fara titlu

Nu toti oamnii sunt la fel. Eu nu sunt ca toti oamenii.

Nu-mi amintesc cand am facut ultimul lucru ca toti ceilalti oameni. Poate aseara sau, de ce nu, in aceasta dimineata. Mananc ca voi, dorm ca voi, iubesc ca voi. Am aceleasi asteptari si aceleasi neimpliniri. Imi place sa-mi stiu si, pe cat posibil, sa-mi programez totul. Poate ca asta e marele-mi pacat.

Niciodata nu am facut lucrurile la timp sau cum le-ar fi facut oricine altcineva. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca niciodata n-a fost sa fie. Eu le-am facut intotdeauna altcand si altfel. Uneori, oamenii ma privesc ca pe o ciudatenie, voit superioara. Alteori, ma ignora.

Nu mi-a lipsit niciodata vointa. Cu greu as putea sa indic pe cineva cu mai multa ambitie ca mine. Imi place sa cred ca niciodata nu am avut teluri marsave sau obscure si ca am derapat doar arareori.

Toate acestea sunt acel EU pe care mai mult decat mai putin am putut sa-l educ, sa-l conduc, sa-l cizelez. Mai exista insa unul, cel caruia nu-i pot dicta si la care vointa nu are niciun efect, EU-l meu dat.

Pe asta nu am cum sa-l schimb si, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa-l accept.

Cand unul iti spune ca esti beat,e nebun. Cand toti iti spun, renunti oare sa mai duci paharul la gura?

Am invatat sa cred in minuni, in oameni si in mine. O sa invat sa cred in ordinea asta!

P.S. Nu stiu daca asta sau despre asta si-ar fi dorit Simona sa scriu. :)

TOAMNA MEA

Daca m-as asemana cu ceva, as fi toamna, mereu schimbatoare. Azi sa-mi zambesc soarele printre pomii-mi cu coama ruginita, maine sa-mi scutur ploaia pe oameni-mi posomorati de umblatura prin atat de multa viata.

Daca ar fi sa-mi fiu toamna, mi-as pune struguri in urechi si cosuri cu mere in par, mi-as face rochie din frunze inrosite. Si daca vantul lua-mi-o-va, cere-voi iernii sa ma acopere cu un strat gros de zapada sa ma pastreze cum fi-voi pana cand toamna ma va gasi din nou.

Daca iubesc toamna? Nu stiu daca o iubesc atat de mult cat iubesc iarna, dar stiu ca ea ma iubeste pe mine......



Nadina?