LISTE

Viata e un plan neprevazut. Traim facand scheme si emitand ipoteze, ne inchipuim ce ar fi daca si cum ar fi sa, ne aruncam in valtoarea trairii de zi cu zi si speram. Uneori sperantele se numesc vise, alteori capata aparent nuante de certitudine. Incercam pentru ca trebuie, trebuie sa vrem; arareori se-ntampla ca planurile sa se transforme in realitate. De cele mai multe ori, ele raman amintiri neintamplate vreodata.

Ce ar fi daca nu am mai vrea nimic, daca am lua viata asa cum ea vine, fara asteptari, fara vise? Ne-am bucura oare de orice mica implinire sau am ajunge captivi in micimea propriului eu?

Intotdeauna am sperat si am visat. Mai devreme sau mai tarziu, planurile mele cele mai mari au devenit realitate. Am fost, poate, o norocoasa. Pretul platit pentru ele a reusit sa-mi estompeze insa bucuria....

Le-am bifat la realizari si am mers mai departe. Mi-am schimbat pretentiile, viziunile, viata, mi-am schimbat listele de prioritati.
Fiecare lista are insa nebunia si nelinistea ei, indiferent ce ar fi pe ea. Toate au aceeasi poveste.... Aceeasi pasiune si tot atat de multa munca...

Nu stiu cate voi bifa din nou, pentru ca, indiferent cate pauze am, mereu, undeva am o lista. Stiu ca merita sa incerc.... Daca n-as face-o, as trai cu false amintiri ale unor proprii completari neincercate inca.

DESPRE IPOCRIZIE

Oamenii sunt ipocriti! Stiu, n-am descoperit eu asta si nici n-am inventat-o.
De fiecare data cand isi scot, zambind, gherutele, lustruite, date cu lac, sau pe cele pe care au omis, cu stoicism, sa si le ascuta, ma enervez. Suficient ca sa nu ma mai simt in elementu-mi, insuficient sa le dau satisfactie.
Ca sa fii ipocrit, cred insa ca e nevoie de arta. O sa-mi precizati, coerent si argumentat, ca ma insel.
Va contrazic! Ca orice calitate, si ipocrizia desavarsita necesita inzestrare naturala, ambitie si multa, multa munca. Ipocritul perfect e cel care reuseste sa isi atinga scopul, indiferent de combatant. Pai, pe romaneste, asta ar suna cam asa: sunt ipocrit, te flatez sau te sap ca sa ti se intample ceva, rau sau bun. Nu reusesc, inseamna ca sunt un ipocrit idiot, nepregatit si fonfleist. Un inevoluat redus si abject, un adaptat involut, un nimic.
Ma distreaza ipocritii de ocazie, chiar perseverenti, duc batalii, declanseaza razboaie si esueaza, pana la urma, prin a recunoaste ca celalalt a fost mai bun.
Nu inteleg niciodata ca energia, ca si viata, se duc. Important este ce si cum lasi in urma....