Basescu n-are decat sa fie presedintele Romaniei inca cinci ani, n-o sa mai fie niciodata presedintele meu, un simplu roman. Geoana nu ma intereseaza. Din principiu. Din nefericire pentru el, mintea mea nu poate face diferenta intre partidul lui si comunisti, nici la 20 de ani de la Revolutie. Probabil ca fac parte din acea categorie de oameni care nici peste 80 de ani nu vor scapa de amintirea estompata a sfarsitului anilor '80 si nu ii voi aproba niciodata.
Asa ca nu am de ce sa votez in al doilea tur. Nu pot vota PENTRU, asa ca nu voi vota nici IMPOTRIVA.
La implinirea cincinalului Basescu, pot spune, ca eu, personal, n-am castigat nimic si nici nu pot sa spun ca mini-societatea in care ma invart s-a imbunatatit in vreun fel. Din contra. Ma simt inconjurata de impostori incompetenti, inculti si aroganti care ar face orice sa mai castige un centimentru de mini-putere. Pana la urma, totul seamana cu ceea ce se intampla in marea societate, nu in cea miniscula a mea.
Paradoxal, dezgustul pe care-l simt acum fata de tot are si un ceva bun in el. Ma gandesc ca poate, peste alti 20 de ani, o sa simt ca traiesc o viata libera intr-o tara in care valoarea si cei sapte ani de acasa vor fi adevaratele criterii de existenta. E adevarat, nu stiu cum se va numi tara in care voi face asta.
Faceți căutări pe acest blog
luni, 23 noiembrie 2009
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
fara titlu
Nu toti oamnii sunt la fel. Eu nu sunt ca toti oamenii.
Nu-mi amintesc cand am facut ultimul lucru ca toti ceilalti oameni. Poate aseara sau, de ce nu, in aceasta dimineata. Mananc ca voi, dorm ca voi, iubesc ca voi. Am aceleasi asteptari si aceleasi neimpliniri. Imi place sa-mi stiu si, pe cat posibil, sa-mi programez totul. Poate ca asta e marele-mi pacat.
Niciodata nu am facut lucrurile la timp sau cum le-ar fi facut oricine altcineva. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca niciodata n-a fost sa fie. Eu le-am facut intotdeauna altcand si altfel. Uneori, oamenii ma privesc ca pe o ciudatenie, voit superioara. Alteori, ma ignora.
Nu mi-a lipsit niciodata vointa. Cu greu as putea sa indic pe cineva cu mai multa ambitie ca mine. Imi place sa cred ca niciodata nu am avut teluri marsave sau obscure si ca am derapat doar arareori.
Toate acestea sunt acel EU pe care mai mult decat mai putin am putut sa-l educ, sa-l conduc, sa-l cizelez. Mai exista insa unul, cel caruia nu-i pot dicta si la care vointa nu are niciun efect, EU-l meu dat.
Pe asta nu am cum sa-l schimb si, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa-l accept.
Cand unul iti spune ca esti beat,e nebun. Cand toti iti spun, renunti oare sa mai duci paharul la gura?
Am invatat sa cred in minuni, in oameni si in mine. O sa invat sa cred in ordinea asta!
P.S. Nu stiu daca asta sau despre asta si-ar fi dorit Simona sa scriu. :)
Nu-mi amintesc cand am facut ultimul lucru ca toti ceilalti oameni. Poate aseara sau, de ce nu, in aceasta dimineata. Mananc ca voi, dorm ca voi, iubesc ca voi. Am aceleasi asteptari si aceleasi neimpliniri. Imi place sa-mi stiu si, pe cat posibil, sa-mi programez totul. Poate ca asta e marele-mi pacat.
Niciodata nu am facut lucrurile la timp sau cum le-ar fi facut oricine altcineva. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca niciodata n-a fost sa fie. Eu le-am facut intotdeauna altcand si altfel. Uneori, oamenii ma privesc ca pe o ciudatenie, voit superioara. Alteori, ma ignora.
Nu mi-a lipsit niciodata vointa. Cu greu as putea sa indic pe cineva cu mai multa ambitie ca mine. Imi place sa cred ca niciodata nu am avut teluri marsave sau obscure si ca am derapat doar arareori.
Toate acestea sunt acel EU pe care mai mult decat mai putin am putut sa-l educ, sa-l conduc, sa-l cizelez. Mai exista insa unul, cel caruia nu-i pot dicta si la care vointa nu are niciun efect, EU-l meu dat.
Pe asta nu am cum sa-l schimb si, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa-l accept.
Cand unul iti spune ca esti beat,e nebun. Cand toti iti spun, renunti oare sa mai duci paharul la gura?
Am invatat sa cred in minuni, in oameni si in mine. O sa invat sa cred in ordinea asta!
P.S. Nu stiu daca asta sau despre asta si-ar fi dorit Simona sa scriu. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)