CUM A FENTAT BRUNETA MELITIA, IAR PRIMARIA A FENTAT-O PE EA

Ce-si poate dori un om cand se trezeste sambata la pranz, isi pune laptopul in spate, se imbraca regulamentar pentru un drum lungut si coboara s-o porneasca?

Sa nu-si mai gaseasca masina, va spun eu!

Mi s-a intamplat azi, la 12 jumate. Pregatita de prezumtiva bataie verbala cu soferii de le autostrada intunericului, numerotata generic cu numar unic 1, am plecat, incarcata ca un Mos Craciun, spre locuri mai primitoare. Ajung la soseaua principala si ia masina de unde nu-i. De data asta nici macar nu uitasem unde parcasem cum mi se intampla in 92.8 la suta din timp; dar Luluta se incapatana sa nu fie acolo. Ma bag repede in sedinta cu propria-mi memorie. Poate, totusi, am uitat unde-am parcat, imi zic. Nimic, acolo parcasem, stiam sigur. Cu toate astea trec la verificari aprofundate. Dau ocol la bloc, la al meu. O data, de doua ori. Nimic. Dau ocol si la blocul vecin, poate am uitat unde stau. Tot nimic. Simt cum mi se urca la neuroni un ceva nedefinit. Nu-mi vine in cap decat o singura idee: " Mi-au furat masina!". Incep sa mi se amestece franturi de contract de casco in cap. "Mi-am platit oare rata la timp? Am asigurare de furt, dar iti dai seama cat dureaza. Si iubeam masina aia, avea personalitatea ei.Ce ma fac eu fara Luluta?"

Ce sa fac? Imi sun prietena blonda. Nu raspunde, normal. II dau mesaj. Sec si la obiect. " Mi-a disparut masina. Nu e gluma!" Nimic.

Ma asez cu posteriorul pe asfalt si ma gandesc. Mai profund decat o facusem pana atunci. Imi strafulgera ideea ca mi-or fi ridicat-o vreunii, in exces de zel si o fi la vreo institutie publica. Dar sa fi scapat aproape doi ani de asta si sa mi se intample sambata asta la pranz?

Scot laptopul sa fur un wireless de pe vreundeva din zona. Wireless-ul nu se lasa furat, asa ca apelez la telefon. 931, primaria sectorului X.

- Buna ziua. Exista vreo sansa sa imi fi ridicat dumneavoastra masina?
- Exista! Sunati la Politia Comunitara.

Sun.

- Buna ziua. Masina mea e la dumneavoastra?
- Stati sa verificam. PAUZA DE ASTEPTARE. Este!
- Bine, o vreau inapoi.
- Pai e simplu. Mergeti pe strada X, luati amenda, platiti niste taxe si o luati.
- Cat?
- 650 de lei.
- Wow, 650 de lei.
- Da, si vedeti ca azi e program pana la 14.00

Ies din consternare si explodez. Scapasem de o forma de infarct, ma pregateam de a doua.Luluta era vie, imi luasera tembelii masina. In mintea mea se aduna toate injuraturile posibile din limba romana. Stau de aproape doi ani in cartier, am fost la un pas sa ma linseze vecinii ca le luam locurile de parcare, m-am certat cu toti cretinii, au vrut sa ma taie, m-au injurat de toate neamurile, mi-au ridicat toate stergatoarele, mi-au lasat belete de amor si cand gasesc si eu un loc, nu in statia de autobuz, nu pe trecerea de pietoni, nu blocand alta masina, la soseaua principala, fara sa perturb circulatia imi ia militia masina ca-s infractoare.

Ma uit la ceas. Mai aveam 40 de minute sa gasesc minunea de depozit de masini saltate. Cum sunt moartea orientarii, incep sa sun la toata lumea, sa aflu pe unde o iau. Nu putea fi departe.

- Zi-mi unde-i strada aia.
- Uita-te si tu pe net!
- De unde frate net in mijlocul soselei?

Intr-un final, aflu. Ca o bruneta veritabila ce sunt, pornesc pe jos. Cu toate bagajele in spate. Nu e departe, imi zic. Ideea de taxi, nici nu exista pe lume la ora aia. Si merg, si merg, si merg.

Intre timp blonda se sculase. De la capatul celalalt al telefonului incerca sa ma convinga ca " poate ai gresit". Poate am gresit. Si ce? Incearca sa duca munca psihologica cu nebuna care alerga de dementa pe strazi. Nimic. Era tare pe pozitii. Si ea, dar si eu.

- Du-te ia-ti masina, calmeaza-te si mai vorbim. N-ai dreptate.

N-am dreptate, dar mai sun un prieten.

- Sunt pe stada aia, mai am mult?
- Stai acolo, ca vin eu sa te duc.
- Este nebun? E fara 10. Trebuie sa ajung. Am nevoie de masina. Inchide la militie si asa stau pana luni. O sa raman fara tot bugetul pe anul asta.

Continuu. Ma imprietenesc cu toti portarii de pe drum, aflu ca-s pe calea ce buna si ca nu mai am mult. Vreun kilometru. Cand mai aveam putin, o masina se opreste langa mine.

- Buna ziua, sunteti X?
- De ce?
- De ce.... Sunteti sau nu sunteti.
- Sunt.
- Bine, m-a rugat prietenul sa va duc sa va luati masina, urcati.

Ma uit la domnul din fata mea. Parea serios, prea serios. A innebunit ala, imi pune pile, gandesc eu.
- Nu vreau nimic, ma descurc singura, daca am gresit sa platesc, sunt o infractoare. (de la blonda mi se trage atitudinea asta de super-corectitudine, parol)

Si ajung. La timp. La fara un minut. La poarta ma intampina neste meletieni.

- Vreau masina.
- La biroul ala.

La biroul ala, ocupat.

- Bine, io ce fac, va expira programul.
- Stati linistita, daca ati ajuns acum va rezolv, sa-l rezolv intai pe domnu'.

Ies pe hol. Un meletian tanar vine la mine.

- Ha, ha. Eu v-am luat masina.
- Ha ha, De ce?
- Era in intersectie.
- A mea in intersectie? Nu era a mea.
- Ei nu, nu e un Peugeot albastru? Nu l-ati parcat acolo in intersectia aia?!
- Ei bine, nu. Al meu e rosu si nu l-am parcat acolo.
- Hmmmm, nu-mi amintesc atunci, nu v-am luat-o noi. Nu-i aici.
- Ba da, ca am vazut-o in curte.
- A inseamna ca am luat-o ieri si nu mai tin minte.
- Bine cred ca aveti si poze, nu? incepe sa se agite justitiara din mine.
- Da, dar nu-s developate.
- Hm, developate? Ne vedem cu ele pe hartie la Trebunal.

Clar, facusem deja impresia buna. Se elibereaza colegu' lu domnu' de mai de sus. Intram in camera torturii. Colegu' incepe sa-mi gangure din codul rutier. Ghinion. Al lui, al meu? Domnul de afara zice:

- Hai ca-i fac eu actele domnisoarei.

Imi zic in minte. Pana aici mi-a fost, dar macar sa ma tin tare.

- Auziti, dar spuneti-mi si mie unde era masina mea si ce era interzis.

Scoate catastifu'.

- Ha, era prima sub semnul de stationare interzisa, langa statia de autobuz.
- Bine, dar nu deranja pe nimeni, pana la statia de autobuz mai erau 20 de metri.
- Ha ha, si v-am luat-o aseara, intre 17.32 si 17.45.

Incepe sa scrie. Eu mai mai calmez.

- Pot sa va intreb si eu ceva?
- Va rog.
- Ce face politia ca sa exista locuri de parcare. Am parcat-o la strada principala ca pe stradute nu ai un loc.
- Domnisoara, stim. Noi nici nu le luam pe alea de pe stradute, ca nu ajungem la ele.
- Dom'le. La mine-n spatele blocului am zeci de garaje d-alea vechi, pline de muraturi si lazile de zestre ale tuturor bunicilor din cartier. De ce nu le desfiinteaza.
- Aveti dreptate, dar eu sunt un simplu executant.

Si scrie.....

- Auziti, va dau doar avertisment, nu va iau bani, dar tot va dau 3 puncte penalizare.
- Aham, de ce? Daca e de amenda. Dati-mi amenda.
- Nu ca e la aprecierea noastra, in functie de gravitate.
- Si cum apreciati?
- Pai ne uitam la om.
- Asa, si ce am eu special? Ca-am fost cam recalcitratnta. Dar cum vreti, dati-mi avertisment si puncte.
- Mai aveti?
- Nu mai am!
- Ha, e bine. Eu am 7. Toate luate la parcari neregulamentare in Bucuresti.
- Sa le stapaniti sanatos!
- Ultimele le-am luat acu 3 zile. Eram cu Jeepu' lu' tata.
- Imi pare rau.
- Stati sa termin asta si va arat hartia. Am avut noroc si eu, ca daca ma prindeau la dumneavoastra, la Ploiesti, aia imi dadeau amenda.

Saracu' meletean, gandesc eu.... Termina. Semnez. Nu am obiectiuni. Cum naiba sa am obiectiuni cand imi spusese ca, daca nu semnez si nu iau procesul verbal, nu imi iau masina pana nu are decizia instantei. Imi arata procesul verbal de amenda.

- Vedeti, io sunt, Asta e legitimatia de Politie. E acelasi nume.
- Vad, ( ca nu sunt inca chioara)

Dau sa plec. Sa-mi platesc darile catre primarie, ca noaptea de parcare si transportul nu-s moca, iar la premarie nu e ca la melitie, aia nu are apreciere in functie de om.

- Auziti, scrieti undeva discret numarul dumneavoastra de telefon pe masina, la parbriz acolo. Daca e ceva, data viitoare sa va sun, sa nu o mai ridicam. Io va sun, dumneavoastra o luati.
- Pai cum sa-mi scriu numarul pe masina? Va dati seama. Ma suna toti obsedatii....
- Da, aveti dreptate. Si cum facem atunci?
- Pai cum sa facem. Va dau numarul acum.

Ii dau numarul. Scrie in telefon.

- V-am trecut Oana PH. Tin minte masina asa.
- Va multumesc.

Ies pe usa. Ce am fost si ce-am ajuns. Ma simt ca Dana International in varianta carpatica productia noiembrie 2007. Ma duc sa platesc darile catre premarie. Domnul pe care il flituisem pe drum imi zice, politicos.

- Nu va iau taxa de parcare, doua milioane. Eu sunt cu firma cu parcarea si nu o iau, dar ridicarea si transportul sunt la primarie.
- Va multumesc, sunteti dragut. Ma scuzati pentru iesirea de mai devreme.
- Stati linistita, stiu cum e sa fii nervos.
- Nu ati vrea sa faceti locuri de parcare in cartier mai bine, ca sa nu mai existe probleme.
_ Noi am vrea, dar stiti cum e romanu'. Nu ar da 50 de euro pe luna sa aiba masina in parcare pazita.
- Eu as da, tot roman sunt.
- Dumneavoastra.....

Platesc 300 de lei noi, adica 3 milioane. Ajung la Luluta. Aratam la fel. Jegoase amandoua din cap pana in picioare. Ea ca asa ii place sa stea, eu dupa aventura prin molozuri. Dar ne regasisem in sfarsit

Morala?

Pai, lucrurile stau bine. Am facut economie de 350 de ron la bugetul familiei, adica aproape 100 de euro; daca vreau sa ma lansez sa cant manele play-back am nume de scena - Oana PH, ( va dati seama daca era ca in strainatate si se trecea pe numar numele orasului? Eram Oana PL. ) mi-am mai facut un prieten la melitie si am ajuns si unde trebuia sa ajung. E adevarat, cand toata lumea pleca. Dar ce mai conteaza.

Si am mai scapat de o obsesie. Nu mi se-ntampla toate numai mie. Alea bune se intampla altora.

Acestea fiind spuse, ma duc, pana luni, sa sparg banii pe care tocmai i-am economisit.

P.S.

EPILOG

Ma suna blonda sa vada cum mai traiesc.

- Auzi, sa te iei de mana cu bunica, zic eu. Si ea mi-a zis sa fiu mai atenta unde las masina.
- Femeie normala, vezi. Din cauza golanilor ca tine nu merge tara asta.
- Blondo'. M-ai convins. Eu emigrez ca sa-i mai dau o sansa la Romanica. Ma duc in Somalia. Cred ca acolo gasesc loc de parcare.

GAGAMITA RELOADED

Politica e ochiul dracului, nu mai am nicio indoiala. In asta seara, va fi in ailalta seara cand voi fi terminat eu de scris, ma manca undeva si, in loc sa dorm, asa cum bine mi-ar fi fost, ma apuc sa fac politica cu vara'meu pe mess. Eu aici, el acolo. Adica eu la Bucuresti, capitala Romaniei, el la Muenchen, capitala landului nu stiu care; ba stiu, dar sa zic bavaria, nu-mi vine, ca suna a bere si la ora asta par alcoolista, sa zic bayern, nu le am cu fotbalul, asa ca mai bine ma abtin. Deci, ne apucam de politica. Incepe el, ca e mai in tema ca mine.

- Ai vazut cum fac aia campanie la Bucuresti? Se intalnesc cu administratorii de blocuri in secret si fac excursii cu pensionarii la manastiri. Te bagi?
- Nu-s in target, n-am pensie.
- Eu m-as baga in locul tau. M-as duce la o manastire in Franta, crezi ca fac astia excursie pentru mine?
- Mai taci, tu nici nu stii cine candideaza la tine si o dai prin araturi. Votezi? Ca eu votez....
- Votez, da nu stiu cu cine. Cine candideaza la noi?

La ei? Pardon, la noi? ( Am vazut eu un slogan EI cu EI si NOI cu VOI, nu mai stiu la ce partid, si ma tot gandesc daca nu promoveaza relatiile alea, celelalte. De ce sa nu fie EI cu ELE?) In fine, la noi, la toti, in diaspora, habar nu aveam cine vrea sa ne reprezinte, asa ca apelez la colegu' google si descoperim.....


Mai intai dam de PSD. Stirea, adunata dintr-un ziar ne zice clar: unul dintre candidati sta la Andora, langa Genoa, mare presedinte de Comitii nationale din strainatate. Apropitar de sala de fitznes.

- Bun, zice vara-meu. Asta e bun. Poate da si el un abonament moca.
- Si cum te duci acolo?
- Pai sa dea si beletu' de autobuz.....

Ne continuam cautarea. Dam de PDL. Astia, frate, iuropenizati pana-n maduva oaselor. La Camera cantindeaza WILLIAM, pe numele mic, si BRANZA, pe numele mare, iar la Senat, in tandem, RICEARD - da, RICEARD, VIOREL SI BADEA, nu trei, ci unul cu toate aceste nume. In fata unei astfel de oferte, il las mut. Mai gangureste ceva de genul:

- Pe William nu-l votez, ca a fost si la Ploiesti si n-a facut nimic.....
- Bine ma, dar daca iti da excursia?
- Hm, mai vedem.....

Si mergem la PNL. Cap de lista idolul tuturor tesatoarelor vreodata nascute, el insusi, Petre Roman.

- Ihi? Ce zici?
- Nu vreau bani, nu vreau valuta, vreau ca ......
- Deci... cu el?
- Auzi? Crezi ca am fost vreodata la Apaca pe statu' de plata?

Trecem la PRM. Aici, domnul Ilascu e primu' la colegiu Ieuropa.

_ Bai, daca ma lasa sa-l ascult pe Vadim fo' doua ore debitand, poate ma convinge.....

Nu mai continuam, ca sunt altii in familie care ar putea vota cu minoritatile, nu ne bagam pe felia lor. Cu ce a ramas vara'meu dupa asta? Pai sa repetam. Cu o excursie in Franta, platita de baietii lui Shakespeare, Riceard si William de la PDLu', unde-l va avea de ascultat pe Tribun insusi, cu un abonament de fitznes, cu transport inclus si cu altceva decat banii si valuta lu' nea Petrica.

Eu cred ca iese bine dupa alegerile astea. Nu mi-a zis cui da votu' nici picat cu ceara virtuala transmisa pe mess, dar cred io asa in mintea mea ca se duce spre Riceard. E neaos frate, mai neaos ca Gagamita, sa mor!