NECREDINTA IN CREDINTA

Traim intr-o era a erorilor cotidiene ridicate la rang de societate post-modernista. Ne incapatanam sa trambitam VALORI si CREDINTE, pe ale noastre sau pe cele imprumutate de la cei mai stiuti decat noi. Incercam sa facem ce e bine, ce nu e rau, ce trebuie sau ce am invatat, la scoala, la biserica sau acasa. Uneori derapam si asteptam iertare de la un oarecare EL. (Cum altfel s-ar numi, daca nu un OARECARE, un absolut in care omenirea se incapataneaza sa creada ca CREDE.) Pe EL-ul salvator numit dupa credinte ce invadeaza politic fiecare lume a noastra l-am incarcerat in canoane, in tipare, l-am demonetizat in icoane, catedrale sau domuri, in carti sau in cutume trambitate din generatie in generatie. Ne inchinam la Dumnezeu, la Alah, la Budha sau, de ce nu, la o cornuta. Nu ne inchinam niciodata la sufletul nostru. El? Ei bine, el e doar o prelungire inutila a simturilor noastre pacatoase. Il inchidem in "ce e bine social", in " asa trebuie", in " o sa fie dupa aceasta viata", il alungam si-l complexam.

Unii ne trezim intr-o zi in care ne dam seama ca nu puteam trai fara adevaratii noi. Dar nici cu noi. Renuntam la tot acel TOT confortabil de zi cu zi si ne imaginam ca orice schimbare te duce la mai bine. Asteptam minuni, semne, insemne. Apoi, cand ele nu vin, ne indoim, ca Toma, si parca ne-am intoarce la viata de dinainte..... Putini avem curajul sa nu o facem si sa ne asumam ca, desi aparent gresit, chiar pierzator cu regulile celorlalti, sufletul nostru va castiga batalia cu Dumnezeul lui insusi...

ACUM 4 ANI.

Si acum patru ani a plouat. Torential, nu ca astazi. S-a pornit pe la pranz, din senin si a rapait incontinuu cateva zeci de minute. Apoi a picurat toata ziua.

Fix acum 4 ani l-au arestat pe Nutu Camataru. Pe cand dadea piept cu una din provocarile private ale vietii, ziaristul ce isi mutizase teleonul avea vreo 200 de apeluri nepreluate, in mai putin de 3 ore. Gandeam ca l-au arestat cel putin pe Presedinte. M-am inselat.

Acum 4 ani am baut vreo 5 beri si sigur un pahar de tequilla, in vreo 20 de ore adunate. Mi-am infrant prejudecatile legate de pisica neagra si am avut o dovada ca lucrurile pe care ti le doresti se intampla pana la urma.

Azi, doi oameni implinesc 4 ani si cred ca-si amintesc si ei ca 23 iulie 2004 s-a terminat a doua zi dimineata. Sunt sigura ca unul dintre ei nu a inteles atunci prea mult din ce se intampla. Cred insa ca a inteles dupa. Acelor oameni le urez sa li se indeplineasca ce-si doresc ei mai mult. Asemenea le doresc si celorlalti doi care accepta ca nu toti oamenii sunt la fel.