MOBILIZARE

M-a ajuns lenea. :)). De cateva zile marele meu succes este ca reusesc sa nu fac nimic. Nu am nicio apasare sau vreo remuscare, nu ma fatai, nu ma gandesc si nici nu ma uit la vreun film extraordinar, nu ascult muzica, nu vreau sa conduc si nici sa ma uit in jurul meu. Nu ma provoaca nimic. Sunt ca si cum n-as fi.

Sa ma mobilizez? Nu vreau, desi ar trebui. Sa fac o lista lunga si colorata cu motivele pentru care ar trebui sa ma misc? Hm, e complicat!

Zic unii ca starea mea de detasare ar fi extraordinara. Zic eu ca se insala.

Nu stiu cum as putea sa-mi dau singura un sut in partea dorsala, dar, daca nu ma trezesc in cateva ore, ma bag in sedinta si-mi dau singura o amenda. USTURATOARE! :))

Cand ti se da ceva, trebuie sa faci un efort sa iti bagi singur ceva-ul in traista; cand te ineci ca rromul(!!!) la mal, inseamna ca esti chiar un prost, unul nediscriminat.

CE VRAU EU SA MA FAC CAND O SA FIU MARE

Deci, m-am decis. Stiu ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare. Lingator al propriilor scuipati. Am constatat eu din experienta proprie si personala, directa si nealterata ca aceasta este cheia succesului. Nu-ti trebuie nimic altceva, nici scoala, nici cultura, nici experienta. E atat de usor si atat de la indemana incat ma crucesc ca nu m-am prins pana la ora asta.

Ma gandesc ce gust poate avea un scuipat pe care-l ingurgitezi dupa vreo cateva ore? Dar dupa cateva saptamani? Cum se altereaza el in contactul cu ceilalti sau cu alte lucruri la fel de scârboase? Credeti ca are alta aroma daca pica pe un obraz parfumat?

Nu m-au enervat niciodata oamenii care ling unde scuipa si care isi fac in acelasi timp treaba. Fiecare e liber sa traiasca in mizeria care-i place, atata vreme cat nu-i deranjeaza pe ceilalti. Cand insa "job"-ul lor incepe sa produca efecte colaterale, situatia se schimba.

Deci, trebuie sa ma fac lingator de scuipati, am zis. Numai ca nu stiu nici sa vars si nici sa-nghit. Ce ne facem fetelor?