Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

vineri, 1 iulie 2016

O Mizerie de Spital. Universitar.

Ca toţi oamenii, din când în când, mai am şi eu treabă la spitale. Azi, am ajuns la Spitalul Municipal, zis şi Universitar.

Ca orice aparţinător liniştit, am intrat în Spital. M-am gândit că mă opreşte cineva, că mă întreabă de sănătate, că măcar zice un mirific: "Fă, ce cauţi aici."  Nimic!

Aşa că am plecat singură să caut lifturile despre care aflasem că m-ar duce la etajul potrivit. Unul superior. După ce am belmejit bezmetică pe holuri cu pereții jupuiți - de, nu i-am fotografiat, ca am zis ca am greșit eu calea - am descoperit minunea.

Nouă lifturi bune-bunuțe pentru cărat. Că doar nu e să urci 14 etaje pe jos cu bunătate de pacient avariat lângă tine. Și m-am așezat lângă ele. Mi-am zis, în gândul meu, că imediat urc și rezolv. Dar, normal, nu a fost să fie așa.

Mai întâi, am realizat că vreo câteva zeci de oameni așteptau si ei același lucru: liftul care nu venea.
Apoi, mi-am dat seama că nu toate lifturile sunt pentru mine: unul era pentru doctori, altul pentru personal, altul pentru mâncare, altul pentru blocul operator și un al cincilea, mai micuț, pentru cărat obiecte sanitare.

Așadar, mai rămâneam cu vreo patru.

Dar ce să vezi, la niciunul din alea patru nu mergea butonul să le chemi. Erau blocate și, inidferent cât de mult m-am chinuit, nu am reușit să le conving să mă asculte.

Trecuseră deja vreo 10 minute de consternare. Mă uit în jurul meu și urmăresc atitudinea celor care păreau mai experimentați: stăteau ca în bloc-start, și pe o parte, și pe alta, să vadă liftul care ajunge primul. Și când era momentul, năvăleau. Niciodată nu a ajuns liftul pentru pacienți....
video

Pe primul l-am ratat. Era indesat cu vreo 25 de persoane. Al doilea nu a vrut să mă ia, că eram prea mulți.

La al treilea am avut noroc. Era liftul de mâncare. Mergea la etajele pare și, deși aveam treabă fără soț, am zis că mă urc în el orice s-ar întâmpla.

Nu același noroc l-a avut și un domn cu piciorul în ghips și în cărucior. Trebuia să ajungă la 3, iar liftul mergea până la patru. Nu s-a riscat să o ia pe scări.

video


În lift, niște doamne extrem de "amabile", cu glume de șantier în ele: " Hahaha, vă face bine la sănătate să mergeți pe scări!"

video

De coborât, am coborât pe scări, ca să nu ajung jos mâine dimineață.

Eram consternată. Nici nu mai știu bine ce am filmat.

Dar mi-am propus ceva: să nu se mai repete a doua oară. Cum e un spital în care intră toată lume, le promit managerilor de aici să le arăt cum se vede spitalul lor de la mine din telefon. Cât mai mult și cât mai des. O să o fac cu perseverență până or să mă prindă. O să le arăt că pot intra oriunde fără să ma poată depista. Și voi scrie până liftul va deveni o prioritate națională. În calitate de plătitor cinstit de taxe, de cetățean, aparținător și pacient. De om revoltat, de persoană care le-a plins mereu de milă și i-a susținut.

Iar dacă politica lor de sănătate e selecția naturală a mersului pe scări, îmi permit să le urez un sincer: "Hai, sictir!"

joi, 30 iunie 2016

Alegeri de Prosteşti

 


PERSONAJE:

Maricel Statuescu, actual şef al Judeţului, fost şef local al principalului partid de opoziţie, preşedinte de onoare pe viaţă al POC, Partidul Oamenilor Cinstiţi
Bombonel Tapiţel, pretendentul la şefia Prosteştiului, pupilul lui Maricel, şeful Partidului Oamenilor Cinstiţi – POC  
Călărina Boţoianu, şefa Partidului Doamnelor, candidată virtuală la viceşefia Prosteştiului Graţioasa Burtărescu: şefa locală a Partidului Oamenilor Mereu Îndrăgostiţi – POMI  
Săndel Bâlbâică: decanul de vârstă al consilierilor POC
Cabalin Lovărescu: preşedintele POMI Consilieri de la Putere şi toate cele 15 partide de Opoziţie. Televiziuni, ziarişti de presă scrisă  


 SCENA: Sala de marmură de la Casa Albă din Prosteşti. Dintr-un colţ, statuia marelui Marciel, zis şi Viteazu‘, priveşte spre masa ovală unde ar urma să se desfăşoare oficialităţile de alegere a noilor şefi ai judeţului. În persoană, oficila, Maricel urmează a-şi lua rămas bun de la cei pe care i-a păstorit peste 25 de ani. În mână, are foile cu discursul. Azi, vrea să-şi arate măiestria. Trebuie să lase în urma sa un tânăr destoinic, pe Bombonel Tapiţescu. Totul pare aranjat, dar mai e şi o problemă. Ca să-l scoată şef pe Bombonel, Mircea Statuescu a complotat cu şefele Partidului Doamnelor şi cel al Oamenilor Mereu Indragostiti.  

Maricel Statuescu: Aşa, Nea Săndel, repetă! Te descurci minunat. Încet, cu calm! Să nu laşi nimic să se vadă înainte. De când mergi, mata, la cursurile alea de dicţie, eşti perfect. Nu mă gândeam io că la vârsta asta să mai mă pot baza pe matale. Generaţia asta tânără deloc nu mai ascultă, nicio disciplină, niciun aplomb. Nimic. Şi fii atent, să nu te vază ăştia (arată spre ziarişti)! Să nu se prindă dinainte, că ne strică tot.  

Săndel Bâlbâică: Să-să tră-trăiţi nea Maricel! Ce-ce nu fa-facem noi ca-ca să fie bine la pa-partid şi la ma-ma ma-ma-ta-le! Doar ma-ma-ta-le ne da-dai şi nouă pe lângă mata.  

Maricel Statuescu: Păi, da, ca să vă dau, trebuie să-mi daţi şi voi. Bagă acolo, să nu greşeşti!

Săndel Bâlbâică(singur, într-un colţ, în şoaptă, cu gesturi mici, dar ample): Să ne trăiţi, do-domnule nou preşedinte. Să-Să-fie într-un ceas bun! Eu pu-pup mâna bună, ea ne-ne ajută să pro-prosperăm. Să-să repet ca la di-dicţie. Eu pup puoala popii, popa pupă puoala mea! Eu pup puala popii, popa pupă puoala mea! Eu pup puoala popii, popa pupă pu-pu-puala mea.

Pe uşă intră Graţioasa Burtărescu, însoţită de un alai de secretare. Bufneşte. 

Graţioasa Burtărescu: Domnu’ Statuescu, să vină domnul Statuescu!  

Săndel Bâlbâică: Să-să-să-săru‘ mânuşiţele, du-du-du-duiţa Graţioasă. (pentru el, mai încet: Şase saşi în şase saci, şase saci în şase saşi, sace saşi, în şase saci) Ptiu, ce m-am emoţionat! Mă-mă-mă emoţionaţi pro-pro-profund! Fe-fe-licitări, sunteţi ca şi adjuncta la noi aici, toa-toa-toa-toată su-suflarea vă votează. Cu-cu-cu o aşa de arătare, ar fi şi păcat!  

Graţioasa Burtărescu: Hai, hai, domn‘ Bâlbâică, ne ştim de prea demult ca sa mai pun botul la vrăjeala matale ieftină. Unde e nea Mircescu? Il simt că mă trage în piept.  

Săndel Bâlbâică: Co-coniţă, eu v-am admirat de când mă mă ştiu. Dacă e-e-eram cu do-douăzeci de ani mai tâ-tâ-năr, parcă m-aş fi bă-bă-gat să-să vă fac şi cu-cu-cu-curte. Nea-Nea-Nea Maricel fuse aici, pâ-pâ-până să veniţi.  

Graţioasa Burtărescu: Mă duc să-l caut pe sforar, mă trage-n piept, o simt.

Graţioasa Burtărescu se întoarce pe tocuri cu tot cu alaiul de secretare şi iese pe uşă. Se duce în stânga, spre biroul lui Maricel Statuescu.  

Săndel Bâlbâică(singur, într-un colţ, în şoaptă, cu gesturi mici, dar ample): Să ne tră-tră-trăiască, do-domnule nou preşedinte. Să-Să-fie într-un ceas bun! Eu pu-pu-pu-pu-pu-pup mâna bună, ea ne-ne ajută să pro-prosperăm. ( şi mai încet)Eu pup puoala popii, popa pupă puoala mea! Eu pup puala popii, popa pupă puoala mea! Eu pup puoala popii, popa pupă pu-pu-puala mea.

Pe uşă intră Călărina Botoianu.  


Călărina Botoianu: Graţioasa, unde e Graţioasa? Iese. În câteva secunde, Mircea Statuescu, însoţit de cele două doamne.

Mircea Statuescu: Doamnelor, staţi liniştite! Înţelegerea e înţelegere. Doar suntem bărbaţi. Votaţi-l pe Bombonel şi totul e cum am stabilit. Făceţi-mă capul judeţului şi vă dau şi luna de pe cer. Eh, de el e vorba. Veţi fi amândouă primele politiciene cu fustă ale judeţului. Pff, Graţioaso, tu eşti în pantaloni. Dar, lasă, merge şi aşa. Zic să înceapă şedinţa, să nu o mai lungim. Nea Săndel, dă bice!  

Săndel Bâlbâică(curgând apele pe el): De-de-clar şedinţa deschisă. Pentru fu-fund fu-fu-fund-fundcţia de preş- preş- preş, ptiu!, preşedinte al judeţului nostru Prost- Prosteşti s-a s-a s-a înscris decât un singur candidat: des-des-destoinicul, şi tânărul, şi cel mai bunul, şi cins-cins-titul Bo-bo-bo-bo-bom-bonel Tapiţescu! O o-o-onoare pentru urbea noastră, ca-ca-capitală de cel mai important Judeţ.

Graţiela şi Călărina îşi dau ochii peste cap. 

Săndel Bâlbâică: Sti-sti-stimaţi….. Maricel Statuescu îi face semn să tacă şi să treacă la vot.

Săndel Bâlbâică: Să votăm! Bine!

Consilierii votează în unanimitate. Merg pe rând pe lângă urna străjuită de nea Maricel, îi arată votul şi îl bagă acolo. Graţioasa şi Călărina, ostentativ.  

Graţioasa Burtărescu: Şi acum e rândul meu să candidez. Domnul preşedinte, vă rog să consmnaţi. Îmi depun candidatura, vreau să fiu a doua domnă a Prosteştiului.  

Călărina Botoianu: Eu vreau să fiu prima. Şi eu candidez! Şi se îndreaptă amândouă înţepate către Maricel Statuescu:

 Graţioasa Burtărescu şi Călărina Botoianu, în cor: Că doar aşa ne-am înţeles.

Maricel Statuescu îi face semn lui Săndel Bâlbâică să continue.

Săndel Bâlbîică, transfigurat şi transpirat: Şi-şi-şi, înainte să declar şe-şe-şedinţa închisă, vă-vă-vă-vă, pfffff, vă rog să-l felicităm pe domnul nou preşedinte.

În aplauzele sălii, se duce la Bombonel Tapiţel şi îi pupă mâna.  

Săndel Bâlbîică: Să ne trăiţi, do-domnule nou preşedinte. Să-Să-să-să fie într-un ceas bun! (îi pupă cu patos mâna) Eu pu-pu-pup mâna bună, ea ne bagă-n portofel. (întorcându-se spre cele două doamne): A-Acum e alt stpân, Aţi negociat cu cine nu trebuie. (pleacă bolborosind): Eu pup puoala popii, popa pupă puoala mea. Eu pup puoala popii, popa pupă puoala mea….. Ce bu-bun sunt!