- Cat costa sa visezi?
- Lasa-ma, la 3 trebuie sa-mi iau cazierul.
- Come on, cat?
- Stiu eu, de unde sa stiu?
- Gandeste! Lasa-l incolo de televizor!
- ... Asta e prost!
- Eu te intreb lucruri serioase!
- Ce sa te coste? Nimic! It's all for free, my firend!
- Si-atunci de ce nu visam mai des?
- Ca suntem ocupati cu prostii!( Du-te X si te-mpusca, in seara asta e chiar prost!)
- Si cine ne ocupa?
- Antivisele.
- Adica ce sunt alea?
- Adica te uiti la unul care e la TV si iti explica prostii.
- Si de ce uiti la el? N-ar fi mai usor sa visezi?
- In 24 de ore, gasesti timp si pentru asta de la televizor! Uite asta la TV e antivis!
- Cat ai da sa ti se implineasca un vis?
- Nimic, ca se implinesc de la sine, restul e contrabanda, contrabanda cu dorinte. E diferenta intre vise si dorinte!
- Adica?
- Visele sunt alea pe care ti le doresti cu adevarat, iar dorintele sunt niste frustrari de moment cu care te vrei a fi acoperit.
Sa visezi e gratis! Doar dorintele, murdare sau nu, implinite sau nu, exprimate sau nu, au un pret!
Faceți căutări pe acest blog
joi, 29 mai 2008
miercuri, 28 mai 2008
TOLERANTA
- Nu mai plange, ai sa vezi ca nimic nu ramane neplatit in viata!
- Dar nu e drept!
- Nu te mai revolta si consuma, ca nu schimbi tu oamenii!
- Dar pot schimba lumea?
Cred ca cel mai greu in viata e sa inventi sa fii tolerant cu propria umilinta. Sa te uiti intr-o dimineata in oglinda, sa iti vezi cearcanele mov-aramii si sa te intrebi ce cauta acolo, cand au aparut, cine ti le-a adus si de ce. Sa iti dai seama ca, poate, nu merita sa mai lupti, ca ai obosit sa simti in tine, in fiecare zi, nedreptatea intregii lumi. Sa nu iti mai intelegi lupta si idealurile, sa iti omori visele si sa iti accepti neputinta. Sa nu vrei sa afli de ce oamenii sunt atat de rai si de ce cu tine. Sa te simti umilit, sa renunti si sa vrei sa redevii ce ai.
Exista greseli pe care le vom face si pentru care am platit deja. In numele lor trebuie sa invatam sa ne toleram propria umilinta.
- Dar nu e drept!
- Nu te mai revolta si consuma, ca nu schimbi tu oamenii!
- Dar pot schimba lumea?
Cred ca cel mai greu in viata e sa inventi sa fii tolerant cu propria umilinta. Sa te uiti intr-o dimineata in oglinda, sa iti vezi cearcanele mov-aramii si sa te intrebi ce cauta acolo, cand au aparut, cine ti le-a adus si de ce. Sa iti dai seama ca, poate, nu merita sa mai lupti, ca ai obosit sa simti in tine, in fiecare zi, nedreptatea intregii lumi. Sa nu iti mai intelegi lupta si idealurile, sa iti omori visele si sa iti accepti neputinta. Sa nu vrei sa afli de ce oamenii sunt atat de rai si de ce cu tine. Sa te simti umilit, sa renunti si sa vrei sa redevii ce ai.
Exista greseli pe care le vom face si pentru care am platit deja. In numele lor trebuie sa invatam sa ne toleram propria umilinta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)