Ei, bine, mi-ar placea:
1. sa mai pot visa.
2. sa se termine urmatoarele doua zile mai repede.
3. sa mai scriu.
4. sa cresc in greutate.
5. sa nu mai creada prietenii ca-i ignor. stiu ei care.
6. sa ma bucur de lucrurile mici si sa nu le ignor pe cele mari.
7. sa dau, uneori, timpul inapoi. sa pot face aceleasi prostii, nu sa repar ceva.
8. sa privesc marea si ea sa ma priveasca pe mine.
9. sa alerg de nebuna la volanul LULUTEI, cu destinatia niciunde.
Dar cred ca cel mai mult mi-ar placea sa mai CRED. In oameni, in mine si in minuni.
Van Morrison - Brown Eyed Girl
Asculta mai multe audio Muzica »
Da inventez o leapsa, desueta si neinsemnata, dar e a mea. O dau Laurei, pe care n-am apucat s-o cunosc, o pasez si lui Dan, pe care l-am omis in ultima vreme, lui Robert, sa ne amintim de vremurile cand puteam orice si Nicoletei pentru cele in care cu indiferenta traim.
Si domnului cu ciocolata, caruia ii lipseam. De pe blog.
Faceți căutări pe acest blog
marți, 14 aprilie 2009
SAPTAMANA PATIMILOR MELE
Arareori nu ma enervez. Mai exact, mai niciodata. Ma aprind usor si ard cu auto-combustie. Ma consum repede si imi revin imediat.
Azi nu am mai reusit. M-am enervat si m-a tinut. Inca ma MAI TINE.
Dimineata m-au enervat unii, apoi altele, apoi m-am enervat eu pe mine, apoi masina, apoi vremea, internetul, mancarea, telefonul, reteaua, tastatura. Ce nu m-a derenjat?!
Cel mai tare ma enerveaza nesimtirea si, nu stiu cum reusesc, dar de fiecare data cand dau de ea, nu pot sa ma deturez. Ma enervez ca-I accept. Ma enervez ca MA accept acceptandu-i. Ma enervez ca ma enervez pe mine si ca nu pot sa-i schimb pe ei.
Uneori mi-as dori ca nesimtirea sa doara, fizic. Imi place sa cred ca exista oameni care doar asa pot invata ceva. Sunt constienta ca si asta e o iluzie....
Azi nu am mai reusit. M-am enervat si m-a tinut. Inca ma MAI TINE.
Dimineata m-au enervat unii, apoi altele, apoi m-am enervat eu pe mine, apoi masina, apoi vremea, internetul, mancarea, telefonul, reteaua, tastatura. Ce nu m-a derenjat?!
Cel mai tare ma enerveaza nesimtirea si, nu stiu cum reusesc, dar de fiecare data cand dau de ea, nu pot sa ma deturez. Ma enervez ca-I accept. Ma enervez ca MA accept acceptandu-i. Ma enervez ca ma enervez pe mine si ca nu pot sa-i schimb pe ei.
Uneori mi-as dori ca nesimtirea sa doara, fizic. Imi place sa cred ca exista oameni care doar asa pot invata ceva. Sunt constienta ca si asta e o iluzie....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)