Cheia este acel obiect mic, indispensabil, care te ajuta sa patrunzi in tainele anumitor lucruri. Nu e nimic mistic in aceasta afirmatie, din contra, totul e cat se poate de penibilo-practic.
De ceva vreme am o problema cu cheia, de toate tipurile.
Cel mai mult ma provoaca aia de la intrarea in bloc. Si ma provoaca doar la ore nepotrivite si cand nu detin niciun obiect de comunicare in masa, asupra mea adica, pe scurt, telefonul.
Cam cum stau lucrurile..... Pai simplu. De fiecare data cand ajung acasa devreme sau tarziu - depinde exclusiv de unghiul de perceptie a lucrurilor, de fiecare data cand plec in apropiere fara telefon, cheia refuza sa mearga. O introduc in lacasul dedicat ei, o invart, o data, de doua ori, de n ori si nimic. Sa sun la interfonul vecinilor, nu-mi vine la X dimineata, sa sun la un prieten, nu am cum, ce telefonul e descarcat, asa ca mai incerc, o data, de doua ori, de n ori..... Pana acum am avut noroc. Pana la urma a mers. M-am gandit insa la solutiile pe care ar trebui sa le adopt in caz de urgenta - cea mai simpla ar fi sa ma imprietenesc cu Luluta o noapte, dar cred ca am fi amandoua stresate de atata imprietenire si, desi mi s-a spus ca e sifonier si biblioteca ambulanta, nu a devenit inca dormitor; ar mai fi o varianta - sa ma duc la cel mai apropiat prieten - cam la doua blocuri distanta si sa sun la interfon. Dar poate nu merita asta.....
Cam asta e aventura cheii de la intrarea in bloc, cheia de la intrarea in casa are o alta poveste. Mai simpa si mai, mai cum?
Intr-o dimineata suna la intrare, nu raspund, nu avea cine sa ma caute. Cand dam sa plecam.....
- Ai pus tu cheia in usa acum?
- Nu, de ce?
- E pe dinafara....
- Inseamna ca a ramas de azi-noapte.
- D-aia suna la usa... Sa ma anunte ca aveam cheia in usa.
Nu a intrat nimeni peste. Pana la urma vecinii mei sunt baieti de treaba, iar cheia e un accesoriu. Si atat. Cine are nevoie de incuietori?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu