Oamenii sunt ipocriti! Stiu, n-am descoperit eu asta si nici n-am inventat-o.
De fiecare data cand isi scot, zambind, gherutele, lustruite, date cu lac, sau pe cele pe care au omis, cu stoicism, sa si le ascuta, ma enervez. Suficient ca sa nu ma mai simt in elementu-mi, insuficient sa le dau satisfactie.
Ca sa fii ipocrit, cred insa ca e nevoie de arta. O sa-mi precizati, coerent si argumentat, ca ma insel.
Va contrazic! Ca orice calitate, si ipocrizia desavarsita necesita inzestrare naturala, ambitie si multa, multa munca. Ipocritul perfect e cel care reuseste sa isi atinga scopul, indiferent de combatant. Pai, pe romaneste, asta ar suna cam asa: sunt ipocrit, te flatez sau te sap ca sa ti se intample ceva, rau sau bun. Nu reusesc, inseamna ca sunt un ipocrit idiot, nepregatit si fonfleist. Un inevoluat redus si abject, un adaptat involut, un nimic.
Ma distreaza ipocritii de ocazie, chiar perseverenti, duc batalii, declanseaza razboaie si esueaza, pana la urma, prin a recunoaste ca celalalt a fost mai bun.
Nu inteleg niciodata ca energia, ca si viata, se duc. Important este ce si cum lasi in urma....
10 comentarii:
finally... she writes :)
subscriu, nu cu atat de multa inversunare/acuratete in observarea tipologiei umane, dar cu mult mai multa lehamite.
Evident ca suntem ipocriti....si lasi...
nu cred ca e nevoie de inzestrare naturala ca sa fii ipocrit. cred ca prostia e suficienta. in plus, fiecare dintre noi suntem ipocriti, cel putin o data in viata...
mda... dar lamuriti-ma si pe mine: de cand e ipocrizia o calitate?
Unii oameni sunt si ipocriti. Afiseaza, zic, manifesta ceea ce vor sa para. Adica altfel. Un altfel care ii face slabi si vulnerabili. Satisfactiile lor sunt atat de mici si irelevante, in pofida succcesului de moment.
Oana, nu cred ca te inseli in privinta artei ipocriziei. Ea vine la pachet cu multe alte calitati de aceeasi natura : minciuna, sarlatania, viclenia si multe altele. Calitati sau nu, greu de spus. Eu sustin totusi ca ele sunt nimicuri. O zestre de lepadat. Nimicuri care pot parea imbracate in dantela, insa sunt putrezite. Miros urat. Si las dare in urma lor. Detest ipocrizia si odata cu ea toata manifestarea care ii calca urmele. Prefer franchetea faptelor si a ceea ce suntem.
@ Mr. Chocolate: nu-s de aceeasi parare. Mai incerc.
@ cosmin: :)
@ eu: eu sunt individualista. Nu-mi plac pluralele.
@ nadina: ca sa fii ipocrit absolut, iti trebuie. In plus, ceva lipsa de inima.
@ un strop de ploaie: nu-mi plac semnele astea <"">. Daca ma-ntelegi.
@LZ: da, si eu cred ca exista si oameni ne-ipocriti.
astea ar fi culmea crizei... sa nu mai functioneze bine nici macar ipoCRIZIA :)
În afara ipocriziei (cel puţin, a celei ...intelectuale ori a celei "de pe urma căreia"):
Tot e VIAŢA ÎN ROZ ABSOLUT,
http://www.youtube.com/watch?v=Q5uKa1bDtsk&feature=channel_page
Trimiteți un comentariu