Exista lucruri despre care nu e bine sa vorbesti si lucruri pe care e bine sa nu le spui niciodata. Pana azi am crezut ca si DEMISIA mea, data in urma cu mai mult de o luna, este unul dintre ele. Acum nu mai cred asta.
Acum 11 ani intram in presa. Eram junioara unei redactii in formare si de aceea am ajuns reporter de Eveniment. Toata lumea fugea de politie ca Necuratu' de tamaie, asa ca, fiind cea mai mica, am incasat eu domeniul. Nu-mi pare rau.
Cand am ajuns in presa am invatat putine lucruri, putine dar sfinte - SA NU MINTI, SA ASCULTI DE FIECARE DATA PE TOATA LUMEA - partile implicate, SA NU JUDECI, SA NU DAI CU NOROI SI SA FII DE FIECARE DATA PRIMUL. Am mai realizat ca e bine sa te perfectionezi tot timpul si sa stii cat mai multe; astea cred ca tin de fiecare om.
Nu stiu de cate ori am reusit clar sa respect totul, dar in interiorul meu am avut senzatia ca am facut-o de fiecare data. Am luptat pentru a nu iesi din aceste tipare si, desi am fost bagata de multe ori in oala cu altii care nu o faceau, desi am fost catalogata drept "spalata pe creier" sau "tonomata", am crezut despre mine ca nu eram asa. Si nu a fost.
M-am simtit bine pana intr-o zi! Ziua aceea in care m-am trezit de dimineata si am realizat ca ma mint, ca nu sunt suficient de puternica sa ma mai lupt cu morile de vant si ca nu mai vreau. Ca inca mai cred, in principii si in mine. Ca sunt batalii din care trebuie sa te retragi.
Era intr-o sambata. Mi-am dat demisia atunci, ca asta am simtit. Au urmat 30 de zile de preaviz, de tatonari, de incercari de intoarcere. Nu ale mele, ale lor. Mi-a fost greu, extrem de greu pentru ca erau oameni, unii dintre ei onesti si profesionisti, cu care lucrasem aproape 9 ani. M-am gandit, recunosc, la solutii de compromis, la variante care m-ar putea tine departe de trunchieri si m-ar mentine acolo. Azi am realizat ca nu pot functiona cu jumatati de masura si am decis sa spun NU, raspicat, tuturor ofertelor care m-ar face sa ma dezic de mine insami.
Nu cred ca am invatat pana acum cum functioneaza VIATA si cat de bine e sa te adaptezi in numele unor principii ca "am rate", "crezi ca in alta parte e altfel?". Stiu insa clar cum ma manifest eu si nu pot accepta abjectia si prostia.
In cei 9 ani petrecuti in Antene am cunoscut zeci de oameni, pe unii o sa-i stimez cat voi fi, indiferent ce vor face; de la ei, dar si de la altii am invatat milioane de lucruri. Am trait alaturi de ei experiente pe care nu le voi mai trai vreodata, unele extraordinare, si aici vorbesc exclusiv jurnalistic.
Am intalnit si oameni care m-au facut sa-mi amintesc ca in viata, chiar daca pierzi, e bine sa ai coloana vertebrala.
Nu stiu cum e presa, azi, in Romania. Stiu cum as vrea eu sa fie....Inca mai am iluzia ca EA poate duce la schimbarea pozitiva a ceva.
Ma simt mai bine ca niciodata in ultimele luni si, desi am acum sentimentul inutilitatii sociale, sunt convinsa ca UNDEVA, CANDVA tot ce am invatat in acesti ani imi va fi de folos.... Deocamdata imi doresc sa ma pot privi dimineata in ochi.
10 comentarii:
nu ştiu dacă ai văzut Alfie. are Law acolo (actorul principal) un monolog de final de film care sună cam aşa:
"I have a nice car, some fancy clothes in my wardrobe for when I go out, enough money in my pocket, an apartment to crash my bones whenever I feel I want to sleep but... I practically have almost everything I need. But I do not have peace of mind..."
aşa că privirea propriului suflet dimineaţa în oglindă şi vederea niciunui strop noroi sau de umbră poate fi, uneori, cel mai important lucru.
eu cred ca nu doar uneori....
care concediu? :)))))
nu stiu ce se intampla cu comentariile. au innebunit.
it's a mad world... ;)
mda, ce pot sa zic succes in continuare, vroiam sa te intreb de licenta, dar mai cetesc, poate gasesc ceva...
Pot sa zic si pacat erai unu din putzinii oameni verticali de prin presa asta.......dar viatza are de toate...succese si bafta
multumesc. da, viata are de toate.
Nasol pentru noi! Pentru mine este o pierdere!
Bravo! Suna sincer!
n-ai zis nimic despre prietenii pe care ti i-ai facut la lucru.:)
bafta, despina! sper sa ne reintalnim profesional candva!:)
Trimiteți un comentariu