Faceți căutări pe acest blog

joi, 23 octombrie 2008

ARTA DE A AJUNGE LA TEATRU SAU CUM AM DEVENIT GOLANCA

Post cu aprobare speciala

SCENA 1
SAMBATA TRECUTA, PE LA 10.30, FIX ABSOLUT, PE ALTE MELEAGURI

Suna. Telefonul rosu, linia scurta. Numar de blonda... "La naiba", gandesc, "sambata la ora asta, blondele nu stiu sa foloseasca tehnologia, s-a intamplat clar ceva extrem de grav" Apas butonul verde, sfios......

- Alo! Ce faci? Esti in Bucuresti? Am invitatie la teatru diseara. Mergem?
- Pai nu sunt, dar ma intorc dupa-amiaza. Despre ce....
- Dea, vad ca esti ocupata, suna-ma cand poti. Bine?
- Te sun cand vin, dar....

ZDRANG

SCENA 2

SAMBATA TRECUTA, PE LA 16.00, TOT FIX SI TOT ABSOLUT, PARCARE DE BLOC, MILITARI

- Am ajuns, la cat mergem?
- La 7 fara un sfert trebuie sa fim acolo. La sase si un sfert e ok?
primesc un raspuns sec....

Nu ma perturb si marsez:

- Da, sa-mi iau rochie de seara?
- Auzi,rochie de seara....
- Jeans?
- Auzi, eu sunt la serviciu si am treaba. Tu, daca tot n-ai ce face si aberezi, cauta pe internet adresa exacta, ca iar ne pierdem prin Bucuresti si eu nu mai suport sa fiu ghid cu harta in mana. Da, m-am saturat? Tu esti sofer, tu sa gasesti. E teatrul X, pe langa piata Y. Ai inteles?
- Da, dar.....


ZDRANG

SCENA 3, SAMBATA TRECUTA, ORA 18.00, CATEVA ETAJE MAI SUS DE PARCARE

Ma uit la ceas, constat ca e tarziu. Ceasul se uita si el la mine, dar se uita degeaba, nu ma poate ajuta cu nimic. Ma imbrac regulamentar in jeansi, trag un pluover pe cap, imi iau bocancii in picioare si geaca din cuier, cobor in fuga scarile si-mi amintesc ca iar am uitat de prietenul google si de adresa exacta. Cu o mana imi adun parul din toate directiile, cu cealalta sun un prieten.


- Un teatru, in piata Y?


Primesc indicatiile necesare. Omul, cunoscand personajul EU, repeta cu mine calm traseul, sa fie convins ca mi-a intrat corect in cap. La 18.15, eram la Luluta, cuminte. Vine blonda, la patru ace si intepata. Gandesc ca e grav.

- Ai cautat pe net?
- Normal! O luam pe acolo, pe dincolo, ajungem in timp. Stiu tot!
dau eu cu praf de abureala.

SCENA 4, SAMBATA TRECUTA, ORA 18.45, CENTRUL BUCURESTILOR

Masini pretutindeni, in stanga, in dreapta, in fata, in spate. Ma uit la blonda, fierbea. Nu zicea absolut nimic. Asta ma scoate din sarite, in sinea mea, de fiecare data. Cand face asa nu iese nimic cum trebuie, e ca un facut.

- Stai calma, ajungem. In 5 min suntem acolo. Mai bine o suni pe doamna care ne astepta, sa-i zici ca mai intarziem putin....
- Hm, nu raspunde! Ne astepta deja.....


Ma bag printre masini, claxoane, injuraturi si tot arsenalul onomatopeico-sofericesc, Luluta da din oglinzi, eu din maini si reusim sa scapam din ambuteiaj. La 18.59 eram la adresa cu pricina, aia aflata de mine, teoretic, de pe net. Ajunsesem fix la timp. :))La sapte incepea spectacolul.
- Nu e asta teatrul! imi adreseaza blonda primele vorbe din proprie initiativa.
- Cum nu e asta, eu aici am gasit adresa pe net. In piata Y.
- Pe langa piata Y.


Pica cerul pe mine, instantaneu. La naiba, 2 teatre in 500 de metri patrati? E clar, sunt inculta! Dar, decat sa supar blonda cand are dreptate, mai bine ma flagelez singura in piata publica si dau invitatii la spectacol gratis tuturor. Zbor din masina si ma reped in vanzatoarea de la casa de bilete de la teatrul ala pe care-l gasisem.
- Doamna, va rog eu mult. Spuneti-mi unde-i teatrul x.

Siderata, putin confuza, femeia imi explica.

- Zic, hai, sa mergem. Acum stiu.


Dupa ce ma invart de vreo 3 ori pe strazile dn zona si vad aceeasi piata din toata unghiurile, reusesc sa nimeresc straduta cautata. Un banner mare imi arata ca, in sfarsit, gasisem ce cautam. Era 19.12 minute.

- Lasa-ma aici, in fata! Parcheaza si vino dupa mine.

"Da, sefa!" zic eu in gandu-mi si rasuflu oarecum usurata. Pana la urma ajunsesem, si nu intarziasem mai mult de sfertul academic.

O regula nescrisa spune ca toti talambii au noroc. Asa si cu mine la teatru. Nu coboara bine blonda, ca zaresc deja locul de parcare intr-o zona in care in alte conditii nu gaseam loc nici pentru o oglinda. Fac stranga 90 de grade de pe banda 1, tai cele tre benzi si asez Luluta regulamentar intre doua masini, dintr-o miscare. Cobor aruncand bezele din varful buzelor taximetristilor carora le taiasem calea. Intru in teatru. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nici picior de blonda. In fata mea, un nene imi zambea fioros.


- Dumneavoastra?
- Eu? Hm... Eu am intarziat. Ce trebuie sa fac?
fac eu pe ingenua
- Repede, dar repede, sus!

Si repede, repede, sus! Acolo, o doamna. Nu o mai las sa zica nimic.

- Eu am intarziat, ce fac?
- Repede, repede, la balcon.


Repede, repede, la balcon!Deschid usa, ma uit de blonda. Nici picior. Am pierdut blonda, gandesc eu in mintea mea. Aproape ca o luasem pe inventar. Eram in pragul unui dezastru national. Pun mana pe telefon sa o sun si dau sa ies din sala. Doamna de mai de sus ma impinge inauntru:


- Haideti, haideti! Si va rog sa va inchideti telefoanele.


Ma asez pe ultimul scaun din margine si im dau telefoanele incet. Ii dau blondei sms.

"Eu sunt la balcon, am intrat moca, tu unde esti?"

Moment in care se deschide usa, intra blonda, rasuflu usurata. Nu o pierdusem....

- A inceput de mult? intreb eu jenata....
- Nu, cand am intrat eu batea gongul.....


Si golanii au un Dumnezeu al lor. Piesa a fost geniala de-a dreptul, dar nu pot sa va spun nici cum s-a numit si nici unde se joaca. Blonda mi-a dat voie sa spun tuturor ca am devenit ultima golanca, dar sa nu dau amanunte, ca dau idei altora. Invat poporul sa intre moca la teatru si nu e frumos. In plus, ii suparam pe oamenii aia care ne-au invitat. Aici are dreptate! Pe mine m-a invitat ea si nu vreau sa o supar.

PROMIT OFICIAL CA DATA VIITOARE MA IMBRAC FRUMOS, MA IMPRIETENESC CU GOOGLE DIN TIMP, FAC TRASEUL INAINTE, SA FIU SIGURA CA NU GRESESC SI NU MAI FAC PE VICTIMA LA INTRAREA IN TEATRU. DACA N-AS TINE LA BLONDA ENORM SI DACA NU AS CREDE CA IN 49.9 LA SUTA DIN CAZURI ARE DREPTATE, AS FI ALTEL.

P.S. IN 50.1 LA SUTA DIN SITUATII, DREPTATEA E DE PARTEA MEA, DAR CAND E VORBA DE GASIT LOCURI SI DRUMURI, SUNT O GOLANCA IMPRASTIATA CE SE BAZEAZA PE ALTII, RECUNOSC.

9 comentarii:

pantacruel spunea...

din ploiesti zici ca esti? de la caragiale din urbe? :)

OANA DESPA spunea...

da, di ce? e de rau?

Mr. Chocolate spunea...

mi-ai smuls un zambet.
multumesc pentru placuta surpriza de a-mi regasi blogul in a ta lista :)

o picătură spunea...

şi ce teatru mai e prin zonă? ca să ştiu şi eu, nu de alta. adică...ăla care nu e ăla corect :D

Alexa spunea...

So,ca sa zic aşa, blonda zice să te salut!
DAR, mai spune să îţi transmit două lucruri:
1. data viitoare să nu încerci să te organizezi că îţi pierzi farmecul, blonda te iubeşte aşa;
2. blonda are dreptate în 99,9% din cazuri şi nu trebuie să mori de oftică pentru asta!

cosmin spunea...

teatrul nu-l stim, blonda n-o stim, piesa n-o stim, piata n-o stim...spune-mi macar ce marca are telefonu'? :)

OANA DESPA spunea...

@ mr. chocolate: :). placerea e de partea mea.

@ picatura: o sala de la bulandra.

@ alexa: zi-i blondei ca la procente mai negociem, cat despre auto-organizare, ma cunoaste ea mai bine. :))

@ cosmin: ala rosu e un nokia. :)

Paddy spunea...

Celelalte aspecte ale problemei fiind acoperite de antevorbitori, am si eu o intrebare dubitativa: o sa mai mergeti la teatru? Curand? :))

A, si conu` panta probabil c-a tinut mortis sa sublinieze caragialescul povestirii. Curat aventura, monser! :))

OANA DESPA spunea...

da, dar povestim dupa. :)