'. Pe centura, acolo ti-e locu' ba.
Prioritatea asta e mai activa. Se taie fata intrusului, se pune frana brusca sau se dau flash-uri pana la orbire.
PRIORITATEA DE SEX
Cum toate muierile sunt proaste, sexul tare conduce si aici. Cu ambreiajul, viteza si apelative de tipul:" pepuse", " pisi", "faPTURA".
Prioritatea asta poate fi rasturnata cand sexul slab devine posesor de organe genitale masculine, proprii sau de imprumut. Atunci sa te tii ce e la gura doamnelor. Nici eu nu pot, monser, sa reproduc.
PRIORITATEA DE NOXE
O au toti soferii ce conduc hardughii langa care nu poti sta. Indiferent cu ce bolid esti, fugi de astia, ca necuratu' de tamaie. Bleah.
PRIORITATEA DE MARIME
De obicei are nume pe parbriz, scris frumos cu majuscule- GICU SAU COSTEL -, se plimba prin toata lumea, dar se manifesta doar pe pamant romanesc. Nu e decat uneori agresiva si se exprima simplu: " Ce Tiru' meu? "
PRIORITATEA DE PROSTIE
Asta o au toti, nu conteaza scula, marimea sau sexul. Se manifesta in intersectiile hasurate in galben, cand vrei, nu vrei trebuie sa-i dai prioritate boului oprit in mijlocul drumului, ca sa nu blochezi si tu circulatia.
Acestea fiind spuse, io birjar cu state vechi am o singura nedumerire. De ce, Doamne iarta-ma, nu le trecura astia pe prioritati la codul rutier, le stie toata lumea. Nu de alta, dar sa avem ce incalca, monser.
joi, 6 noiembrie 2008
BANCA MADE IN ROFUCKINGMANIA
Mie-mi place la banca, la aia care iti face oferte extraordinare, adaptate profilului tau, unice, satisfacatoare, pentru toate categoriile sociale. Nu ca-mi mareste in fiecare luna dobanda la credite si ca uita sa ma anunte, nu ca imi calculeaza dobanda la depozite dupa formule doar de angajati intelese, nu ca ma surprinde cu vreun nou comision, nu, astea sunt deja nimicuri. Imi place la banca pentru ca, de fiecare data cand merg acolo sau ma lovesc de vreuna din ele, imi amintesc ca sunt in Romania si ca indiferent cum se numeste patronatul, de unde vine el, angajatii au facut scoala vietii p-aici pe langa noi si mintea lor functioneaza dupa formule balcanice, daca or exista.
Povestea incepe acum vreo 2 saptamani cand am descoperit ca bunatate de card in euro, ala cu care fac achizitii de pe net a fost folosit fara voia mea. Nu ma prindeam, dar doua achizitii cu aceeasi suma in aceeasi zi, mai greu. Sun la banca:
- Buna ziua, io sunt. Ma identific, cu nume, numar, act de identitate, parole si alte d-astea.
- Buna ziua, ce-ati patit?
Le spun eu povestea, identificam site-ul de pe care se facusera achizitiile, nu-l recunosc.
- Blocam cardul, zice duduiul de la capatul firului.
- Il blocam, dar vreau altul.
- Ok, facem altul. Va costa 12 euro.
- Nu ma costa nimic, zic eu. Ca atunci cand mi-am facut cardu' mi-ati zis ca e promotie si ca pot sa-l pierd de 2 ori.
- Da?
- Dea.
- Bine, asa e atunci. Unde stati?
Ii eplic eu cu lux de amanunte. Cautam amandoi, ca baietii, sucursala cea mai apropiata de mine, stabilim ca ma duc acolo sa-mi iau cardul cand primesc sms de la banca, de confirmare.
Pana aici, nimic spectaculos. Acu' vreo saptamana primesc smsu'. Azi ma duc sa-mi iau cardul. La banca la care stabilisem cu duduiul. Imi aleg o ora nepotrivita, adica 4 si ceva.
Ajung la banca, intru. Ma intampina un batranel pe post de om de paza.
- Buna ziua. Vreu si eu sa-mi ridic cardu'.
- La ghiseul ala.
Ma asez la coada. La coada o persoana, adica eu. Ma uit la duduiul numarul 2 din fata mea. El nu se uita la mine. Zic sa fiu politicoasa. Citesc toate prostiile care ma inconjoara, aflu norme noi BNR, memorez noile dobanzi promotionale. Nu ma enervez, la ce mi-ar folosi?. Ma mai uit o data la el. Nimic. Imi zic, lasa-l e ocupat. Intre timp, coada mea singulara se impuiase. Eram vreo 3 fraieri. Dupa vreo 10 minute, ma baga in seama.
- Ma scuzati, e final de program si.....
- Va scuz, vreu si eu cardu'.
Pleaca sa caute in niste catastife. Se intoarce dezamagit.
- Nu e.
- Ba e, ca am primt sms.
- La noi, nu. Mergeti la colegii din spate.
Ma duc la colegii din spate. Acolo duduiul se transforma in duduie. Zambitoare si amabila.
- Eu? Vreau cardu'.
- Nu-l au colegii?
- Nu-l au.
- Atunci nu e.
- Trebuie sa fie... Smsu', bla bla....
- Dati-mi-l pe cel vechi.
- Eu vi-l dau, dar e anulat, nu-l mai gasiti.
- Incercam totusi.
Si incearca. Normal, nu era. Se uita la mine. Ma uit la ea.
- Ce facem?
- Sigur aici, la noi?
- Sigur! Si-i dau adresa....
- Da, eu zic sa incercati si la sucursala X, e mai incolo, vreo 3 statii de autobuz, la iesirea sprea autostrada. Ei sunt mai mari si cred ca acolo e.
Ies din banca si nu ma enervez. Mi-am propus sa fac sport extrem azi, sa fac atunci. O iau frumos la pas spre cealalta sucursala. Drumul mi s-a parut de cosmar. Nu ca a fost prea lung, dar cred ca orice deplasare spre periferia Bucurestilor e plina de imprevizibil. Nu am auzit decat vreo 3 ratati cu "pepuse" si nu am intalnit mai mult de vreo doi baietii d-aia bine facuti, de la care cred ca puteam sa iau bani cu dobanda mai mica decat la banca. Ma gandeam ca voi ajunge pe centura, la fete, si ca nu-s tocmai adecvat imbracata. Ghinion, n-am ajuns. Intru in banca. Ora? 16.30. Banca mai mare, drept e. Paznicul e tanar de data asta, asa ca nu ma baga in seama. Ma duc la un ghiseu.
- Io, cardu'.
- Casa doi, imi zice o doamna mai in varsta in timp ce-si facea bagajele.....
Ma execut. Casa doi. Imi ia buletinul, scotoceste. Gaseste.
- Semnati aici si mergeti sa va luati pin-ul, la ghiseul ala.
La ghiseul ala, coada reala. Eram a treia. Primul domn avea probleme cu RENELU'. Sunase saracul ca gresiseara aia numarul de cont. Pana la urma a rezolvat. Crede el. A doua doamna avea probleme cu creditul.
- Mi-ati marit sau nu dobanda? Pe graficul pe care mi l-ati dat acum 10 minute scrie ca trebuie sa platesc 15 lei pe luna. As vrea eu... si rade
- Pai nu stiu, zice ghiseista. E sfarsit de program, nu mai merge programu'. Ala din calculator.
Pleaca femeia nesatisfacuta.... Urmez eu.
- Eu? PIN-ul.
- Spuneti-mi....
Nu o las sa termine. Ii intind buletinul si cardul, simteam ca m-as fi enervat altfel si nu aveam niciun chef. Cauta in alte catastife. Imi da foaia, semnez. Ma uit la ea. Se uita la mine.
- Asta e tot.
- Nu, vreau inapoi buletinul si cardul.
- AAAAAA, ma scuzati, e sfarsit de program sunt obosita.....
O scuz. Plec spre casa. Pe drum ma asalteaza niste pusti cu afisuri, cum s-ar zice la ei la partid.
- Sunteti din cartier?
- Nu sunt din cartier, dar daca te ajuta, imi poti da pliantele. Gandesc ca iau si ei niste bani pentru plientele pe care le plimba de colo colo si zic sa le fac un bine.
- Multumesc!
De pe foaie, un domn pe nume MUTU imi spune "Romania pe maini bune". Nu-nteleg daca a fost, este sau va fi, dar ce mai conteaza. Ma simt ca la 8 ani cand zanatica de mine nu voia sa stea acasa singura sau pe maidan cu ceilalti copii iar bunica-mea era nevoita sa-mi fie gazda la serviciul ei dupa scoala. Mi-amintesc clar cum de pe la 3 jumate toate doamnele isi faceau bagajelul si la patru fara zece rupeau usa.
Ne-om schimba vreodata? Dati-mi voie sa nu cred.
A, si inca ceva. Sa nu aveti impresia ca experienta cu noul card e singulara. Cu vreo doua luni in urma mi s-a intamplat la fel, cu alt card si alta banca. Deja am deja vu-uri.
Nu-mi mai schimb niciun card pana n-or expira de tot si nici pe la banca nu mai trec. Am zis!
Povestea incepe acum vreo 2 saptamani cand am descoperit ca bunatate de card in euro, ala cu care fac achizitii de pe net a fost folosit fara voia mea. Nu ma prindeam, dar doua achizitii cu aceeasi suma in aceeasi zi, mai greu. Sun la banca:
- Buna ziua, io sunt. Ma identific, cu nume, numar, act de identitate, parole si alte d-astea.
- Buna ziua, ce-ati patit?
Le spun eu povestea, identificam site-ul de pe care se facusera achizitiile, nu-l recunosc.
- Blocam cardul, zice duduiul de la capatul firului.
- Il blocam, dar vreau altul.
- Ok, facem altul. Va costa 12 euro.
- Nu ma costa nimic, zic eu. Ca atunci cand mi-am facut cardu' mi-ati zis ca e promotie si ca pot sa-l pierd de 2 ori.
- Da?
- Dea.
- Bine, asa e atunci. Unde stati?
Ii eplic eu cu lux de amanunte. Cautam amandoi, ca baietii, sucursala cea mai apropiata de mine, stabilim ca ma duc acolo sa-mi iau cardul cand primesc sms de la banca, de confirmare.
Pana aici, nimic spectaculos. Acu' vreo saptamana primesc smsu'. Azi ma duc sa-mi iau cardul. La banca la care stabilisem cu duduiul. Imi aleg o ora nepotrivita, adica 4 si ceva.
Ajung la banca, intru. Ma intampina un batranel pe post de om de paza.
- Buna ziua. Vreu si eu sa-mi ridic cardu'.
- La ghiseul ala.
Ma asez la coada. La coada o persoana, adica eu. Ma uit la duduiul numarul 2 din fata mea. El nu se uita la mine. Zic sa fiu politicoasa. Citesc toate prostiile care ma inconjoara, aflu norme noi BNR, memorez noile dobanzi promotionale. Nu ma enervez, la ce mi-ar folosi?. Ma mai uit o data la el. Nimic. Imi zic, lasa-l e ocupat. Intre timp, coada mea singulara se impuiase. Eram vreo 3 fraieri. Dupa vreo 10 minute, ma baga in seama.
- Ma scuzati, e final de program si.....
- Va scuz, vreu si eu cardu'.
Pleaca sa caute in niste catastife. Se intoarce dezamagit.
- Nu e.
- Ba e, ca am primt sms.
- La noi, nu. Mergeti la colegii din spate.
Ma duc la colegii din spate. Acolo duduiul se transforma in duduie. Zambitoare si amabila.
- Eu? Vreau cardu'.
- Nu-l au colegii?
- Nu-l au.
- Atunci nu e.
- Trebuie sa fie... Smsu', bla bla....
- Dati-mi-l pe cel vechi.
- Eu vi-l dau, dar e anulat, nu-l mai gasiti.
- Incercam totusi.
Si incearca. Normal, nu era. Se uita la mine. Ma uit la ea.
- Ce facem?
- Sigur aici, la noi?
- Sigur! Si-i dau adresa....
- Da, eu zic sa incercati si la sucursala X, e mai incolo, vreo 3 statii de autobuz, la iesirea sprea autostrada. Ei sunt mai mari si cred ca acolo e.
Ies din banca si nu ma enervez. Mi-am propus sa fac sport extrem azi, sa fac atunci. O iau frumos la pas spre cealalta sucursala. Drumul mi s-a parut de cosmar. Nu ca a fost prea lung, dar cred ca orice deplasare spre periferia Bucurestilor e plina de imprevizibil. Nu am auzit decat vreo 3 ratati cu "pepuse" si nu am intalnit mai mult de vreo doi baietii d-aia bine facuti, de la care cred ca puteam sa iau bani cu dobanda mai mica decat la banca. Ma gandeam ca voi ajunge pe centura, la fete, si ca nu-s tocmai adecvat imbracata. Ghinion, n-am ajuns. Intru in banca. Ora? 16.30. Banca mai mare, drept e. Paznicul e tanar de data asta, asa ca nu ma baga in seama. Ma duc la un ghiseu.
- Io, cardu'.
- Casa doi, imi zice o doamna mai in varsta in timp ce-si facea bagajele.....
Ma execut. Casa doi. Imi ia buletinul, scotoceste. Gaseste.
- Semnati aici si mergeti sa va luati pin-ul, la ghiseul ala.
La ghiseul ala, coada reala. Eram a treia. Primul domn avea probleme cu RENELU'. Sunase saracul ca gresiseara aia numarul de cont. Pana la urma a rezolvat. Crede el. A doua doamna avea probleme cu creditul.
- Mi-ati marit sau nu dobanda? Pe graficul pe care mi l-ati dat acum 10 minute scrie ca trebuie sa platesc 15 lei pe luna. As vrea eu... si rade
- Pai nu stiu, zice ghiseista. E sfarsit de program, nu mai merge programu'. Ala din calculator.
Pleaca femeia nesatisfacuta.... Urmez eu.
- Eu? PIN-ul.
- Spuneti-mi....
Nu o las sa termine. Ii intind buletinul si cardul, simteam ca m-as fi enervat altfel si nu aveam niciun chef. Cauta in alte catastife. Imi da foaia, semnez. Ma uit la ea. Se uita la mine.
- Asta e tot.
- Nu, vreau inapoi buletinul si cardul.
- AAAAAA, ma scuzati, e sfarsit de program sunt obosita.....
O scuz. Plec spre casa. Pe drum ma asalteaza niste pusti cu afisuri, cum s-ar zice la ei la partid.
- Sunteti din cartier?
- Nu sunt din cartier, dar daca te ajuta, imi poti da pliantele. Gandesc ca iau si ei niste bani pentru plientele pe care le plimba de colo colo si zic sa le fac un bine.
- Multumesc!
De pe foaie, un domn pe nume MUTU imi spune "Romania pe maini bune". Nu-nteleg daca a fost, este sau va fi, dar ce mai conteaza. Ma simt ca la 8 ani cand zanatica de mine nu voia sa stea acasa singura sau pe maidan cu ceilalti copii iar bunica-mea era nevoita sa-mi fie gazda la serviciul ei dupa scoala. Mi-amintesc clar cum de pe la 3 jumate toate doamnele isi faceau bagajelul si la patru fara zece rupeau usa.
Ne-om schimba vreodata? Dati-mi voie sa nu cred.
A, si inca ceva. Sa nu aveti impresia ca experienta cu noul card e singulara. Cu vreo doua luni in urma mi s-a intamplat la fel, cu alt card si alta banca. Deja am deja vu-uri.
Nu-mi mai schimb niciun card pana n-or expira de tot si nici pe la banca nu mai trec. Am zis!
miercuri, 5 noiembrie 2008
VIATA PE BLOGSPOT
In seara asta am avut o revelatie. A propiului eu. Un amic de pe mess m-a intrebat daca-mi doresc propriile-mi creatii, de pe vremea cand eram .com sau cand ma numeam ca la scoala despaoana..... In cateva minute mail-ul mi s-a umplut de povesti, iar mintea de amintiri.
Am decis sa le republic pe unele, mai putin virulente si mai mereu actuale.
Cred ca pentru traitorii zilelor noastre, post-urile sunt ca pozele alb-negru ale bunicilor. Ne reafirma ce-am fi fost sa fim.....
Am decis sa le republic pe unele, mai putin virulente si mai mereu actuale.
Cred ca pentru traitorii zilelor noastre, post-urile sunt ca pozele alb-negru ale bunicilor. Ne reafirma ce-am fi fost sa fim.....
PRINCIPII
Nu e greu sa ai principii! E greu ca ele sa treaca dincolo de vorbe si sa devina fapte. Suntem generatii care spun, cu putere, ca mai cred, fara insa ca putina lor credinta sa mai fie un mod de a fiinta.
marți, 4 noiembrie 2008
CATEODATA
Cateodata toti incepem batalii pe care nu le putem duce la capat. De putine ori intelegem ca, pentru castigarea razboiului, nu acelea sunt esential importante.
luni, 3 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)