Cateodata, drumul spre multumire e lung, anevoios si plin de exceptii; unele perimante. Esecul e doar o realitate actual de apasatoare.
Motivatia, adusa in noi de nerealizarea in fapt si de iluzia celorlalti ca asta ne face sa vrem sa fim mai buni, isi alege si ea oamenii. FERICIREA are uneori nevoie de atat de putin, e curenta si lipsita de fast, nu vrea perfectionare si nici nu se plictiseste vreodata. Traieste in inertie si in iluzii ieftine, atat de umane si atat de desarte.
Fericiti cei saraci cu multumirea!
Pentru altii, insa, viata e un "a fi" permanent, uneori condus la extrem. Iar pentru ei esecul nu cunoaste limite.
M-am intors, sau poate nu am fost plecata niciodata. Nu mai stiu ce am facut in ultimele luni si nici ce voi face in urmatoarele. Sunt confuza, obosita si dezgustata, de altii mai intai si apoi de mine.
Paradoxal, am realizat azi ca poti continua si dupa ce incetezi sa mai crezi asta. Iar asta nu am spus-o eu, ci altii, mai batrani si mai morti.
Iluzia ferecirii dureaza doar cateva minute, nefericirea, o viata!
UP DATE
VIA MESS:
Katalin: eu cred ca fiecare dintre noi poarta in el esecul, dar ne dorim cu toata puterea sa ne inselam, si luptam cu toata puterea ca poate castigam. urmatoarea lectie pt tine o sa fie sa inveti sa te bucuri de lucruri marunte
Astor Piazzolla - Oblivion
Asculta mai multe audio Muzica »
4 comentarii:
Cu cat mai mult, cu atat mai bine, in viata that is :)
Da, nuami ca eu nu vad continuare...
oana, ce rost mai are sa fii dezgustata? mai pune muzica ta preferata si o sa fie bine, timpul e scurt, sa ne bucuram, asadar.
Pai nu stiu daca are vreun rost, dar nu toate sentimentele noastra au mereu o semnificatie. cateodata, oricat de mult am vrea sa ne cenzuram dezgustul, suntem oameni. :)
Trimiteți un comentariu