Faceți căutări pe acest blog

joi, 30 octombrie 2008

CUM NU AM VRUT EU BUCHETUL MIRESEI, DAR M-A VRUT EL PE MINE

MOTTO:
" De fiecare data cand imi fac program administrativ, ma pocneste insipratia."

DE MINE


Sambata fusei la nunta. Nu spun la cine si nici unde. E top-secret si asa ramane. Inainte sa ma prezint imbracata regulamentar la evenimentul cu pricina, ma suna blonda.

- Pleci la nunta?
- Dea....
- Bine, ai misiune: sa prinzi bochetu' miresei. Tu il prinzi, il facem juma-juma. Da' sa-l iei, ai inteles?
- Io? Ai innebunit de tot. Ma si vezi ca ma bat cu duduile prezente pe trei floricele, le smulg parul din cap si paietele de pe rochii sau le dau vreo doua peste picioare sa prind bochetu'? Io nu ma marit si, daca vrei, prinde-ti tu cate bochete vrei! Ce-s io, masa de manevra? Tu sindicalist?
- Huo. Ceva te rog si eu o data si tu nimic.


Plec. Trece dimineata, trece dupa-amiaza, vine seara. Mergem la local, ca oamenii. Ca un Mos Craciun incarcat cu tot felul de aparaturi - nu de ascultare, intru in restaurant. Ma intampina niste baieti cu niste pahare in mana. Insfac unul. Piscotul de pe el se tavaleste pe jos.....

- E semn bun, zice soacra mica. La anu' te mariti.
- Aham
, zic eu.

Cu superstitiile nu te pui, am invatat eu de mica; da' ca sa ma marit, trebuie sa zic DA, iar eu stiu sa zic doar NU, deci nu ma marit, ma linistesc singura...

Ma asez cumintica unde mi-e numarul. Se fura mireasa, furam mirele, se pupa aia pe acolo, se danseaza, se canta, se la la la si la la la. Trece seara, trece noaptea,
vine dimineata. Pericol!

Miresica vine la mine:

- Arunc buchetul!
- Foarte frumos, succes.
- Trebuie sa-l prinzi.
- Io? Da' ce? Nu mai ai doamne nemaritate p-aici? De ce eu?
- Mai sunt, dar trebuie sa-l prinzi tu.
- Bine, aduna-le pe ele si mai vedem.


Scap pe moment, dar e cazul sa organizez o diversiune. Norocul meu, la nunta sunt si straini care nu prea inteleg ei ce se intampla, asa ca-i pot manipula usor. Putin peste un metru 90, vreo suta si ceva de kile, e bun, bate orice duduie la prins florile. Ma duc cu tupeu:

- You have to catch the bride's flowers.
- Nein!
- Ja! You have to.
- Only women are allowed to do that, i saw that in movies.
- Nein. We are in Romania, you have the unique opportunity to do that. It is a tradition here
, zic eu dand din toate pleoapele.

In jurul meu, baietii ma sustin. E clar, am rezolvat problema, rasuflu usurata.

Vine mireasa, cu alaiul de doamne nemaritate, se intoarce, isi ia avant, pac!
Omul meu isi face datoria. Dintr-un voleu prinde bochetu', dar intreaga asistenta insoteste realizarea cu un lung si apasator "OHHHHHHHHHHHH"! Tipul se prinde! A facut ceva rau. Imi arunca o privire dulce si se retrage.

Miresica insista. Se intoarce din nou, arunca. Obiectul se indreapta cu putere spre mine, ma feresc, ma loveste in cap si ajunge pe jos.

- Gata, e al tau.
- Nu e, ca nu l-am prins. Trebuie sa mai arunci o data!
- Ba e al tau.
- Ba nu!
- Bine, hai, mai arunc, dar de data asta sa nu te mai feresti.
- Io? Nu m-am ferit nici data trecuta. Ti s-a parut!


Se duce la locul ei, isi ia avant a treia oara si PAC. Ghinion. Salonul are tavan fals, miresica probabil a vrut ca a treia oara sa-mi sparga capul cu buchetul si a aruncat cu toata forta ei. S-a oprit in tavan. Atat de departe ca in primele momente nu a fost nimeni in stare sa-l dea jos de acolo. Cum nunta nu putea sta pe loc, aia ghinionista am fost tot eu pana la urma. M-au plantat pe un scaun si mi-au pus voalul in cap, apoi m-au pus sa ma invart in jurul salii, sa dansez dansul miresii sau cum se mai cheama ala.

Pana am plecat, nu recuperasera bochetu', dar mi l-au dat a doua zi, cand am mancat ciorba aia de potroace. (Buna ciorba!). Cica s-au urcat pe mese si au dezorganizat organizarea alora ca sa-l recupereze.

Stiti cum s-a incheiat povestea? Cum trebuia. O sun pe blonda:

- Am bochetu'. Sa vii sa-l iei! Si-i povestesc toata tarasenia....
- Nu mai iau nimic, esti dusa, strici nunta oamenilor cu fitele tale. Sa ti-l tii.

N-am stricat nicio nunta, parol. Pana si chelnerii au zis ca nu au mai vazut de mult asa o nunta deosebita.... Ce Dumnezeu fac cu el acu'?

12 comentarii:

romana spunea...

:)) E nasol cand destinul trebuie sa te loveasca in cap ca sa intelegi:) Ei, cred ca esti sortita sa il pastrezi amu! Poate pui si la presat niste flori din buchet:))

OANA DESPA spunea...

da, dar poti sa-l lovesti si tu in cap. pe destin.

Mister Chocolate spunea...

imi pare ca a aparut un lait motiv in a ta viata. blogul tau e in cautare de titlu, tu in cautare de implinire si, mai nou, de ... sot :))

OANA DESPA spunea...

:))))))). evident.

Anonim spunea...

Vreau eu buchetul!!!

OANA DESPA spunea...

ce sa faci cu el?

Anonim spunea...

Ma pregatesc de nunta. N-ai prins si o mireasa? :D

Mister Chocolate spunea...

evident ca... esti in cautarea unui sot? :P
esti olteanca, a propos? :D

Anonim spunea...

Hmmm... Pai pana la urma ai prins sau nu buchetul?!
Ai plecat de la antena...?!

Pepe.

OANA DESPA spunea...

nu l-am prins cu mana si am plecat de la antene, da.

Anonim spunea...

Aha.
Si esti libera profesionista...
Ce bine de tine.

OANA DESPA spunea...

Nu-mi amintesc sa fi spus asta. Tragi tu ce concluzii vrei. :)