OAMENI MICI SI OAMENI MARI

Suntem cu totii fanii facilului, citim tabloide cu barfe, privim "infricosati" de o placere nespusa atrocitatile celui ce sta gard in gard cu noi, ne "oripilam" la maltratarea limbii romane sau la violarea principiilor crestine. Ne scuipam feciorelnic in san si ne zicem "DOAMNE FERESTE! CE DE NEBUNI, TREBUIE INTERZISI".Ne facem numarul social si ne simtim mai bine. AM DEMONSTRAT, macar aparent, ca nu suntem ca EI. Am aratat altora. Ne-am aratat, oare, noua?

Ne intoarcem apoi la viata noastra, la concesii, la ce ne aduce stabilitate, la salarii si negocieri, la rate si la vacante, la ce ne face fericiti, la case mari si aspiratii mici. Ne mintim ca undeva in lumea asta COPII mor de foame si ca exista razboaie de care scapam. Suntem norocosi. Dar suntem, oare, datorita noua?

DETESTAM SI AJUNGEM SA URAM in interiorul nostru tot ce nu e ca noi. Nu putem spune "am gresit" si nu putem accepta asta. Ne imbracam limba in cuvinte frumoase ( dar si straine) si ne felicitam ca am ajuns sa CONTAM, pentru mai multi sau mai putini, avem fun-club-ul nostru privat, apalauze, urale. Resutul, cei ca ne-noi, sunt doar niste neadaptati sau niste nebuni! SARACII!!!!! La ce avem nevoie de ei?

Cred intr-un destin personal intr-o lume globalizata si trista.