POST CONCEPUT DE UN BIRJAR
PRIORITATEA DE SCULA
Ca sa ai prioritate de scula iti trebuie o scula, normal. Cu cat scula e mai smechera cu atat prioritatea creste, ca in jocurile alea pe calculator ale domnilor de bine ce se chinuie sa ajunga la high level. Nu marimea conteaza, ci puterea. Caii, motoru', designul, investitia. Cand ai prioritate de scula ai voie orice: sa treci pe rosu, sa mergi pe toate benzile in acelasi timp si sa urinezi, ma scuzati, pe organ. Cu prioritatea de scula nu se pune nimeni, e invincibila si are in general denumiri straine ce contin mai multe XXX-uri.
Exista insa si o exceptie....
NEPRIORITATEA DE SCULA LA BLONDE
Indiferent de scula pe care o conduc, blondele nu au prioritate, ca doar nu si-au luat scula singure, asa ca trebuie sanctionate de toti soferii din trafic, dupa o formula clasica, usor de retinut, cu nuante internationale:
- Fir'ai a haluia de muNDista. Ce-ai facut faPTURA sa ai o asa scula? Ia stai tu pe banda ta!
PRIORITATEA DE NUMAR
Asta e un fel de prioritate locala, ca si nationalismul - Miticii si restul lumii. Se
manifesta in ambele sensuri, cu aceeasi intensitate.
- Auzi, ba, tarane, ce necuratu' cauti tu, ma, in Bucuresti? Nu va mai ajunge ma ogoru' sa va dati cu GOLANU'! Du-te ma la muma-ta la origine.
Asta e una. Cealalta e la fel de virulenta.
- Ba Capitalistule, ba, data viitoare cand te mai duci ba sa-ti cheltui ieuroii aia la munte, ia s-o iei tu ma pe centura, sa nu ne mai poluezi orasu'. Pe centura, acolo ti-e locu' ba.
Prioritatea asta e mai activa. Se taie fata intrusului, se pune frana brusca sau se dau flash-uri pana la orbire.
PRIORITATEA DE SEX
Cum toate muierile sunt proaste, sexul tare conduce si aici. Cu ambreiajul, viteza si apelative de tipul:" pepuse", " pisi", "faPTURA".
Prioritatea asta poate fi rasturnata cand sexul slab devine posesor de organe genitale masculine, proprii sau de imprumut. Atunci sa te tii ce e la gura doamnelor. Nici eu nu pot, monser, sa reproduc.
PRIORITATEA DE NOXE
O au toti soferii ce conduc hardughii langa care nu poti sta. Indiferent cu ce bolid esti, fugi de astia, ca necuratu' de tamaie. Bleah.
PRIORITATEA DE MARIME
De obicei are nume pe parbriz, scris frumos cu majuscule- GICU SAU COSTEL -, se plimba prin toata lumea, dar se manifesta doar pe pamant romanesc. Nu e decat uneori agresiva si se exprima simplu: " Ce Tiru' meu? "
PRIORITATEA DE PROSTIE
Asta o au toti, nu conteaza scula, marimea sau sexul. Se manifesta in intersectiile hasurate in galben, cand vrei, nu vrei trebuie sa-i dai prioritate boului oprit in mijlocul drumului, ca sa nu blochezi si tu circulatia.
Acestea fiind spuse, io birjar cu state vechi am o singura nedumerire. De ce, Doamne iarta-ma, nu le trecura astia pe prioritati la codul rutier, le stie toata lumea. Nu de alta, dar sa avem ce incalca, monser.
vineri, 7 noiembrie 2008
joi, 6 noiembrie 2008
BANCA MADE IN ROFUCKINGMANIA
Mie-mi place la banca, la aia care iti face oferte extraordinare, adaptate profilului tau, unice, satisfacatoare, pentru toate categoriile sociale. Nu ca-mi mareste in fiecare luna dobanda la credite si ca uita sa ma anunte, nu ca imi calculeaza dobanda la depozite dupa formule doar de angajati intelese, nu ca ma surprinde cu vreun nou comision, nu, astea sunt deja nimicuri. Imi place la banca pentru ca, de fiecare data cand merg acolo sau ma lovesc de vreuna din ele, imi amintesc ca sunt in Romania si ca indiferent cum se numeste patronatul, de unde vine el, angajatii au facut scoala vietii p-aici pe langa noi si mintea lor functioneaza dupa formule balcanice, daca or exista.
Povestea incepe acum vreo 2 saptamani cand am descoperit ca bunatate de card in euro, ala cu care fac achizitii de pe net a fost folosit fara voia mea. Nu ma prindeam, dar doua achizitii cu aceeasi suma in aceeasi zi, mai greu. Sun la banca:
- Buna ziua, io sunt. Ma identific, cu nume, numar, act de identitate, parole si alte d-astea.
- Buna ziua, ce-ati patit?
Le spun eu povestea, identificam site-ul de pe care se facusera achizitiile, nu-l recunosc.
- Blocam cardul, zice duduiul de la capatul firului.
- Il blocam, dar vreau altul.
- Ok, facem altul. Va costa 12 euro.
- Nu ma costa nimic, zic eu. Ca atunci cand mi-am facut cardu' mi-ati zis ca e promotie si ca pot sa-l pierd de 2 ori.
- Da?
- Dea.
- Bine, asa e atunci. Unde stati?
Ii eplic eu cu lux de amanunte. Cautam amandoi, ca baietii, sucursala cea mai apropiata de mine, stabilim ca ma duc acolo sa-mi iau cardul cand primesc sms de la banca, de confirmare.
Pana aici, nimic spectaculos. Acu' vreo saptamana primesc smsu'. Azi ma duc sa-mi iau cardul. La banca la care stabilisem cu duduiul. Imi aleg o ora nepotrivita, adica 4 si ceva.
Ajung la banca, intru. Ma intampina un batranel pe post de om de paza.
- Buna ziua. Vreu si eu sa-mi ridic cardu'.
- La ghiseul ala.
Ma asez la coada. La coada o persoana, adica eu. Ma uit la duduiul numarul 2 din fata mea. El nu se uita la mine. Zic sa fiu politicoasa. Citesc toate prostiile care ma inconjoara, aflu norme noi BNR, memorez noile dobanzi promotionale. Nu ma enervez, la ce mi-ar folosi?. Ma mai uit o data la el. Nimic. Imi zic, lasa-l e ocupat. Intre timp, coada mea singulara se impuiase. Eram vreo 3 fraieri. Dupa vreo 10 minute, ma baga in seama.
- Ma scuzati, e final de program si.....
- Va scuz, vreu si eu cardu'.
Pleaca sa caute in niste catastife. Se intoarce dezamagit.
- Nu e.
- Ba e, ca am primt sms.
- La noi, nu. Mergeti la colegii din spate.
Ma duc la colegii din spate. Acolo duduiul se transforma in duduie. Zambitoare si amabila.
- Eu? Vreau cardu'.
- Nu-l au colegii?
- Nu-l au.
- Atunci nu e.
- Trebuie sa fie... Smsu', bla bla....
- Dati-mi-l pe cel vechi.
- Eu vi-l dau, dar e anulat, nu-l mai gasiti.
- Incercam totusi.
Si incearca. Normal, nu era. Se uita la mine. Ma uit la ea.
- Ce facem?
- Sigur aici, la noi?
- Sigur! Si-i dau adresa....
- Da, eu zic sa incercati si la sucursala X, e mai incolo, vreo 3 statii de autobuz, la iesirea sprea autostrada. Ei sunt mai mari si cred ca acolo e.
Ies din banca si nu ma enervez. Mi-am propus sa fac sport extrem azi, sa fac atunci. O iau frumos la pas spre cealalta sucursala. Drumul mi s-a parut de cosmar. Nu ca a fost prea lung, dar cred ca orice deplasare spre periferia Bucurestilor e plina de imprevizibil. Nu am auzit decat vreo 3 ratati cu "pepuse" si nu am intalnit mai mult de vreo doi baietii d-aia bine facuti, de la care cred ca puteam sa iau bani cu dobanda mai mica decat la banca. Ma gandeam ca voi ajunge pe centura, la fete, si ca nu-s tocmai adecvat imbracata. Ghinion, n-am ajuns. Intru in banca. Ora? 16.30. Banca mai mare, drept e. Paznicul e tanar de data asta, asa ca nu ma baga in seama. Ma duc la un ghiseu.
- Io, cardu'.
- Casa doi, imi zice o doamna mai in varsta in timp ce-si facea bagajele.....
Ma execut. Casa doi. Imi ia buletinul, scotoceste. Gaseste.
- Semnati aici si mergeti sa va luati pin-ul, la ghiseul ala.
La ghiseul ala, coada reala. Eram a treia. Primul domn avea probleme cu RENELU'. Sunase saracul ca gresiseara aia numarul de cont. Pana la urma a rezolvat. Crede el. A doua doamna avea probleme cu creditul.
- Mi-ati marit sau nu dobanda? Pe graficul pe care mi l-ati dat acum 10 minute scrie ca trebuie sa platesc 15 lei pe luna. As vrea eu... si rade
- Pai nu stiu, zice ghiseista. E sfarsit de program, nu mai merge programu'. Ala din calculator.
Pleaca femeia nesatisfacuta.... Urmez eu.
- Eu? PIN-ul.
- Spuneti-mi....
Nu o las sa termine. Ii intind buletinul si cardul, simteam ca m-as fi enervat altfel si nu aveam niciun chef. Cauta in alte catastife. Imi da foaia, semnez. Ma uit la ea. Se uita la mine.
- Asta e tot.
- Nu, vreau inapoi buletinul si cardul.
- AAAAAA, ma scuzati, e sfarsit de program sunt obosita.....
O scuz. Plec spre casa. Pe drum ma asalteaza niste pusti cu afisuri, cum s-ar zice la ei la partid.
- Sunteti din cartier?
- Nu sunt din cartier, dar daca te ajuta, imi poti da pliantele. Gandesc ca iau si ei niste bani pentru plientele pe care le plimba de colo colo si zic sa le fac un bine.
- Multumesc!
De pe foaie, un domn pe nume MUTU imi spune "Romania pe maini bune". Nu-nteleg daca a fost, este sau va fi, dar ce mai conteaza. Ma simt ca la 8 ani cand zanatica de mine nu voia sa stea acasa singura sau pe maidan cu ceilalti copii iar bunica-mea era nevoita sa-mi fie gazda la serviciul ei dupa scoala. Mi-amintesc clar cum de pe la 3 jumate toate doamnele isi faceau bagajelul si la patru fara zece rupeau usa.
Ne-om schimba vreodata? Dati-mi voie sa nu cred.
A, si inca ceva. Sa nu aveti impresia ca experienta cu noul card e singulara. Cu vreo doua luni in urma mi s-a intamplat la fel, cu alt card si alta banca. Deja am deja vu-uri.
Nu-mi mai schimb niciun card pana n-or expira de tot si nici pe la banca nu mai trec. Am zis!
Povestea incepe acum vreo 2 saptamani cand am descoperit ca bunatate de card in euro, ala cu care fac achizitii de pe net a fost folosit fara voia mea. Nu ma prindeam, dar doua achizitii cu aceeasi suma in aceeasi zi, mai greu. Sun la banca:
- Buna ziua, io sunt. Ma identific, cu nume, numar, act de identitate, parole si alte d-astea.
- Buna ziua, ce-ati patit?
Le spun eu povestea, identificam site-ul de pe care se facusera achizitiile, nu-l recunosc.
- Blocam cardul, zice duduiul de la capatul firului.
- Il blocam, dar vreau altul.
- Ok, facem altul. Va costa 12 euro.
- Nu ma costa nimic, zic eu. Ca atunci cand mi-am facut cardu' mi-ati zis ca e promotie si ca pot sa-l pierd de 2 ori.
- Da?
- Dea.
- Bine, asa e atunci. Unde stati?
Ii eplic eu cu lux de amanunte. Cautam amandoi, ca baietii, sucursala cea mai apropiata de mine, stabilim ca ma duc acolo sa-mi iau cardul cand primesc sms de la banca, de confirmare.
Pana aici, nimic spectaculos. Acu' vreo saptamana primesc smsu'. Azi ma duc sa-mi iau cardul. La banca la care stabilisem cu duduiul. Imi aleg o ora nepotrivita, adica 4 si ceva.
Ajung la banca, intru. Ma intampina un batranel pe post de om de paza.
- Buna ziua. Vreu si eu sa-mi ridic cardu'.
- La ghiseul ala.
Ma asez la coada. La coada o persoana, adica eu. Ma uit la duduiul numarul 2 din fata mea. El nu se uita la mine. Zic sa fiu politicoasa. Citesc toate prostiile care ma inconjoara, aflu norme noi BNR, memorez noile dobanzi promotionale. Nu ma enervez, la ce mi-ar folosi?. Ma mai uit o data la el. Nimic. Imi zic, lasa-l e ocupat. Intre timp, coada mea singulara se impuiase. Eram vreo 3 fraieri. Dupa vreo 10 minute, ma baga in seama.
- Ma scuzati, e final de program si.....
- Va scuz, vreu si eu cardu'.
Pleaca sa caute in niste catastife. Se intoarce dezamagit.
- Nu e.
- Ba e, ca am primt sms.
- La noi, nu. Mergeti la colegii din spate.
Ma duc la colegii din spate. Acolo duduiul se transforma in duduie. Zambitoare si amabila.
- Eu? Vreau cardu'.
- Nu-l au colegii?
- Nu-l au.
- Atunci nu e.
- Trebuie sa fie... Smsu', bla bla....
- Dati-mi-l pe cel vechi.
- Eu vi-l dau, dar e anulat, nu-l mai gasiti.
- Incercam totusi.
Si incearca. Normal, nu era. Se uita la mine. Ma uit la ea.
- Ce facem?
- Sigur aici, la noi?
- Sigur! Si-i dau adresa....
- Da, eu zic sa incercati si la sucursala X, e mai incolo, vreo 3 statii de autobuz, la iesirea sprea autostrada. Ei sunt mai mari si cred ca acolo e.
Ies din banca si nu ma enervez. Mi-am propus sa fac sport extrem azi, sa fac atunci. O iau frumos la pas spre cealalta sucursala. Drumul mi s-a parut de cosmar. Nu ca a fost prea lung, dar cred ca orice deplasare spre periferia Bucurestilor e plina de imprevizibil. Nu am auzit decat vreo 3 ratati cu "pepuse" si nu am intalnit mai mult de vreo doi baietii d-aia bine facuti, de la care cred ca puteam sa iau bani cu dobanda mai mica decat la banca. Ma gandeam ca voi ajunge pe centura, la fete, si ca nu-s tocmai adecvat imbracata. Ghinion, n-am ajuns. Intru in banca. Ora? 16.30. Banca mai mare, drept e. Paznicul e tanar de data asta, asa ca nu ma baga in seama. Ma duc la un ghiseu.
- Io, cardu'.
- Casa doi, imi zice o doamna mai in varsta in timp ce-si facea bagajele.....
Ma execut. Casa doi. Imi ia buletinul, scotoceste. Gaseste.
- Semnati aici si mergeti sa va luati pin-ul, la ghiseul ala.
La ghiseul ala, coada reala. Eram a treia. Primul domn avea probleme cu RENELU'. Sunase saracul ca gresiseara aia numarul de cont. Pana la urma a rezolvat. Crede el. A doua doamna avea probleme cu creditul.
- Mi-ati marit sau nu dobanda? Pe graficul pe care mi l-ati dat acum 10 minute scrie ca trebuie sa platesc 15 lei pe luna. As vrea eu... si rade
- Pai nu stiu, zice ghiseista. E sfarsit de program, nu mai merge programu'. Ala din calculator.
Pleaca femeia nesatisfacuta.... Urmez eu.
- Eu? PIN-ul.
- Spuneti-mi....
Nu o las sa termine. Ii intind buletinul si cardul, simteam ca m-as fi enervat altfel si nu aveam niciun chef. Cauta in alte catastife. Imi da foaia, semnez. Ma uit la ea. Se uita la mine.
- Asta e tot.
- Nu, vreau inapoi buletinul si cardul.
- AAAAAA, ma scuzati, e sfarsit de program sunt obosita.....
O scuz. Plec spre casa. Pe drum ma asalteaza niste pusti cu afisuri, cum s-ar zice la ei la partid.
- Sunteti din cartier?
- Nu sunt din cartier, dar daca te ajuta, imi poti da pliantele. Gandesc ca iau si ei niste bani pentru plientele pe care le plimba de colo colo si zic sa le fac un bine.
- Multumesc!
De pe foaie, un domn pe nume MUTU imi spune "Romania pe maini bune". Nu-nteleg daca a fost, este sau va fi, dar ce mai conteaza. Ma simt ca la 8 ani cand zanatica de mine nu voia sa stea acasa singura sau pe maidan cu ceilalti copii iar bunica-mea era nevoita sa-mi fie gazda la serviciul ei dupa scoala. Mi-amintesc clar cum de pe la 3 jumate toate doamnele isi faceau bagajelul si la patru fara zece rupeau usa.
Ne-om schimba vreodata? Dati-mi voie sa nu cred.
A, si inca ceva. Sa nu aveti impresia ca experienta cu noul card e singulara. Cu vreo doua luni in urma mi s-a intamplat la fel, cu alt card si alta banca. Deja am deja vu-uri.
Nu-mi mai schimb niciun card pana n-or expira de tot si nici pe la banca nu mai trec. Am zis!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)