Arareori nu ma enervez. Mai exact, mai niciodata. Ma aprind usor si ard cu auto-combustie. Ma consum repede si imi revin imediat.
Azi nu am mai reusit. M-am enervat si m-a tinut. Inca ma MAI TINE.
Dimineata m-au enervat unii, apoi altele, apoi m-am enervat eu pe mine, apoi masina, apoi vremea, internetul, mancarea, telefonul, reteaua, tastatura. Ce nu m-a derenjat?!
Cel mai tare ma enerveaza nesimtirea si, nu stiu cum reusesc, dar de fiecare data cand dau de ea, nu pot sa ma deturez. Ma enervez ca-I accept. Ma enervez ca MA accept acceptandu-i. Ma enervez ca ma enervez pe mine si ca nu pot sa-i schimb pe ei.
Uneori mi-as dori ca nesimtirea sa doara, fizic. Imi place sa cred ca exista oameni care doar asa pot invata ceva. Sunt constienta ca si asta e o iluzie....
11 comentarii:
In general te enervezi atunci cand ceea ce se intampla nu corespunde cu ceea ce te astepti tu sa se intample. Cu vremea. Cu ploaia. Cu masina. Cu internetul. Si mai ales cu oamenii.
Cu cat iti setezi asteptarile "mai jos" sau le setezi mai putin "pretentioase", cu atat risti mai putin sa te enervezi.
Daca iti setezi asteptari "pe zero", garantat nu te mai enervezi deloc. Dar asta deja aduce a prostie sau a scleroza. Asa ca putini nervi nu strica :))
Ar trebui sa ii dam sa citeasca postul? Poate am isca o lupta...fizica. Sigur ai dobori-o. Ea ar suferi...fizic. Tu te-ai descarca...psihic
dap, tot am incercat sa-mi cobor asteptarile. azi nu mi-a iesit. :D. iar nervii putini nu strica. aia multi....
pe cine pasare de prada, ca-s mai multi. :)
Pai eu ma gandeam la o anumita persoana. O ea. E adevarat ca este cam greu de doborat, insa imaginea pe care o am in cap merita tot efortul. Un singur indiciu: ar putea sa te tina in buzunar:)
eu chiar nu ma gandeam la cine te gandeai tu. :)).
Mizam pe faptul ca pe tine oricine ar putea sa te bage in buzunar. Iar nervii astia chiar nu merg cu o tipa micuta, delicata si sensibila! Ce mama dracului!
După părerea mea cel mai greu e să schimbi OMUL.
Aproape imposibil.
Nu ştiu cum or fi fost nervii "pe viu", adicătelea în momentul trăirii, dar s-a reuşit o captare a stării, a lor, a nervilor (de buzunar) destul de plastică şi (chiar aşa!) amuzantă...
Ce nu cred că a observat pasărea de pradă, cred eu, este că deja, după ce s-a făcut postarea, nervii s-au dus odată cu ea, pe internet... (rasarind soarele interior, dupa circa 10-20-30 zeci -ori sute- de secunde)
@ pasare de prada: nu cred ca tine de oricine, ci de buzunar. e adevarat ca pot incapea si in unele minuscule, dar nu in toate. au si nervii mei demnitatea lor.
@nico: inca imi place sa cred ca nu e imposibil. :)
@laura: m-am calmat, cand am vazut ca altii sunt mai nervosi ca mine si cand am constatat ca, dupa ceva vreme, nervii m-au facut sa reincerc sa scriu. :) nu, nu e o solutie sa ma enervez mai des, daca la asta va ganditi. :P
de nesimțiți vei da peste tot.ok, poate printr-o minune reușești să schimbi unul, hai doi, dar nu-i poți schimba pe toți. cred că cel mai bine (și mai sănătos) ar fi să te schimbi tu un pic și s-ajungi să-i ignori. nu știu, așa-mi zice și mie lumea. eu încă n-am reușit și-am început cu mulți nervi încă de dimineață.
Trimiteți un comentariu