Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 23 august 2008

VARA, LA BUNICI!

NICIO TRECERE DE VREME, ORICAT DE LUNGA AR FI EA, SI NICIO BOALA, ORICAT DE CRUNTA S-AR FI FIIND, NU IMI POT OMORI COPILARIA.

La bunici, vara incepe seara. Molesite de caldura de peste zi, actual tele-numita canicula, toate sunetele si miresmele se trezesc la viata. E interzis sa le deranjezi existenta. Ai voie doar sa stai linistit pe o banca si sa le simti, cu toate simturile simturilor tale.

GHITA, pisica cea mai vorbareata de anul, acesta si-a gasit de lucru in brad. Toata ziulica a zacut, doborata de atatea grade galben-prognozate sub pom. N-a mancat, n-a rasuflat, n-a spus nicio vorbulita pisiceasca. Acum, pe o aparenta racoare, cauta gaze ascunse in scorburi de pom. Atat de sus, ca ar trebui sa chemam, cum fac toti cei cu pretentii citadine, pompierii. N-o facem si, pana la urma, printre zbierete feline, comunitatea locala reuseste sa o ajute pe GHITA sa se coboara in lumea pamanteasca......

In boscheti, inmiresmati de aroma de crini, greierii isi desavarsesc concertul. Nu mai stiu daca sunt ragusiti. Nu i-am mai auzit de atat de multa vreme, ca nu mai realizez daca si-au schimbat cumva partitura sau daca falseaza. Licuricii circula si ei, fara radare gazesti, se zboara singuri fara directie si fara ca cineva sa le spuna ca au gresit drumul. E atat de multa lumina... albastra. Tot timpul m-am intrebat cum reusesc sa stranga atat de mult soare in ei, dar nici pana acum nu am vrut stiintific sa ma lamuresc.

In bolta, strugurii se rasfata sub adiere unui vantisor nocturn. E clar ca anul asta va fi vinul bun. A fost atat de multa seceta.

In lumea oamenilor, Ene da tarcoale, tacut, molcom si desavarsit. E vreme de dormit.. Si maine e o zi, mai buna, mai rea, Dumnezeu stie....

Nu o sa mai prind, poate, niciodata gaze pentru un insectar la lumina unui bec chior si pe un cearsaf alb, ispita trista si alcoolizata pentru bietele zburatoare. Nu o sa mai culeg niciodata plante si fluturi si nu o sa mai invat cum se numesc pomii si gazele si locurile si vreme. Nu o sa mai gasesc Carul mic si nici pe cel Mare, atat de usor. Nu o sa mai fiu lipsita de griji si nici nu o sa-mi mai para atat de rau ca se termina vara. Nu o sa mai am niciodata copilarie. Dar nicio nenorocire nu mi-o poate fura pe cea deja avuta.



Rosu si Negru - Pseudofabula
Asculta mai multe audio Muzica »

P.S. As fi avut si niste poze, dar tehnologia de aici nu-mi sa voie sa le postez; poate maine, poate niciodata....

10 comentarii:

eu... spunea...

Mai Oana, citindu-ti descrierea...pentru cateva clipe am fost acolo, cu tine...cred ca m-a tavalit pisica Ghita prin iarba...Eu fiind pe post de buburuza :))

Pisica Ghita? Cum sa o cheme Ghita :)) ???

Frumos, Oana...frumos rau...

OANA DESPA spunea...

Multumesc, Teo. :)

cosmin spunea...

ghita??
pisica ghita??
saraca...ce derutata trebuie sa fie...:)))

OANA DESPA spunea...

Dragii mei,

daca acest computer sau ar avea diacritice, v-as dezlega misterul. :) Ghita e sor-sa mai mica a lui Ghita, motanul de oras al familiei. Se scriu aproximativ la fel, difera finalul. :) E feminin. :)

ADI spunea...

Detalii, detalii!!!

viorica iovan spunea...

. ati observat ca natura nu ragusete niciodata cind cinta?

. mai si ce mai cinta!

. ce isi mai face datoria!

. ca-i pasare, ca-i greier, cai broasca........

viorica iovan spunea...

. si stiti ce-am mai observat?

. de pilda, o melodie compusa de om pentru oameni, oricit ar fi ea de iubita prin reusita ei de a a junge la sufletul oemensc, intr-o buna zi ajunge sa PLICTISEASCA

. ei bine, ati vazut vreodata om plictisit de cintecul greierilor?

. dar al pasarilor?

viorica iovan spunea...

. citat din superba curgere a timpului trecut prinsa in aceste rinduri:

Nu o sa mai am niciodata copilarie. Dar nicio nenorocire nu mi-o poate fura pe cea deja avuta.

. draga Oana, exista hoti si pentru astfel de bijuterii ale timpului trecut; "AMNEZIA!"

. viorica iovan

OANA DESPA spunea...

bine, poate exista si moartea, dar nici asta nu cred ca ne poate ura ce am avut deja

Anonim spunea...

Copilaria......
mereu ma intristez cind ma gandesc...
eh noi macar am avut