TOAMNA MEA

Daca m-as asemana cu ceva, as fi toamna, mereu schimbatoare. Azi sa-mi zambesc soarele printre pomii-mi cu coama ruginita, maine sa-mi scutur ploaia pe oameni-mi posomorati de umblatura prin atat de multa viata.

Daca ar fi sa-mi fiu toamna, mi-as pune struguri in urechi si cosuri cu mere in par, mi-as face rochie din frunze inrosite. Si daca vantul lua-mi-o-va, cere-voi iernii sa ma acopere cu un strat gros de zapada sa ma pastreze cum fi-voi pana cand toamna ma va gasi din nou.

Daca iubesc toamna? Nu stiu daca o iubesc atat de mult cat iubesc iarna, dar stiu ca ea ma iubeste pe mine......



Nadina?

EU SI NOI

EU a fost mereu o fiinta imposibila, aroganta, nesuferita, asociala si absolut lipsita de inteles. Nu i-a fost necunoscuta ambitia singulara si nici indarjirea de a merge la capat in planuri mari, consturite poate pentru teluri prea mici. EU a visat in fiecare zi iar visele-i rareori au devenit realitate. Uneori lupta pentru ele a fost atat de grea si nedreapta ca victoria nu mai avea niciun gust.

De atata alergatura prin viata asta, EU a obosit intr-o zi atat de tare incat se plictisise de propria-i persoana.





Moon River - Audrey Hepburn
Asculta mai multe audio Muzica

Iar cand EU ajunsese atat de in starea aia, a devenit NOI. Lucrurile extraordinare ti se intampla in viata fara sa le astepti si sa le programezi.

La inceput, NOI nu a insemnat mare lucru. EU manca mai mult si a luat mici proportii, nesemnificative. Apoi, cand, teoretic, toate lucrurile ar fi trebuit sa fie mai usoare pentr NOI, hazardul era cat pe ce sa ne transforme iar pe NOI in EU.

De atunci a trecut ceva vreme. NOI a fost un concept cu urcusuri si coborasuri, de negasit in cartile de specialitate si bun de cercetat. Dincolo de obsesiile, sperantele, renuntarile si frustrarile avute, EU realizeaza in fiecare zi ca NOI nu mai inseamna EU. Inima care-i bate in pantece are propria personalitate si vointa. E micuta si lipsita de aparare, greu de inteles, dar cu propria viata.





Charles Aznavour - She
Asculta mai multe audio Muzica

Niciodata lui EU nu i-a fost mai greu sa scrie despre ceva decat ii este acum. Si crede ferm ca la mijloc nu sunt doar superstitii nebune, ci o inexplicabila vina.

Sunt multe lucruri pe care le-am primit in viata ca pe un DAT. Lumea de azi, imprastiata virtual si in deplina miscare, e parca mai predispusa de a face greseli fata de cei care inca nu pot sa se exprime. Daca ma va condamna candva pentru ca nu i-as fi pastrat intimitatea? - ma obsedeaza constant aceasta idee.

Nu cred ca voi mai vorbi vreodata despre NOI. Vreau doar sa mai spun ca am inteles, in sfarsit, ca niciodata nu am fost EU pana n-am ajuns sa fiu NOI.

NEMULTUMIRI

E greu sa fii perfectionist, mai ales atunci cand ai senzatia ca nimic din jurul tau nu mai urmeaza reguli de tine impuse.
Fac parte din categoria oamenilor pe care ii enerveaza cumplit lucrurile facile si, paradoxal, ceea ce e extrem de usor pentru ceilalti pare imposibil pentru mine. Evident, reciproca e valabila. Daca exista ceva teribil de greu de facut, eu sunt aia care reuseste si fara prea mari batai de cap.
Functionez invers decat toti ceilalti oameni si, uneori, tocmai pentru ca viata e facuta din lucruri simple, ma blochez.
Desi incerc sa ma comport ca toti ceilalti oameni, esuez in a ma auto-contempla in neputinta mea. Nu-mi iese, orice as face. Sunt un eu fals.
Azi constat asta. Maine probabil nemultumirea imi va disparea si ma voi reintoarce la o viata pentru toti normala.

INCEPUTURI

Exista oameni care te readuc pe tine la tine si intamplari care te fac sa accepti ca, in viata lucrurile, importante depind de ceva mai presus de noi.

Candva, mai demult, m-am pierdut pe mine insami. Atat de tare ca nici azi nu am reusit sa-mi regasesc fiecare bucatica imprastiata.

Putin mai incoace decat demult, ceva m-a facut sa-mi aduc aminte de adevrata mine, ceva atat de mic si de neasteptat.

Lucrurile nu se intampla pentru ca trebuie, ceea ce facem este doar aparenta noastra vointa. De cate ori intamplarile nu au fost asa cum am fi vrut noi sa fie si de cate ori din cauza noastra?

Nu am inca forta sa ma accept si, poate, nici curajul. Poate si ca acum, in perioada asta, mi-am pierdut, in mod normal, din rezistenta fizica, iar asta imi mai taie din aripi.

Am insa un cineva care-mi aduce aminte constant ca undeva inauntrul meu stau eu insami. Sa ma rescot la suprafata e alegerea mea. Provocarea? Sa ma regasesc astfel incat acel cineva sa nu fie deloc afectat.


Noa - Life Is Beautiful
Asculta mai multe audio Muzica

Minunile nu se mai intampla atunci cand refuzi sa mai crezi.


Frederic Chopin - Waltz
Asculta mai multe audio Muzica

REPORTERIA - MESERIE DE PUBELA

REPLICA ZILEI:

" E, daca nu imi gasesc nimic altceva, ma fac reporter. Mie cred ca imi place si e cel mai usor."

AUTOR: VIITOR EX-PREZENTATOR TV PLEIBOIST(!!!)(OARE?)

O vorba veche, imi spune ca "cin' se scoala de dimineata, departe ajunge". Ei bine, azi vorba nu se aplica. M-am trezit eu de dimineata si tot acolo am ajuns.

Stiu, nu era deloc necesara o asfel de introducere pentru ceea ce va voi relata in continuare. Ea are simplul scop de a sublinia, o data in plus, ca normalitatea a devenit anormala si firescul, nefiresc, ca toate fac parte din cotidianul apropiat si au valente de axioma.

Pe vremea mea, a fi reporter era, poate, cea mai nobila dintre meseriile jurnalistice. Reporterul era individul acela care dormea putin, avea viata personala limitata, dar care voia intotdeauna sa stie primul informatia si sa zduncine ceva atunci cand lucrile mergeau prost. Un reporter bun era invidiat de colegi, iar orice sef ar fi dat orice sa il aiba in ograda.

Astazi, reporterul este personajul acela sinstru care apare televizor si spune nimic, eventual agramat si plin de contradictii logice. Nu are intrebari minim-existentiale si nu si-ar deranja programul liber pentru niciun ministru sau presedinte de tara arestat. Are public fix printre rudele de la Cucuietii din Deal, dar reuseste cu succes sa se mentina pe val.

Solutia succesului e simpla - umple de bale posteriorul sefilor si, in plus, se bate cu indivizi de nivelul sau, pentru ca cei de alta factura au disparut.

Toata viata mea m-am considerat reporter, indiferent de pozitiile trecatoare pe care le-am ocupat la un moment dat. Am incercat sa fiu unul macar bunicel. De ceva vreme nu ma mai regasesc deloc in aceasta tagma. Astazi am realizat ca ceea ce am facut ani de zile este doar o pubela salvatoare si, evident, trecatoare pentru diversi play-boy-isti lasati de criza fara prompter.

Ma poate contrazice cineva?

PRIMA MEA DRAGOSTE

Nu-mi amintesc cum ne-am cunoscut, desi e dragostea care-mi dureaza deja de o viata mai mica de om si tot cea care se va duce in eternitate. Era intr-o zi de primavara sau intr-o noapte, cine stie. Ciresii de-abia se scuturasera. Cred ca pe ei ii am undeva inauntrul meu, de atunci. le simt aroma, de fiecare data cand mi-e greu sau mi-e bine. Sunt omul-cireasa. Nu-mi amintesc cum a inceput si nici nu o sa pot asta vreodata. Mi-am scormonit ani sa retraiesc acel moment al debutului dragostei noastre. Lucrurile sunt facute in lume sa vina si sa treaca. Sa le uitam si sa mergem mai departe.
Ne-am iubit din prima secunda, iar pe mine dragostea m-a implinit. Mai intai mi-a crescut o manuta, mai apoi cealalta, un piciorus, celalalt, degetele, ochii, nasul. Luni de zile am fost ocupata sa ma autocontemplu, sa-mi antrenez noile posesiuni, sa zbor. Apoi m-am intors catre dragostea mea. Am crescut impreuna si am devenit oameni. Dupa noua luni, i-am vazut chipul. Era intr-o dupa amiaza lenesa de iarna. Nu mai stiu daca ningea sau nu. Si lenea din acea zi mai umbla uneori prin mine. I-am contemplat fata, i-am atins parul, am plans de bucurie. Apoi obosita am adormit.
De-atunci au trecut ani cat o viata mica de om. Intr-o zi, cineva de acolo de sus a zis ca e mai bine sa ne separe. Eu aici si ea acolo. S-a scurs timpul, a trecut vremea, ochii nu ni i-am mai vazut, vocea nu ne-am mai auzit-o, nu i-am mai simtiti mirosul. S-a dus tot. Prima mea dragostea nu va muri niciodata. Despartite sau nu, viata mea mica de om va creste si va deveni o viata batrana, apoi se va duce si ea acolo, cu prima ei dragoste.


Shearwater - Rooks
Asculta mai multe audio Blog

Idee de la PIFI.