CARNAVAL CU TEAPA

Fiica-mea, cea mare, a avut astazi de infruntat primul bal mascat din viata ei. Ca sa prevenim din timp o furtuna, mici, mari, ne-am strans in sedinta de familie sa luam decizii in privinta celor doua chestiuni majore ce trebuia rezolvate pentru un astfel de eveniment - costumul si "ceva-ul dulce" pe care doamna il ceruse ( aici am avut noroc, pentru ca daca am fi fost in grupa cu "ceva sarat", viata noastra ar fi fost crunta). Ca orice printesa de trei ani care se respecta, fii-mea s-a vrut imbracata, evident, in ... PRINTESA. Pentru o astfel de atitudine, previzibila de altfel, eram super-pregatita: facusem studii de piata, notasem toate telefoanele utile si ma interesasem de teremenele de livrare. Nu puteam esua. Mai mult, imi pregatisem deja si discursul anti-roz. Ma pregatisem degeaba. Ea avea alt plan. S-a dus la sifonier. l-a deschis si mi-a aratat, candida, cu ce se imbraca: "Uite rochia de printesa, nu mai stii, mami?" una dintre rochiile pe care le avea deja si nu e o rochie obisnuita pe care mintea ei de copil o transformase. E o rochie de printesa in toata regula - cu funde, volane si paiete. In fata evidentei, eu paream singura defecta care se gandise ca, fiind o rochie pe care o purtase deja, o va respinge din start. Urma sa fie o printesa unica! Teoretic, problema rochiei fusese rezolvata. Practic, distractia abia incepea... Purtata la o alta petrecere, rochia era neagra pe poale si avea doua frumoase pete de ciocolata pe piept. Un fas! Impachetez rochia, ma imbarc in masina si ma duc, ca o doamna ce ma aflu, la mall, aici, in Baneasa, la fite. Nu aleg spalatoria pe care o mai incercasem, ca, na, e la subsol si scumpa. Merg pe mana a ceva nou si mai ieftin. Daca am facut economie bugetului cu rochia, nu pot sa fac pana la capat, si cu spalatul ei? Ais si facut! Ma prezint marti dimineata la doamna cu spalatul. Ma asigura ca rochia e gata a doua zi "fara probleme", joi dimineata cel tarziu. Imi ia si numarul de telefon, sa imi dea sms cand e gata. Im ia si banii, inainte, na, ca asa e la ei. Eu plec linistita. Trece miercuri seara - niciun sms, trece joi dimineata. Imi zic ca sunt ametita si le-am dat numarul gresit. La 16 fix ma prezint la spalatorie. Imi ia duduia de la casa bonul si.... ma anunta ca nu gata. Vad mov in fata ochilor, mov de la vineteala pe care ma gandeam, serios, ca i-o voi face in jurul ochilor. Imi zice, senina, ca are o problema rochia. Mai mult, mi-o aduce. "Doamna, nu au iesit petele!" Zic:"Ia s-o vad!" Cand ma uit la ea, poalele erau la fel de negre ca atunci cand le-o dusesem. Acum vedeam negru in fata ochilor si nu de la parful de pe rochie. Am trimis-o sa vorbeasca, din nou, cu spalatoresele, ca aia nu era o rochie spalata. S-a intors cu sefa la telefon. Sefa, cu muult PR in ea, ma asigura ca "maine" rochia va fi ok, ca incearca, DIN NOU, sa scoata petele. O rog sa incerce si sa o spele. In plus, PR-ul ei nu ma ajuta deloc, eu aveam neboie de rochie dimineata la gradi, nu la spalatorie. M-a rugat sa i-o mai las pana la 21, sa incerca sa o rezolve. La 21 ma prezint cu copilul netuns la spalatorie. Rochia curata pe poale, cu petele ce devenisera din dotare, in continuare, pe piept. Nu mai vad nicio culoare in fata ochilor, ca eram cu copilul, copil care intelesese si el dimensiunile dezastrului. Iau rochia, iau copilul, ma bag in magazinul in care stiam ca exista ceva costumatii. Cumpar repede aripi, bagheta si fustita de spiridusa. Pe drum, spre casa, ii explic cat de tare e sa fii spiridus. Tare o fi fost pentru mine, dar ea voia sa fie printesa. Si mai voia sa-i spele ma-sa rochia, ca ma-sa stie, nu? Ajung acasa, bag rochia in vanish - ori la bal, ori la spital. Dupa 20 de minute nu mai aveam nicio pata. Mica printesa le-a ecplisat azi, alaturi de celelalte printese, pe cele vreo doua zane ratacite la carnaval. Cat despre spiridusi, n-a fost loc de niciunul... Ce-am invatat eu de la primul carnaval? Ca nu experimentezi cand e vorba de copil, nici macar spalatoria. Cat despre firma, nu am gasit link sa o tag-uiesc. E la Mall Baneasa, langa Carrefour si se cheama AQUA!