ANTI-MOTTO:
"Capul plecat, sabia nu-l taie!"
Masura succesului zilelor noastre se masoara in pozitii. Nu mai conteaza ce faci pentru a le obtine, cat investesti in tine si cat de multa munca si pasiune pui, cata daruire. Noptile nedormite in dorinta de a deveni mai bun, de a face fata unor competitii cinstite sunt doar esecul unor experiente personale fara insemnatate sociala. Talentul nativ, inzestrarea sunt doar piedici in fata unor oameni pentru care unica si suprema ratiune de a fi in viata e de a acapara cat mai mult. Puterea.
E usor sa stergi pantofi sclipitori, ultima creatie la moda, sa umplii posterioare de bale lipicioase, sa cari genti marca Vuiton-Obor, sa faci cafele si, eventual, sa scuipi in ele, in semn de protest. Nu iti cere multa carte si nici macar sapte ani de-acasa. Nu ai nevoie de zeci de mii de pagini citite citite, de ore pierdute prin biblioteci, de renuntari, ci doar de buze lungi si moi, de genunchi tociti si brand de luptator.
Demnitatea pe care o arati fata de tine nu-ti pote aduce mai mult de dispretul celui pe care-l slujesti, un dispret exprimat manifest: " M-ai enervat, ma pis pe tine!"
Ce face un astfel de om cand se vede derutat? Se sterge pe fata de lichidul lipicios si merge mai departe. Isi cere iertare in genunchi si isi imprastie ritualic tone de cenusa in cap.
Sunt putine lucruri pe care viata nu m-a invatat niciodata sa le accept. Nu am stiut niciodata sa ma fac frate cu necuratul sa trec puntea si nici sa imi plec capul, ca sabia sa nu mi-l taie. Ma enerveaza romanismele ieftine, exprimate poetic in maxime, care te mentin pe val si-ti asigura o pozitie calduta. Inca mai cred ca ce am in cap nu-mi poate lua niciun om. Restul? Chestiuni trecatoare.
9 comentarii:
power is nothing without control :)
ce imi place gand gasesc idei gandite de mine scrise de altii :)
Perfect de acord cu anti-motto-ul. Capul plecat, sabia-l va taia. Mai devreme sau mai tarziu. :)
Exista si insi care-au renuntat sa mai intre-n ringuri masluite. Construindu-si, alaturi, arena lor de ... observatori.
In trecatoarea-le devenire, neplacandu-si capul nici pentru sabie, nici pentru ... lauri.
Va multumesc pentru comentarii. :)
Mda... nu neg ca pe alocuri subscriu. Nu neg ca - in mare parte - e foarte adevarat ceea ce afirmi. Insa, treci cumva printr-o perioada de temeri? Iti fuge pamantul de sub picioare la job? Ca nu inteleg de unde revolta asta... Sau vrei sa faci/spui lucruri pe care inainte nu ai avut curaj? Prin "inainte" intelegand vremurile de debut. Straniu, oricum. Foarte straniu.
Nu fuge nimic, stai linistit(a). Si nici nu vreau sa spun altceva decat am spus. cred ca esti un cititor mai nou al blogului. eu sunt o revoltata din fire. :)
si, mai nou, extrem de ... protocolara cu... comentatorii :)
Eu nu vreau sa invat cum sa raman 24 din 24, 7 din 7 egoist. Am momente, multe momente, dar vreau sa raman la stadiul asta (doar) oscilant.
Ma tem de principiul trei al mecanicii newtoniene :D.
cred ca d-asta mi-a placut intotdeauna de tine...chiar si atunci cand te vedeam furioasa :)
Trimiteți un comentariu