Cateodata cuvintele mele se vorbesc de unele singure. Nemasurate si inmasurabile povestesc intregii lumi toate nimicurile. Apoi obosesc. Se retrag intr-un altfel de univers paralel si contempla cotidianul. Nu mai au nici puterea de a fi si nici cheful de a exista.
Nu cred in taceri, nici macar in cele din cuvinte, le vad ca pe vacante trecatoare ale spiritului.
Unii aleg ca toata viata cuvintelor lor sa fie o astfel de vacanta. Azi sunt ca ei.
3 comentarii:
asta e deja un turn de fild al cuvintelor tacute :)
cred ca si ale tale s-au cam plictisit sa mai fie intregi.
e primul pas.....)))
nu s-au plictisit, oano, ci doar le-am permis o mica vacanta. erau cam obosite...:)
Trimiteți un comentariu